837 matches
-
cort pentri hodină pe după prânz și prindeam câte două-trei ceasuri bune de somn. Pescuiam după pofta peștilor din apă, adică după orarul amintit mai sus. Pe la ora 10, mergeam cu o lansetă vreo sută de metri mai în stânga, legam de agrafa din capătul firului un cap de plumb viu colorat, care amintea de un cap de pește, iar în cârligul a cărei coadă era înfipt în plumb agățam o lipitoare, căci se găseau din belșug. Aruncam la vreo 20 de metri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din declarația de expediție a Giuliei, au trecut Încolonați pe lângă un șir de inspectori care le controlau starea sănătății: li se uitau În ochi și În urechi, Îi frecau pe pielea capului și le Întorceau pleoapele pe dos cu niște agrafe. Un doctor care observase că pleoapele doctorului Philobosian erau inflamate În interior oprise examinarea și Îi făcuse un X cu creta pe haină. Apoi fusese Îndrumat afară din rând. De atunci, bunicii mei nu l-au mai văzut. ― Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unui bătrân. Puse diagnosticul C pentru conjunctivită, F pentru favus, T pentru trahomă. Dar, oricât de iscusiți ar fi fost, ochii medicilor nu puteau observa o mutație recesivă care se ascundea pe al cincilea cromozom. Degetele n-o puteau dibui. Agrafele n-o puteau scoate la lumină... Acum, În tren, bunicii mei nu mai aveau prinse În piept declarații de expediție, ci cartonașe care indicau destinația: „Către conductor. Vă rugăm indicați purtătorului unde să schimbe trenul și unde să coboare, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și mă mai băgă o dată la fund. De data asta am deschis ochii. Moneda Capitolului Unsprezece scânteia prin Întuneric În cădere liberă. Se scufundă, ajungând pe fundul unde -observam acum - se adunaseră o grămadă de lucruri: de exemplu, alte monede, agrafe de păr, un leucoplast uzat. În apa verde, spumoasă, sfințită, mă simțeam liniștită. În jur era liniște. În părțile laterale ale gâtului, acolo unde oamenii avuseseră cândva branhii, simțeam o furnicătură. Eram vag conștientă că acest Început Îmi indica, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tessie privea În dormitorul Întunecat care sclipea și scânteia prin colțuri și vedea Înaintea ei toate obiectele care-mi aparținuseră sau pe care le purtasem. Toate păreau să stea, unele peste altele, la picioarele patului ei - șosetele cu fundițe, păpușile, agrafele, setul complet de cărți din colecția Madeline, rochiile de gală, pantofii roșii de lac, puloverele, cuptorul de jucărie, cercul. Aceste obiecte alcătuiau pista care ducea la mine. Cum putea așa o pistă să ducă la un băiat? Și totuși acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cât eram de stricător), mă apucam să demontez carcasa 43 de tablă "ca să văd ce e-n ea". Bănuiala mea este că, de fapt, aici vroisem să ajung de la bun început. Procedam barbar, prin încercare și eroare. Sigur, vedeam micile agrafe de tablă prin care cele două jumătăți erau îmbinate, dar nu mă ducea capul să le desfac câte una, și nici n-aveam răbdare. Luam ciocanul și-i trăgeam broaștei la cap până o strâmbam cu totul. Din loc în loc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Rose se Întoarse brusc spre Kitty. — Kitty, tu ești În formă... — Mulțumesc, și ce-i cu asta? Desert Rose Începu să-i aranjeze hainele lui Kitty. Mai Întâi Îi Înnodă cămașa la mijloc, lăsându-i talia descoperită; apoi scoase o agrafă din geantă și bluza modestă pe care o purta Kitty căpătă un decolteu mai adânc decât și-ar fi dorit ea. — Stai puțin, zise Kitty, de ce trebuie să fiu eu târfa? — Draga mea, În acest moment ești singura disponibilă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tâmpit, pe jumătate ironic, luminat însă până la frumusețe de dinții albi și de ochii mari, cafenii. Puia, tot cu umbra ei hipotiroidiană după ea, mă lăsa acum rece, în ciuda focurilor curcubeene care se aprindeau din tot ce era pe ea, agrafe cu bucățele de sticlă mov, cercei de aur cu smaralde, cruciuliță cu strasuri la gât. În schimb când, târziu, a apărut și Ester, pe-o bicicletă mică, roșu-strălucitoare, de damă, cum abia apăruseră pe atunci, am simțit o durere în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmbrăcată într-o salopetă neagră, ce părea căptușită cu puf. Costumul îi venea foarte bine. Își strânsese frumusețea aceea de păr, îl înghesuise într-o glugă mare, în jurul feței. Avea mănușile prinse copilărește, pe după gât, cu un șnur și o agrafă mare, interesantă și ghetuțe cu talpa foarte groasă, care o izolau bine de asfalt. Când și-a dat gluga jos, toată frumusețea aceea de păr căzu într-o coadă groasă care-i ajungea până aproape de talie. Era ca o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
slăbire bruscă. Ochii îi erau bulbucați, ca și aceia ai bătrânului, cu care semăna puțin, și avea de altfel aceeași mișcare moale a pleoapelor. Era îmbrăcată cu bluză de mătase neagră cu numeroase cerculețe, strânsă la gât cu o mare agrafă de os și sugrumată la mijloc cu un cordon de piele, în care se vedea, prinsă de un lănțișor, urechea unui cesuleț de aur. Doamna care juca table cu Pascalopol, în vreme ce ceilalți priveau, ridică o față scrutătoare și examină din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi, dar niciun sunet nu îți iese din gură, funda grea, neagră, de catifea îți apasă creștetul, agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o fetiță gălbejită, cu nasul prea lung, cu picioare prea lungi, stă pe bancheta unei trăsuri și peste ea se varsă toată plictiseala
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar nu e o victimă a modei, spune Jack pe ecran. Cel mai adesea, o vezi În blugi... Artemis se uită siderată la jeanșii mei Levis. — ... și o floare În păr... Ca În transă, ridic o mînă și-mi ating agrafa În formă de trandafir din păr. Doar nu... Doar nu vorbește despre... — O... Doamne ! spune Încet Artemis. — Ce ? zice Caroline, de lîngă ea. Îi urmărește privirea și expresia i se schimbă total. — O, Doamne ! Emma ! Despre tine vorbește ! — Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
raportul nostru (al meu și al "celorlalți") cu lucrul, în care caz "lucru" înseamnă tocmai ceea ce este diferit de mine și de ceilalți. "Lucru" este deopotrivă marea, copacul, animalul, nisipul, pasărea sau râul; "lucru" este, apoi, scaunul, automobilul, creionul, casa, agrafa. "Lucruri" sânt toate câte sânt diferite de mine și de ceilalți, indiferent dacă ele au fost făcute ori nu de mine sau de ceilalți. Și totuși, felul în care hotărăsc în privința lor este diferit în funcție de faptul că noi sau nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al unei devotate adepte a școlii de aplicare masivă a fardului. Sprâncenele ei erau pensate până la limita existenței, conturul buzelor era atât de gros încât arăta ca și cum ar fi avut mustață, iar întregul arsenal de păr blond era prins cu agrafe în formă de fluturași micuți și sclipitori, așezați ordonat. Probabil că s-a trezit cu trei ore mai devreme pentru a face chestia asta, se gândi Ashling impresionată. —Bună, spuse Trix cu o voce care suna de parcă ar fi fumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Toffo. — Nu pot să cred că fac asta. Cu un strigăt exaltat, a învârtit geanta deasupra capului o dată, de două ori. Și apoi, speriată și încântată, i-a dat pur și simplu drumul. A lăsat în urmă o arcadă de agrafe de birou și plasturi pe fondul cerului care se întuneca. Și a căzut grațios în jos, unde, cu un zgomot scurt făcut de apă, s-a lăsat primită de mare.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
strălucind o ultimă oară În mîna mea, temîndu-mă că sora mea se va Întoarce pe neașteptate, l-am strecurat sub haina tatei, În buzunarul de la piept, lîngă inima care nu mai bătea. Am desfăcut nasturii hainei ca să fixez mai bine agrafa capacului la marginea buzunarului și mi-am dat seama că mama pusese deja În acel buzunar Parkerul din argint cizelat pe care i-l oferise cu cîțiva ani În urmă de ziua lui. Stiloul acela din aur nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ghica Vodă” Plusat că o stea ce-ți mănâncă direct din palme mă apropii de umerii tăi glisanți că inelele planetei Saturn și Îți strig: Împărate! Adică-Doamne de Împărate Adică-Împărate cu Primăvară Adică-Împărate cu Desprimăvărarea spune-mi ce fel de agrafa În părul dulce-amărui al prințesei CALIOPE ești? ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam Voi, peregrini cu mintea În reverii astrale Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am Și pentru-un chef sălbatec o mână de parale Mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ajută să aplic unguentul, explică răbdător doctorul. Șterge cu buretele urmele de sânge coagulat de pe piele și face semn unui tinerel să panseze rana cu o bandă de stofă. — A fost o greșeală când au închis-o la început cu agrafe metalice, rostește sentențios, în timp ce-și clătește cu grijă mâinile într-un lighean. — Da’ ce, trebuiau să mă lase să sângerez până muream? se răstește ursuz principele. Durerea îl face ciufut și cu chef de harță, gata să dea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
con sideră pe Hesperide fiicele lui Atlas, la extremitatea vestică a Medite ranei, lângă Muntele Atlas; în grădina Hesperidelor crește mărul cu fructe de aur hlamidă - mantie dreptunghiulară albă sau roșie purtată la festivități și prinsă de umăr cu o agrafă Ilerda (bătălia de la Ilerda) - în 49 î.Hr., Iulius Cezar îl înfrânge din nou pe Pompeius la Ilerda, în Spania, după care se întoarce ca dictator la Roma și prezidează el însuși alegerea sa în funcția de consul în anul 48
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îi dădu la o parte mîna lui Helen. Pentru Dumnezeu, de ce ești atît de rece? Unde-ai fost? — În baie. Nicăieri. — Urcă-te În pat, nu crezi că-i mai bine? Helen se depărtă să se dezbrace, să-și scoată agrafele din păr și să-și tragă pe ea cămașa de noapte. Făcu toate aceste gesturi temătoare, ca și ar fi Încercat să se furișeze. Ești atît de rece! zise din nou Julia, În momentul În care se urcă În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O trase lîngă el, să o mai sărute o dată. Dar cînd Îi simți apăsarea, se trase Înapoi, amintindu-și ceva. — Așteaptă, zise el, descheindu-și clapa buzunarului. Am un cadou pentru tine. Uite. Era o cutie din carton subțire cu agrafe de păr. CÎnd se văzuseră ultima oară, se plînsese că i s-au terminat. — Le vindea unul dintre băieții de la bază, adăugă. Nu-i cine-știe-ce, dar... E tocmai ce-mi doream, zise ea cu sfială. Era mișcată de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ce pierdere oribilă de timp. Ridică un ghiocel și-l scutură ușor, apoi se uită la chiuvetă. — Ar trebui să-i pun În apă. — SÎnt aproape ofiliți. Prindeți-i la rochie. — N-am nici un ac. El Îi scoase una dintre agrafe. — Folosește una de-astea. Sau... Uite, am o idee mai bună. Îi prinse florile În păr. O făcu oarecum pe bîjbîite; simți cum vîrful agrafei Îi taie ușor scalpul. Dar apoi Îi ținu fața În mîinile lui tuciurii și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aproape ofiliți. Prindeți-i la rochie. — N-am nici un ac. El Îi scoase una dintre agrafe. — Folosește una de-astea. Sau... Uite, am o idee mai bună. Îi prinse florile În păr. O făcu oarecum pe bîjbîite; simți cum vîrful agrafei Îi taie ușor scalpul. Dar apoi Îi ținu fața În mîinile lui tuciurii și o examină. — Iată-te, zise el. Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Iată-te, zise el. Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc frumoasă. Fața Îi era Îmbujorată, iar rujul mozolit de săruturile lui. Tulpinile florilor erau strivite de agrafe și atîrnau fără vlagă. Dar albul lor apărea viu și frumos În părul ei negru-castaniu. Se Întoarse cu fața spre cameră. N-ar fi trebuit să plece din brațele lui. Părură să-și dea seama de distanța dintre ei, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aruncă o privire Înăuntru. Se uită prin Încăpere și, văzînd că toate fetele dactilografiau, dispăru din nou. Imediat după ce ușa se Închise, Viv simți cum ceva mic și ușor Îi lovește umărul și apoi aterizează pe podea. Betty aruncase o agrafă pentru hîrtii de la biroul ei aflat la trei metri distanță. — Duci o viață vrăjită, Pearce, zise ea cu afectare, cînd Viv se uită peste umăr. Viv scoase limba la ea și se Întoarse la lucru. Dactilografia un tabel, o listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]