9,537 matches
-
stare să se descurce într-o lume pentru care nu era făcută. În momentul în care Bariu își ridică privirea de pe hârtiile pe care le tot studiase de când intrase pe ușă și se uită la ea, văzu, în irisul lui albastru, că procedase așa cum trebuia. Mai înainte ca el să vorbească, ea citi, în ochii sinceri și lipsiți de umbre, ce voia să-i ceară. O cafea, Luana și atât cât se poate să nu mă deranjeze nimeni. Mai în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Eu sunt. În egală măsură l-ați solicitat pe acela care a dus la faima antiperspirantului "Hombre". Ei bine, tot eu sunt. Dacă în două minute vă demonstrez că acest pahar imaculat, plin cu apă minerală, are tente clare de albastru, vorbiți cu mine? Cine era femeia asta care-i stârnea sufletul mort de prea multă vreme? Îi fu prea simplu să-l convingă de ceea ce spusese. Dincolo de siguranța pe care o afișa, înțelese că era un bărbat nefericit, plictisit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dorise o carieră și că acum trebuia să plătească tributul acestei năzuinți. Ajunși la hotel, în pragul camerei ei, mai înainte de a se retrage, Bariu o întrebă: Spune-mi, Luana, cum ai făcut ca paharul acela să aibă tente de albastru? Zâmbi. Plini de infatuare și încredere în sine, bărbații erau atât de puțin atenți la detaliile din jur! Cu siguranță, nu o vrăjitorie... În timp ce "Mister Big", așezat în dreptul ferestrei, era preocupat doar să-și arate dezaprobarea față de sexul meu nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Începea să se Îmblânzească, Îndulcit de veșnicul strat de nori, cerul era de un galben murdar, un galben Încercănat cu cenușiu, care, În curând, la asfințit, avea să devină tot mai Întunecat, apoi, dintr-odată, negru. Niciodată, nici un fel de albastru, nici o culoare vie, nimic limpede. Au continuat o vreme drumul pe jos În căutarea unui taxi, dar nu se vedea nici unul, așa că s au hotărât să ia un becak, o ricșă cu trei roți condusă de un bătrân javanez, al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
durează mult! S-a aplecat și i a mângâiat ușor obrazul cu frunza, chicotind În același timp. știu eu o scurtătură spre casa ta. Când s-a făcut vremea să plece de la școală, cerul se peticise cu nori de un albastru argintiu, iar căldura nu mai era chiar atât de Înăbușitoare. Briza se Întețise și amenința cu unele dintre acele bruște averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul mare, când au dat peste
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Câte-un mic colier Cartier pentru neveste? Sau, poate, doar demodații verzișori? El și-a pus mâinile În buzunare și a râs din nou ca un băiat de fermă. Stăteau lângă macheta unei platforme petroliere marine. Marea era de un albastru cristalin, valurile se Întindeau calme până pe o plajă de nisip alb după care se ridica o uzină argintie de rafinare a petrolului. — știu prea bine ce-ai să spui, a continuat Margaret. Suntem În război! Un război care va hotărî
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
râse din gât la observația oaspetelui, apoi râsul i se termină cu un hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prefăcuta, murmura pentru sine și nu reușea să-și desprindă privirea din ochii Elenei. Abia în primăvară se împăcă sufletește, cumpără un buchet de toporași din mica piațetă aflată în centrul orașului. Până ajunse la Elena privi florile de un albastru delicat, moale, ce răspândeau un miros adânc, uman, cald. Elena o zărise probabil pe fereastră, că-i ieșise înainte pe aleea cimentată. Era într-o rochie de casă, lucitoare, din zanana, nouă, cu flori uriașe viu colorate, poalele lungi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai altfel decât ceilalți, de ce să nu-i lăsăm să salte capul? De ce să-i strivim în marea asta lașă, să aruncăm deasupra lor toate păcatele noastre, toate nemulțumirile? Am impresia că nu vorbim aceeași limbă, mă, o întrerupse Alexe. Albastrul devenit tulbure în ochii lui era un semn de enervare. Am spus și susțin că acei oameni, de care faci atâta caz, există și ei nu pot fi incluși în marea celorlalți, pentru simplul motiv că ei stau ca uleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împotrivirea surdă clocotindu-i în creier, și, ca să se încurajeze, își spuse că cel puțin nu era singură. Ovidiu însă părea a fi cu gândurile aiurea, total dezinteresat, așa cum ședea așezat comod pe scaun, picior peste picior, cu pantalonul lui albastru călcat la dungă, abia dacă prindea din zbor câte o vorbă și corela rareori spusele ca să-și poată face și el o idee despre ce anume se discută. Desigur că s-ar fi arătat mult mai vioi dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
creștetul capului, ca o insuliță rozie. Bărbatul urcă împreună cu ei scările de lemn care scârțâiau prelung în tăcerea nopții, avansară de-a lungul unui hol slab luminat, le deschise o ușă. În fața ochilor li se arătă o cameră mochetată în albastru, cu draperii groase, tot albastre, două paturi, două scaune, o masă acoperită cu mătase albastră. Imediat lângă intrare o ușă care ducea, desigur la baie. Bărbatul se retrase din prag mormăind. O să vă aduc ceva de mâncare. Ovidiu o conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de afară pătrundea în voie prin geamurile uriașe. Rubiniul, auriul erau culorile ce dominau tablourile expuse. Noi mai rămânem, au spus soții Alexe. Prinși de discuție am trecut prea rapid prin fața acestor pânze. Ajunsă afară, Carminei i se păru neverosimil albastrul intens al cerului. Ședea la fereastră obosită de lectură. Citea o carte care-i crea o mare pace interioară, o povestire lentă, netensionată. Multe idei expuse profesoral, se petreceau lucruri grave, altele mărunte, se năștea, se murea, din lectură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imposibil să poată exista în el vreun dram de disperare. Prima senzație avută atunci când traversa plaja imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur împrejur pe un semicerc larg, împrumutând unul de la altul nuanțele de albastru și verde, reprezintă o scoică uriașă, un spațiu închis pe jumătate, o forță care te copleșea de la bun început și-n mrejele căreia te aflai indiferent dacă voiai sau nu voiai. Plecase în pripă de acasă, plecase înfrigurată de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întâlnirile cu femeia. Era un om foarte ordonat, meticulos până la pedanterie. Știa bine că apariția unui copil ar fi complicat tare mult lucrurile, ar fi însemnat o catastrofă, o pată mare de tot la dosar. Privi la datele încercuite cu albastru: patru zile la rând. După aceea urma o cruciuliță făcută cu pasta verde. Însemna întâlnirea cu Carmina. Se repeta după două zile. Pe urmă, mici liniuțe albastre tăiau datele din calendar. Altă cruciuliță verde revenea după opt, nouă zile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întâlnirea cu Carmina. Se repeta după două zile. Pe urmă, mici liniuțe albastre tăiau datele din calendar. Altă cruciuliță verde revenea după opt, nouă zile, se repeta după alte trei, apoi după patru zile. Urmau alte patru date încercuite cu albastru. Privi la semnele ciudate în felul lor de pe calendar. Rămase o vreme cu ochii suspendați în gol. Îl ardeau buricele degetelor. Așa cum ședea, cu fruntea plecată, din părul cânepiu, pieptănat cu foarte multă grijă, se desprinse o șuviță. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vest, fulgii cu scorțișoară de dimineață cu lapte, asfaltul curat de plastilină îndreptat cu cuțitul și ochii de pisică pe margine tot timpul, noaptea, din mașină, nu ești singur, și soțul care mă plăcea și mă cerceta tot timpul din albastrul ochilor lui deschis de neamț, o scânteie ghidușă de băiețel avea, deși 60, și băiatul ei, nepermis de frumos și timid și retras și era de ajuns să fie îndrăzneț ca să te surprindă, când cânta el la chitară, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ca o petală de nu-mă-uita; er limpede ca apa pură; 16 er azuriu ca o imensitate albastră; erul, palatul lui Dumnezeu; erul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; er roșiatic ca arama lustruită și șlefuită; erul în mii de nuanțe de albastru; er de sticlă, candelabru cu lumini de diamant, tărie lbastră, văzduh căptușit cu nori. întocmită de eleva Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a V-a C 17 În ceea ce privește imaginația, ea este o calitate mai rară la unii elevi, dar facem observația că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu înfățișare plăcută, viguroasă, după cum o arată expresia feței, bustul puternic, brațele, hotărârea din priviri și siguranța mâinilor. Simțirea curată a celor ce ne asigură pâinea cea de toate zilele este sugerată de albul imaculat al frumoaselor costume populare, de albastrul cerului, de galbenul auriu al snopilor. Culoarea devine elementul definitoriu al picturii. Dominanta de albastru se armonizează aici perfect cu cealaltă culoare de bază, roșu-carmin și galben-portocaliu. O dominantă a picturii rămâne monumentalitatea cu care pictorul și-a zugrăvit eroii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și siguranța mâinilor. Simțirea curată a celor ce ne asigură pâinea cea de toate zilele este sugerată de albul imaculat al frumoaselor costume populare, de albastrul cerului, de galbenul auriu al snopilor. Culoarea devine elementul definitoriu al picturii. Dominanta de albastru se armonizează aici perfect cu cealaltă culoare de bază, roșu-carmin și galben-portocaliu. O dominantă a picturii rămâne monumentalitatea cu care pictorul și-a zugrăvit eroii. Dragostea lor față de pământul pe care-l ,,muncesc și-n rugăciune”, cum zice Tudor Arghezi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
maro cu nuanțe care fac parte din acea scară a culorilor, începând cu un maro închis și terminând cu un maro alburiu care-ți reîmprospătează sufletul. Anemonele, flori mici, frumoase, a căror roșu este închis pentru a realiza contrastul cu albastru deschis ce se reflectă prin fereastră îți umplu sufletul de bucurie. Anemone albe te odihnesc după ce ai privit anemonele roșii. Albastrul menționat este ,,ascuns”, nedeslușit, variantele lui fiind amestecate: un bleu foarte deschis, un albastru închis, apoi un alburiu. Ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alburiu care-ți reîmprospătează sufletul. Anemonele, flori mici, frumoase, a căror roșu este închis pentru a realiza contrastul cu albastru deschis ce se reflectă prin fereastră îți umplu sufletul de bucurie. Anemone albe te odihnesc după ce ai privit anemonele roșii. Albastrul menționat este ,,ascuns”, nedeslușit, variantele lui fiind amestecate: un bleu foarte deschis, un albastru închis, apoi un alburiu. Ca în orice tablou de valoare, simetria lipsește totul părând o joacă a culorilor. Pentru un mare pictor, un tablou printre altele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru a realiza contrastul cu albastru deschis ce se reflectă prin fereastră îți umplu sufletul de bucurie. Anemone albe te odihnesc după ce ai privit anemonele roșii. Albastrul menționat este ,,ascuns”, nedeslușit, variantele lui fiind amestecate: un bleu foarte deschis, un albastru închis, apoi un alburiu. Ca în orice tablou de valoare, simetria lipsește totul părând o joacă a culorilor. Pentru un mare pictor, un tablou printre altele o sută este un nimic, dar pentru fiecare dintre noi un tablou reprezintă o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-o, n-au dobândit-o, căci o aveau în ființa lor. Locul acesta a fost sfințit de un om și este locul care smuls poezia unei vieți, unei vieți făcute pentru poezie. Ipoteștii însemnă strigătul ,,pădurii de argint”, ,,lacul codrilor albastru”, ,,văzduhul tămâiet”, basmul, luceafărul ceresc a cărui strălucire a sporit o dată mai mult cu farmecul și frumusețea plămădite de autorul acelui Luceafăr al pământului românesc, Mihai Eminescu. Un om, un nume, un simbol, o temelie pentru veacurile viitoare ale culturii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]