737 matches
-
ce se consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui albastre, se întindeau, pe jos, antrenând,în ardere, marginile lemnului. Unul dintre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Închide-l“. Zice în telefon: — Da. Mm, da, zice, știu cine este. Spuneți-mi unde este în momentul ăsta, cât de precis puteți. Închid radioul. Helen ascultă și zice: — Nu. Vreau un diamant de șaptezeci și cinci de carate, tăiat, cu tentă albăstruie. Sunați-l pe domnul Drescher, la Geneva, dumnealui știe exact diamantul pe care-l doresc. Mona își ridică rucsacul de pe jos și scoate din el un set de carioci și o carte groasă, legată în brocart verde închis. Își deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de bodyguarzi, s-a aflat permanent sub supravegherea FBI-ului... Uitându-se la mine, Helen zice: — Să nu-mi spuneți că se mai folosesc telexuri în ziua de azi! Telefonul pe care l-a primit adineauri - în legătură cu diamantul cu tentă albăstruie... numele pe care l-a scris în agendă era „Gustave Brennan“. Capitolul 23 Cu secole în urmă, marinarii porniți în călătorii îndelungate lăsau câte o pereche de porci pe fiecare insulă pustie. Sau o pereche de capre. Oricum, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te rog, zice. Dincolo de geamul cenușiu, bebelușul desăvârșit stă pe o pernă de plastic alb, ghemuit pe-o parte, cu degetul în gură. Desăvârșit și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și o așez pe podea. Helen Hoover Boyle închide ochii. Zice: — Mulțumesc, domnule Streator. Cu piatra cenușie în pumn sparg geamul cenușiu. Cu mâna sângerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându-l la sân, întreabă: — Ce se întâmplă? Ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându-l la sân, întreabă: — Ce se întâmplă? Ajută-mă, Carl! Se uită la mine până când crampele o frâng în două, și atunci vede sticla de clor golită. — Doamne, Carl, ajută-mă, zice, strângându-și copilul și legănându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ridică palma dreaptă în față, el copiază mișcarea. Se mișcă sincron, făcuți unul pentru celălalt. Palmele lor se ating ușor, potrivindu-se la perfecție. Melanie! șoptește el. Jacob! murmură ea. IX. Melanie, Jacob, același gând În acel moment, o lumină albăstruie ne prinse înconjurându-ne din toate părțile. Miron Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Scântei nemuritoare În urma acelor cuvinte rămase ca o dâră palidă, cenușiu-gălbuie, din care nu mai distingea ce spusese
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să descopere lucruri noi, iar puțin pericol nu o deranja. Iar acum, urmărind cursul unui râu de munte, cu soarele dispărând după linia orizontului, era momentul perfect pentru o aventură memorabilă... Deodată ceva păru să licărească printre copaci. O sclipire albăstruie, micuță, ca un safir rătăcit în acel pustiu. Sidney o văzu cu coada ochiului și o studie cu atenție. Nu era o iluzie, era un glob sclipitor plutind în aer, ce se îndepărta cu fiecare secundă. Fata îl urmă. O
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ridica mîna asupra ei, niciodată! Chantal, care nu-și pierduse calmul, aruncă o privire spre jandarmerie. - Nico, liniștește-te, lasă-mă pe mine să acționez. Îți făgăduiesc că vom face ce ne-am jurat. Luminile erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei, lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care cutezase să facă să picure sînge de pe menhiri... Nu, așa ceva nu era cu putință, nu putea fi vorba de una ca asta... Simți primele semne ale sinistrului coșmar Înhățînd-o ca și cum cineva o trăgea la fundul unei ape, o umbră albăstruie Îi tulbura tot mai mult vederea, luptă ca să țipe, să-i țipe lui Lucas să nu cumva să facă asta... El nu auzi decît un suflu sugrumat, aproape imperceptibil. - Nu... Lucas... Se Întoarse la timp ca s-o vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu malul foarte înalt, un povârniș drept ca un zid, la poalele căruia începea brusc marea cu întinderea ei nesfârșită. În credința mea de copil, marea mi s-a părut întotdeauna nesfârșită și refuzam s-o asociez cu acea pată albăstruie de pe hărțile geografice, unde era înghesuită din toate părțile de liniile de pământ. Și mărturisesc că nici astăzi nu mă pot gândi la ea altfel. Acel perimetru obscur de pe hartă și întinderea nemărginită de ape, ce tăia în orizont cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
satin albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă între ei, bărbații în maiou și șlapi își lustruiesc mașina ori sapă fără convingere o bucată de grădină, femeile în pantaloni, cu țigara
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
își reluară săpatul. În navă era liniște. Robotul debutant Stejeran 1 stătea cu fața lipită de hublou și privea în urmă. Pământul își arcui marginea ca o elipsă, apoi deveni rotund și-n cele din urmă apăru ca o minge albăstruie șutată cu sete în spațiu. — Ce păcat că n-am fost programat să am sensibilitate! spuse visător Stejeran! Uitați-vă ce frumos se vede Pământul, tovarășe comandant! Dar ce folos, dacă nu simt nimic! Stau așa și mă uit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
De ce? — E aici cineva care vrea să vă vorbească. Poate vă interesează... Din penumbra barului, trecând pe lângă cele două cilioaie, își făcu apariția - îl recunoscură numaidecât - un marțian. Îl recunoscură deoarece avea părul tuns scurt și întregul său corp mic, albăstrui, îi era acoperit cu microfoane, prize, ștecăre, radare, prelungitoare, mufe, minimagnetofoane, reportofoane, radioemițătoare, receptoare de înregistrat etc. — Tot învârtindu-ne! salută el politicos. Tot învârtindu-ne! îi răspunse prudent Felix S 23. Am auzit că ați avea o problemă... spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ce-aveți? Niște procesoare, răspunse Felix S 23. Degeaba trag eu fumul în piept, că nu simt nimic; cel mult îmi stric plăcuțele. — Mă rog, zise Getta 2. Își scoase o țigară din poșetă și și-o aprinse. O aură albăstruie de lumină se formă imediat în jurul țigării. — Ce țigări fumați? întrebă Dromiket 4. — „Fermi”, zise Getta 2. — Sunt bune? se interesă Dromiket 4. — Sunt excelente. Tutunul e prelucrat electromagnetic și, în momentul când tragi fumul în piept, datorită temperaturii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
părură curați și neascunși, așa că în cele din urmă intră. În spate se auzi un șuierat ușor ca de șarpe și o țăcănitură scurtă; se întoarse: ușa era închisă. Odăița era luminată, nu se știe de unde cădeau valuri de lumină albăstruie. I se strânse inima. Se uită în jur, apoi în sus: văzu un tavan ca dintr-un fel de fildeș albăstrui din care se răspândea lumina. Auzi un susur ușor și simți că i se îngreunează răsuflarea. Trase aer în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o țăcănitură scurtă; se întoarse: ușa era închisă. Odăița era luminată, nu se știe de unde cădeau valuri de lumină albăstruie. I se strânse inima. Se uită în jur, apoi în sus: văzu un tavan ca dintr-un fel de fildeș albăstrui din care se răspândea lumina. Auzi un susur ușor și simți că i se îngreunează răsuflarea. Trase aer în piept, însă în zadar. Tâmplele i se zbătură grăbit. Acum, aerul era tot așa de sărac ca și pe crestele celor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din nou. Placa nu era nici măcar îndoită. Marele Preot o privi cu luare aminte: era tot un crâmpei de cer, cu stele mari și mici, luminoase și umbrite. Străinul puse degetul lângă o stea verzuie, înconjurată de un nimb ușor, albăstrui, destrămat. Zise apoi, zâmbind, în limba atlantă: - Pământul. Preoții tresăriră. Privind întîi năuc la semnele pe care le făcea străinul, Marele Preot se lumină deodată, arătând că a înțeles, și îi spuse lui Tefnaht: - Pesemne că așa se vede de la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
maro. Soarele strălucește cu putere. Lumina dulce cade lin pe sticlă și pătrunde prin ea cu duioșie. Natura e atentă cu acest colț, natura e plină de atenții în acest colț. Câteodată câte o lacrimă de rouă picură din steluțele albăstrui într-o dimineață mai răcoroasă. La amiază vin razele de soare să țină umbră. Iar seara nu există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de bloc, a tuturor inestimabilelor mele colecții personale. Când m-am reîntors de la anchetele de la fostul raion de partid, mi-am descoperit lucrușoarele surâzând galben, în lumina cretacică a unui bec de 30 de Wați, ambalate în mucoasele unor saci albăstrui de plastic, suprapuse după criterii vandalice de mărime și greutate și inventariate sub niște numere ca de pușcăriași. Mi-am petrecut noaptea pe hol, termoizolat în teaca unui sac de dormit. Cu tâmpla pe partiturile lui Rahmaninov. Cu un bocanc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-o extrase, de-acolo, îmbrobonată, nu de-o colonie de ouă de broască țestoasă, ci de cincisprezece, douăzeci de ghemotoace, rulate și alcătuite, numai din bancnote de una sută lei. Bancnotele erau strălucitoare și-și răspândeau pretutindeni razele lor albăstrui. Erau mai mici decât mingile de ping-pong. Mai dese decât bilele într-un rulment. Cu toate pliurile ștampilei de la Banca Națională, imprimate reglementar peste ele. Cu nenorocitul de Bălcescu încrucișat, ca un pașă, pe norișorii lor albăstrui. Încercă cu unghia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pretutindeni razele lor albăstrui. Erau mai mici decât mingile de ping-pong. Mai dese decât bilele într-un rulment. Cu toate pliurile ștampilei de la Banca Națională, imprimate reglementar peste ele. Cu nenorocitul de Bălcescu încrucișat, ca un pașă, pe norișorii lor albăstrui. Încercă cu unghia tușul uneia. Ale naibii, mai și săreau, când îl vedeau pe parchet. Câteva le vizitară și se pierdură prin colțuri. Scutură trufandaua. Cu puțin noroc, 800-1 000 de sutici. Devenise un cetățean bogătaș. Cu atât bănet putea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coșciuge, din dreapta și stânga, decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie!... Pe pereți, dar și prin cavitățile întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații elucubrante
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capul și brațul drept al Norocosului ieșiră fulgerător la iveală, catapultând, în posibila direcție de camuflaj a Dulcelui Doru, o călimară masivă, ce se sparse, ca o pocnitoare, de structura metalică îmbrăcată în pluș roșu a scenei, împestrițînd cu pete albăstrui mai mult de jumătate dintre membrii supleanți ai Comitetului Politic Executiv. - Unii dintre ei au și idei simpatice, rosti cu voce înșelătoare Conducătorul Partidului și al Statului, de data aceasta dând senzația că nu s-ar mai adresa activiștilor, ci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]