759 matches
-
practice sub patronajul vizirului Barmakid (în timpul domniei celebrului calif Harun al-Rașid. Mai târziu, familia sa cade în dizgrație iar Geber își petrece ultimii ani ai vieții în închisoare. Descoperirile sale care au influențat chimia modernă sunt importante: Geber a fost alchimist la curtea califului Harun al-Rașid. Influențat de religie, urmărea și latura mistică a alchimiei: Susținea că procesul alchimic este posibil numai cu voința lui Allah. Concepția sa alchimistă se menține pe linia trasată de legendarul Hermes Trismegistul, de Pitagora și
Geber () [Corola-website/Science/311556_a_312885]
-
Descoperirile sale care au influențat chimia modernă sunt importante: Geber a fost alchimist la curtea califului Harun al-Rașid. Influențat de religie, urmărea și latura mistică a alchimiei: Susținea că procesul alchimic este posibil numai cu voința lui Allah. Concepția sa alchimistă se menține pe linia trasată de legendarul Hermes Trismegistul, de Pitagora și Socrate. În experimentele sale, încearcă (bineînțeles fără succes) să descopere piatra filozofală, acel "El Iksir", care devine obiectiv pricipal al alchimiei de mai târziu. Scrierile lui Geber pot
Geber () [Corola-website/Science/311556_a_312885]
-
Înainte de apariția primelor chibrituri, focul era obținut cu ajutorul unei lentile care să concentreze soarele pe iască, o metodă care putea fi utilizată numai în zilele însorite, sau prin aprinderea iascăi cu scântei produse prin izbire silexului de oțel. În 1669, alchimistul Hennig Brand, examinând urina, descoperă fosforul alb. În 1786, chimistul francez Berthollet descoperă cloratul de potasiu. Una din formele chibritului modern a constituit-o invenția francezului Jean Chancel, asistent al chimistului Louis Jacques Thénard. Amestecul inflamabil conținea clorat de potasiu
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
(Teofrast, Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim) (n. 1493 sau 1494 - d. 24 septembrie 1541, Salzburg) a fost un celebru alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog, filozof elvețian. A fost inițiatorul mișcării iatrochimice. s-a născut în satul Einsiedeln din Elveția. De la tatăl său, Wilhelm Bombast von Hohenheim (d. 1534), care era medic, a primit primele noțiuni de chirurgie și medicină. La
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
celebrul Johannes Trithemius (1461-1526), abatele mănăstirii St. Jakob din Wurzburg, unul dintre cei mai renumiți maeștri în magie, alchimie și astrologie. Sub îndrumarea acestui profesor, i-au fost cultivate înclinațiile sale spre științele și practicile oculte, devenind unul dintre primii alchimiști ai Evul Mediu. Este cunoscut și pentru faptul că a dat numele zincului numindu-l zincum și este recunoscut ca primul botanist sistematic. Temperament orgolios și plin de sine, lui Teofrast îi plăcea să se numească Paracelsus, pentru a se
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
propria conștiință și nu în public. Teofrast a practicat medicina în mai multe țări ale Europei: actualele Germania, Franța, Ungaria, Olanda, Danemarca, Suedia și Rusia. În aceste peregrinări el a cules multe date utile, nu numai de la medici, chirurgi și alchimiști, dar și din contactele pe care le-a avut cu evrei, țigani, moașe, călăi, bărbieri, ciobani și ghicitoare. A adunat informații prețioase, atât din mediile cele mai înalte ale societății, de la cei învățați, ca și de la cei neștiutori și era
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
Paracelsus în vederea obținerii pietrei filozofale o substanță care se presupunea că în atingerea cu alte metale le poate preface în aur (în , în , de unde și cuvântul „elixir”) dar mai era considerată și panaceu, elixir, licoare care avea puterea, potrivit concepției alchimiste, de a vindeca toate bolile și de a dărui tinerețe veșnică. Deși nu a avut nici el, succes cu piatra filozofală, în studiile sale în laborator Paracelsus a introdus pentru prima oară aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
conferă valoarea reală și realul motiv pentru a o citi. Veți pătrunde într-o lume mistică, magică și veți afla lucruri interesante, provocați fiind de asemenea la deslușirea lor.” (Violeta-Loredana Pascal, „PRwave.ro”) „Mă îndoiesc că în România mai există alchimiști, când au apărut atâtea case de amanet. Dar pentru cititorii și alcătuitorii de horoscoape și pentru amatorii de ocultism în general, tratatele lui Paracelsus ar putea fi o neprețuită sursă de inspirație. Pentru scepticii ca mine, simpla curiozitate de a
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
este cunoscut cel mai bine fanilor Harry Potter ca alchimistul medieval care a creat "Piatra Filozofală" - o substanță miraculoasă care putea transforma plumbul in aur și putea produce un elixir al nemuririi. În timpul primului trimestru al lui Harry Potter, de la Hogwarts, Flamel este bine, sănătos și trăiește cu soția sa
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
produce un elixir al nemuririi. În timpul primului trimestru al lui Harry Potter, de la Hogwarts, Flamel este bine, sănătos și trăiește cu soția sa Perenelle în Devon, Anglia, în floarea vârstei - la 656 de ani. Intr-adevăr Flamel a fost un alchimist real, chiar a avut o soție, Perenelle și, dacă credem lucrările pe care le-a lăsat, a creat legendara piatră în laboratorul său alchimic pe 17 ianuarie 1382. O mare parte din ce știm despre Flamel provine din cartea "Hieroglyphica
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
Perenelle și, dacă credem lucrările pe care le-a lăsat, a creat legendara piatră în laboratorul său alchimic pe 17 ianuarie 1382. O mare parte din ce știm despre Flamel provine din cartea "Hieroglyphica", în care spune cum a devenit alchimist, aproape din întâmplare. Când s-a născut - în jurul anului 1330 în orășelul Pontoise, Franța - alchimia era deja practicată în toată Europa Occidentală. Bazate pe practicile făurarilor din Grecia și Egiptul antic, secretele alchimiei au fost transmise prin lumea arabă și
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
prin care putea fi creată Piatra Filozofală și puteau fi achiziționate bogății imense, ca să nu mai vorbim de promisiunea vieții veșnice. Se spunea că alchimia era și o practică spirituală, așa că având o atitudine umilă și devotament pentru tel, însuși alchimistul putea fi ridicat la un nivel de noua puritate si noblețe. În timp ce mulți erau sceptici în ambele privinte, nenumarati alți oameni își făceau laboratoare la domiciliu și își dedicau viețile încercării de a crea piatra. În tinerețe însă, Flamel nu
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
Filozofală putea fi creată Până în secolul al XVII-lea povestea lui Flamel devenise legendă. Conform multor relatări, curând după moartea sa, casa lui Flamel a fost prădată și răscolită de hoți care căutau aur. Negăsind așa ceva, au deschis coșciugul marelui alchimist, sperând să găsească o parte din piatră. În schimb au găsit un coșciug gol - nici o piatră și nici un Flamel! Adevărul, au spus unii, era că Flamel și Perenelle nu muriseră de fapt. Folosiseră piatra ca să devină nemuritori. De îndată s-
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
sau Arnaud de Ville-Neuve, Arnold(uș) de Villa Nova, Arnaldus Villanovanus, Arnaldo de Villanova ( c. 1235 - 1311) a fost alchimist, astrolog, medic, teolog, unul dintre cei mai celebri erudiți ai secolului al XIII-lea. S-a născut la Valencia. A călătorit prin Franța, Italia, Spania, atât ca medic, cât și ca ambasador. Renumele sau a fost răsunător: printre pacienții săi
Arnaldus de Villanova () [Corola-website/Science/312460_a_313789]
-
regi. Susținând reformarea bisericii, a fost acuzat de erezie și întemnițat. A fost salvat de la ardere pe rug de către papă Bonifaciu al VIII-lea, care îi fusese pacient. În 1309 este din nou închis la Paris, datorită reputației proaste de alchimist, iar Universitatea de la Sorbona dispune arderea cărților sale filozofice. Pentru a scăpa de Inchiziție, se refugiază în Sicilia, la curtea lui Frederic al II-lea. Mai tarziu este chemat la Avignon ca medic al papei Clement al V-lea, dar
Arnaldus de Villanova () [Corola-website/Science/312460_a_313789]
-
cele occidentale - Grecia antică, Imperiul Roman. Își atinge apogeul în cadrul Europei medievale, având ecouri și în epoca modernă. Deci, alchimia are o vechime de peste două milenii. Istoria alchimiei e un câmp roditor de speculații. De multe ori limbajul ermetic al alchimiștilor era greu de descifrat, iar activitatea lor se desfășura în condiții conspirative. S-au făcut legături între alchimie și societăți secrete (cum ar fi Rosacroce), magie, vrăjitorie. Alchimia chineză era raportată la taoism. Și alchimiștii chinezi au încercat obținerea "pietrei
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
multe ori limbajul ermetic al alchimiștilor era greu de descifrat, iar activitatea lor se desfășura în condiții conspirative. S-au făcut legături între alchimie și societăți secrete (cum ar fi Rosacroce), magie, vrăjitorie. Alchimia chineză era raportată la taoism. Și alchimiștii chinezi au încercat obținerea "pietrei filozofale", a "elixirului tinereții". În 142 î. Hr. apare "Ts`an T`ung Ch`i" scrisă de Wei Po-Yang, ca un comentariu la "Cartea transformărilor" a lui Ching. În primul rând e prezentat sistemul taoist: Bineînțeles
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
metalurgia anorganicului. Nagarjuna (figură legendară) poate fi considerat părintele alchimiei indiene. Este autorul unor texte ca: Kanada (a trăit în jurul lui Goa) scrie; "Vaishashik Darshana". Aici apar și unele elemente științifice: teoria atomică apare cu un secol înaintea lui Democrit. Alchimiștii Europei occidentale de mai târziu susțin că arta lor provine din Egipt. Centrul cunoștințelor alchimiste era cetatea Alexandria, mai ales prin celebra Bibliotecă. În urma incendierii acesteia (391), nu a mai rămas niciun document original. Din acest motiv, alchimia egipteană ne
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
ca: Kanada (a trăit în jurul lui Goa) scrie; "Vaishashik Darshana". Aici apar și unele elemente științifice: teoria atomică apare cu un secol înaintea lui Democrit. Alchimiștii Europei occidentale de mai târziu susțin că arta lor provine din Egipt. Centrul cunoștințelor alchimiste era cetatea Alexandria, mai ales prin celebra Bibliotecă. În urma incendierii acesteia (391), nu a mai rămas niciun document original. Din acest motiv, alchimia egipteană ne este cunoscută numai prin intermediul marilor filozofi greci, ca apoi să supraviețuiască prin scrierile islamice. Conform
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
fost Thot (numit și Hermes-Thot); la greci devine "Hermes Trismegistul". Se pare că zeul ar fi scris 42 de cărți ce acopereau toate domeniile cunoașterii, printre care și alchimia. Simbolul lui Hermes era caduceul, care devine unul din principalele simboluri alchimiste. "Tabla de smarald" („Tabula Smaragdina”) a lui Hermes-Trismegistul, cunoscută numai prin traduceri grecești și arabe, este considerată baza pentru filozofia și practica alchimistă. Aici se află celebra formulă care sugerează legătura dintre ermetism și alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
domeniile cunoașterii, printre care și alchimia. Simbolul lui Hermes era caduceul, care devine unul din principalele simboluri alchimiste. "Tabla de smarald" („Tabula Smaragdina”) a lui Hermes-Trismegistul, cunoscută numai prin traduceri grecești și arabe, este considerată baza pentru filozofia și practica alchimistă. Aici se află celebra formulă care sugerează legătura dintre ermetism și alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive: Speculațiile filozofice se încheagă într-o religie esoterică cu ritual misterios, limbaj specific. În etapa elenistică se dezvoltă
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
în Orientul Mijlociu. Spre deosebire de alchimia greacă, cea islamică este mai bine cunoscută. Mai mult, de la islamici au ajuns la noi, sub formă de traduceri, și textele antice grecești. Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi (în latină "Rasis" sau "Rhazes"), precum și alți alchimiști, aduc o contribuție fundamentală în ceea ce privește: tehnica distilării, descoperirea acidului clorhidric, acidului sulfuric, acidului azotic, sodiului, potasiului. Din arabă au rămas mulți termeni, care s-au păstrat și astăzi (chiar și în limbile de mare circulație): Să semnalăm și descoperirea apei
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
mulți termeni, care s-au păstrat și astăzi (chiar și în limbile de mare circulație): Să semnalăm și descoperirea apei regale, amestec de acid azotic și acid clorhidric care poate dizolva și metalul nobil aur, descoperire care a înflăcărat imaginația alchimiștilor de mai târziu. "Jabir ibn Hayyan" (Geber(us) în latină)(721-815) — alchimist ermetic născut la începutul secolului al VIII-lea căruia i se atribuie descoperirea acidului clorhidric și acidului azotic — analizează elementele după patru calități de bază: Lucrări (în traducere
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
de mare circulație): Să semnalăm și descoperirea apei regale, amestec de acid azotic și acid clorhidric care poate dizolva și metalul nobil aur, descoperire care a înflăcărat imaginația alchimiștilor de mai târziu. "Jabir ibn Hayyan" (Geber(us) în latină)(721-815) — alchimist ermetic născut la începutul secolului al VIII-lea căruia i se atribuie descoperirea acidului clorhidric și acidului azotic — analizează elementele după patru calități de bază: Lucrări (în traducere latină) Occidentul ia contact cu tradiția alchimistă greacă prin intermediul arabilor. Acest lucru
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
Geber(us) în latină)(721-815) — alchimist ermetic născut la începutul secolului al VIII-lea căruia i se atribuie descoperirea acidului clorhidric și acidului azotic — analizează elementele după patru calități de bază: Lucrări (în traducere latină) Occidentul ia contact cu tradiția alchimistă greacă prin intermediul arabilor. Acest lucru se întâmplă pentru prima dată în Spania. Avem operele lui Gerberto de Aurillac, ce mai târziu va deveni Papa Silvestru al II-lea. În secolul al XII-lea, Gerardo da Cremona, important traducător de opere
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]