3,029 matches
-
-i răgușit... eu, încă rătăcind printre ruine te-ascult, și-n vis îmi spui că mă iubești mă iei timid de mână m-apropii lin, de tine și amândoi pășim cuminți peste dureri ce-au amorțit demult pe-un așternut albit de-atâta brumă... romanța noastră a-nceput în dulcea toamnă aurie... îți amintești? ...parc-a fost ieri când ai cules cu buzele arzând din palma mea o lacrimă târzie și ai oprit furtuna ce biciuise lutul meu durut... se scutur
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
murit acum trei zile, când... Noi tocmai ne pregăteam să... Domnule! ... acea încăpere nu exista, așa cum nu exista nici casa, nici oamenii aceia, așa cum, de fapt, nu exista nimic... * Era prea mult alb în jurul meu; mobila era albă, pereții erau albi, paturile, chiar și omul care-mi vorbea ca unui copil, era alb și el. - Haide, Iannis, fii puțin atent, da? Deci, dacă mingea galbenă o punem în găletuța galbenă, pe cea albastră în găletuța albastră, unde vom pune mingea portocalie
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
Cerul negru și înnorat de deasupra se crăpă dintr-odată, luna ascunsă până atunci dădea să iasă din nori iar în capul uliciorii, la drumu-ăl mare ieșeau, înșirați ca-n pas de defilare, unul după altul, cei șase purceluși, toți albi ca spuma laptelui și care erau chiar ai mei. Uitasem că scroafa fătase cu câteva zile-n urmă și că nu-i băgasem la timp în cocină. Ei nu guițau, mama lor nu grohăia, ca să mă fi lămurit despre ce
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
La meleagul cel sfânt, bunicii din sat Când alerg fericită, eternul ecou Al tărâmului vechi prin timpul cel nou. Degetele-mi bat și vremurile bat La poarta învechită a casei din sat Cu inima-mi plină sub streșini brumate Pereții albiți de colbul vremii scuturate. Pașii îmi bat și anotimpurile bat Prin curtea sfințită de liniște-n sat Mă așteaptă padurea și un tainic izvor Din care-mi iau tainic, al copilăriei fior. AȘTEAPTĂ-MĂ, CĂSUȚA MEA! Așteaptă-mă, căsuța mea
OMAGIU MAMEI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345548_a_346877]
-
îmbrăcam-dezbrăcam în cascade de vise Și-mpodobeam un copac cu mii de narcise. Și-s nor, vibrez zburdând printre ani Pe străzi fremătânde ... mult zgomot și bani! Și-n ochii ... cascadelor mele ... albele vise ... Îmi ning decupați mii de fulgi albind ... de narcise. Referință Bibliografică: Și eram fulg / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 794, Anul III, 04 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doru Ciutacu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ŞI ERAM FULG de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345581_a_346910]
-
COSTEL ZĂGAN Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 794 din 04 martie 2013 Toate Articolele Autorului Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, în satul Tudor Vladimirescu, aflat atunci în comuna Ringhilești, iar în prezent în comuna Albești, județul Botoșani. Părinții, Ioan și Elena, sunt originari din Bucovina. Urmează gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de cultură generală "A.T. Laurian", Botoșani, promoția 1977, și licențiat al Facultății de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza", Iași, cu
COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345590_a_346919]
-
puțin încercăm, să facem viața mai bună sau mai frumoasă celor dragi, celor de lângă noi, se întâmplă, să-i pierdem dintr-un motiv sau altul, așa hotărăște destinul sau e în firea lucrurilor strângem din dinți, închidem pumnii până se albesc, lăsăm lacrima să curgă nu din slăbiciune suntem femei ... uneori prea mult câteodată prea puțin suferim, ne bucurăm, iubim, detestăm, suntem înțelegătoare ori nu, tandre sau aspre, frumoase pentru unii, urâte pentru alții, invidiate, iubite, dorite...poate nu suntem femei
SUNTEM FEMEI .. UNEORI PREA MULT CÂTEODATĂ PREA PUŢIN .. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345656_a_346985]
-
și o transportau în trecut. Retrăia clipele pline de pasiune, neprevăzute, alături de bărbatul care contase cu adevărat în viața ei. Așternea cu febrilitate, pe hârtie gândurile, sentimentele și întâmplările trăite cu intensitatea și fervoarea tinereții. *** Trăsura, trasă de patru cai albi aștepta în fața casei. Vizitiul în livrea stătea solemn ca o statuie. Nu reușeam să adun gândurile. Primisem adresă, cineva era dispus să organizeze o expoziție cu picturile și schițele din catalogul de modele ... trebuia să ajung la respectiva locație unde
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
atingere uneori strigăm după timp dar nici timpul nu mai este a rămas o întindere în care ochii se răstoarnă în alți ochi atât s-a dat liber la liber ai auzit ca porumbeilor dreptul de a fi albi erau albi oricum tremuram oricum negarea își avea propriul răspuns de da s-a desfințat universul negarea negațiilor strigând lipsa lui nu e mai apăsătoare decat nu-ul însuși uitând că nimeni nu ntreabă nimic ... Citește mai mult s-a desființat universulnu
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
mai întinde de la un punctla alt punctsuntem noisub forma de atingereuneori strigăm după timpdar nici timpul nu mai estea rămas o întindere în care ochii se răstoarnăîn alți ochiatâts-a dat liber la liberai auzitca porumbeilor dreptul de a fi albierau albi oricumtremuram oricumnegarea își avea propriul răspuns de das-a desfințat universul negarea negațiilor strigândlipsa lui nu e mai apăsătoare decat nu-ul însușiuitând că nimeni nu ntreabă nimic... XXXIII. CE AR FI EA DE NU AR FI TRUP, de George
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
dar te înalță... În-unul dintre poemele mele spun: “cu fiecare dor, urcăm o treaptă spre iubire... Dorul e o stare sufletească din ceruri coborâtă pentru ca omul să poate atinge iubirea. În versurile mele identific originea dorului: "Îngeri cu aripi albite-n lumină... / Zi și noapte au lucrat/ neîncetat până au plămădit Dorul și Iubirea." Nu mi-e teamă să-i fac loc dorului în inima mea, să iubesc, pentru că știu că Dumnezeu a iubit mai întâi și din dor de
MI-E DOR... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352101_a_353430]
-
umflă de venin veninul unor cuvinte otrăvitoare prin porii pieli se revarsă puroiul mușcăturilor am rămas singur dar nu cedez mă apăr cu necuvintele ... Citește mai mult cuvintele sunt aidoma lupilormușcă din minemă sfâșâiecarnea mea atârnă zdrențuită de eleoasele mele albeau urmele colțilorde cuvinte criminalemi-e frică de cuvintele lupce urlă în creștetul meuîmi devorează creerulîmi ies prin ochi și gurăîmbrăcate în sângele meunu mai potnu mai rezistbaricada mea cedeazăpuțin câte puținsunt înconjurat denebunia cuvintelor nebuneam rămas singurnu mai este niciun verbcare
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
elocvent chipul de cruce al sabiei Arhanghelului Mihail ca în Maramureșul nostru voievodal. Și dacă ne referim concret la Mănăstirea Săpânța Peri, pe care am vizitat-o, ultima dată, într-o zi de iarnă luminată de un strat de omăt albit în vâltoarea Tisei, putem spune, fără a greși, că însuși Arhanghelul Mihail - Ocrotitorul și patronul spiritual al așezământului, s-a așezat cu sabia sa de foc drept pavăză la hotarul de nord al Ortodoxiei românești, unind cerul cu pământul într-
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352069_a_353398]
-
poate albina fugita din stup. în cale-i feciorii se-opresc nu știu de-i vie sau doar o năluca ochii ei ard când cu sete-o privesc de teama ei fug pe unde apucă. ea râde, înflorind dinții ei albi râsul i-l poartă vântul departe pașii ei dorul pare să-i poarte pe câmpul ce doarme verde smarald. feciorul o-așteaptă în lunca pe neașteptate în brațe o prinde în iarbă cea udă flamand o aruncă și focul iubirii
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
îmbrăcam-dezbrăcam în cascade de vise Și-mpodobeam un copac cu mii de narcise. Și-s nor, vibrez zburdând printre ani Pe străzi fremătânde ... mult zgomot și bani! Și-n ochii ... cascadelor mele ... albele vise ... Îmi ning decupați mii de fulgi albind ... de narcise. Citește mai mult Și eram fulg ... zburdam printre străzi fremătânde,Eram fulg, zburdam printre vorbe flamande ...Eram fulg, zburdam printre griji și suspine ...Zburdam că un fulg prins de joc în destine.Și eram fulg ... vibram printre ani
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
și gânduri ...Mă îmbrăcam-dezbrăcam în cascade de viseși-mpodobeam un copac cu mii de narcise.Și-s nor, vibrez zburdând printre aniPe străzi fremătânde ... mult zgomot și bani!Și-n ochii ... cascadelor mele ... albele vise ... Îmi ning decupați mii de fulgi albind ... de narcise.... XXIV. DORU CIUTACU, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 787 din 25 februarie 2013. PREMII LITERATURA: - MARELE PREMIU- acordat de radio Itsy- Bitsy- pentru povestea „Cadoul de Crăciun”, 2008 - Premiul Național ”Prima Verba” al Ministerului Educației, Cercetării
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CHEMARE LA JOACĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CHEMARE LA JOACĂ Dealul, câmpul și livada Le-a albit, de ieri, zăpada. Tot de ieri, și Măriuța Îmi arată săniuța; Însă azi, în dimineață, Mi-a zâmbit: - Hai, nătăfleață, Să zburăm până în vale Pe omătul încă moale! Și-apoi, omul de zăpadă, În peisajul de baladă, Să îl ridicăm
CHEMARE LA JOACĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352205_a_353534]
-
de cai în prăpastie. Deși a căutat multe zile după aceea împreună cu alți oameni plătiți de el. Badea le-a mai supraviețuit mulți ani. Scund și îndesat era verde ca bradul. Trecut de 70 de ani, părul și barba îi albiseră. Era în schimb rumen. Într-o zi a venit la mine și mi-a zis: „ Mitule, cred că mi se apropie sfârșitul. Am venit să-ți spun ceva înainte de a închide ochii pentru totdeauna.” L-am poftit în casă, l-
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
aspre chip etern mă rog tăcut spre cerul mut `n-al iernii aspre azimut un dor anin de cristalin al iernii aspre cer senin gând răspunde lin pe unde iarna aspră mă patrunde viața este o poveste iarna aspră o albește în jur privesc Doamne lumesc și iarna aspră o iubesc ! *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: un dor anin ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1466, Anul V, 05 ianuarie 2015. Drepturi de
UN DOR ANIN ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352233_a_353562]
-
AUDE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 413 din 17 februarie 2012 Toate Articolele Autorului se-aude Aud inima bătând la clapele gândului strofele nescrise și nerostite de noi. Iarbă e un fior răsărit de undeva, din verile noastre albite de nesomnul stelelor, iar scâncetul ei ne-aleargă prin suflete. Se aude aroma ploilor iscata din iubiri, Ea vine de departe, de tot mai departe. Leonid IACOB Referință Bibliografica: se-aude / Leonid Iacob : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 413
SE-AUDE de LEONID IACOB în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356313_a_357642]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > MIREASA DE PORȚELAN Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu sufletul întors spre tine, subțire ca o mireasă de porțelan cu brațele curgînd în aripi albite de ziuă mă lepăd de umbrele furtunii, savane cu amfore pline de dor întinse pe ziduri pe gînduri rămîn să te-aștepte cu tălpile goale, fugare pe mări de sargase cu alge mirosind a miere, cald cămașa ta pe buze
MIREASA DE PORŢELAN de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356440_a_357769]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CONȘTIENTIZARE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.FLORIN ȚENE Desenul de sare În ziua aceasta m-a albit furtuna Ce-și trimite țestoasele sub uși, Se holba din nori la mine luna Desenînd pe podele din sare păpuși. Din nu știu ce clipe înalte și multe Te-ai desprins din sarea albă pe podea Te simt femeie cu dorințe oculte
CONŞTIENTIZARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355796_a_357125]
-
și uneori o clipă,pe-nserate,de venin. Avem cu toții o singură rugăciune, din neam ținem de acelaș drept, ne minunăm împreună de aceeaș minune și -atunci cănd rânile ne sângerează-n piept. Desenul de sare În ziua aceasta m-a albit furtuna Ce-și trimite țestoasele sub uși, Se holba din nori la mine luna Desenînd pe podele din sare păpuși. Din nu știu ce clipe înalte și multe Te-ai desprins din sarea albă pe podea Te simt femeie cu dorințe oculte
CONŞTIENTIZARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355796_a_357125]
-
și să vorbească în graiul oamenilor. Astfel că singurul sunet a fost un murmur răstignit în marginea pieptului său costeliv. Probabil că visase înclusiv lacrimile. Dar ce vis frumos. Sa visezi curgerea firească a unei singure lacrimi în glasul obrazului albit de vreme. Clipi cu greutate dureroasă. Obscuritatea gravă a camerei îndemna la somnolență. Își simți picioarele grele ca piatra. Începu să pășească cu stângăcie spre patul neatins de nicio mână de femeie așezându-se într-o parte. Efortul îl făcea
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
la Cozia. Voi privi Oltul și voi asculta vântul să pătrund în tainele Dinastiei Basarabe. - Bine, dragul meu. Ai rămas romantic, precum te-am cunoscut. - Fată, tu mă sperii, nu te recunosc, zău așa! Ce naiba scrie aici de te-ai albit în halul ăsta? a exclamat Gabi, vădit îngrijorată. - Citește, te rog! Spune-mi ce crezi. - Un rahat! Asta cred de moment, a izbucnit ea după ce a citit în fugă de două ori... Ce mare mirare te cuprinde că te invită
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]