1,678 matches
-
o problemă de conștiință și responsabilitate. Dacă o primă purificare a intențiilor, nu este suficientă, sfătuirea și mustrarea prin poveste și imagine împiedică orice manipulare și respectă liberul arbitru al individului. Povestea cu tâlc este imagine complexă, ce în formă alegorică, ne 214 spune adevăruri, care prezentate direct, n-ar fi ascultate și urmate, tocmai pentru că ar fi percepute ca „morală”, cicăleală, etc. Pelerinii. Doi pelerini mergeau pe drum. A izbucnit furtuna. Vântul le biciuia fețele cu gheață și le șuiera
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
reverii, priveliști transfigurate de contemplație. Nu lipsesc formulările sentențioase. Aparent, poetul cântă lucruri obișnuite, obiecte și vietăți: oglinda, covorul, vioara, scrânciobul, fluturele, licuriciul, calendarul, însă acestea sunt doar pretexte, prilejuri de confesiune sau reflecție, uneori termeni de comparație sau material alegoric. La modul minor, în versuri vibrează simțăminte eterne, tristeți autumnale, doruri de ducă, nehotărâri, emoții în doi, nu totdeauna de o foarte personală expresie, ba uneori de o netezime, de o lipsă de accent dezamăgitoare, alteori însă de o prospețime
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
colo/ colo scoși din minți... Unul, reprezentând/ cele trei vârste ale vieții omului: își/ menține echilibrul deasupra/ noastră, invizibil, dincolo de nouri, pe/ picioroange, cu/ pumnul ridicat împotriva călăreților/ nourilor. Altul: bătător la/ ochi, amestecând/ numerele zilelor câștigătoare în căciulă...” (Triumful alegoric). O atare linie tematică este amplificată în Singurătatea colectivă (1996; Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul ASPRO) și în Ruinele poemului (1997; Marele Premiu ASPRO). Efectul dramatic provine acum dintr-o continuă dezicere de sine. Alternând enunțurile asertive
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
iubita lui, Leru dialoghează cu Eol, cutreieră capitala apăsată de atmosfera ultimului război, distrusă de bombardamente: trece prin piața Gării de Nord, intră în Café de la Paix, pomenește de Jul. Giurgea, Constantin Almăjan, Simion Stolnicu, Stoian Gh. Tudor. De aceeași factură, dar alegoric în chip tendențios, forțat, este Împăratul Nix. Personajului titular, un despot sângeros, războinic, i se aduce un visător „ciumat” (altfel spus, un spirit nonconformist), de care se îndrăgostește împărăteasa. Ea își ucide soțul și se mărită cu Manuel, căruia îi
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
secvențe autobiografice pe un ton glumeț, ceea ce putea cuceri pe cititorul tânăr, căruia îi sunt destinate majoritatea scrierilor. Încă un exemplu ar fi narațiunile din Fără înger păzitor sau Cum am ajuns scriitor (1977). T. scrie și un roman parodic, alegoric, Fără minuni, Doamne! (1967), încearcă proza de aventuri în Acțiunea P. 1500 (1957) și cultivă foiletonistica, reunită în volumul Portrete în aquaforte, unde desenează tipuri contemporane cu o peniță acidă, în felul vechilor „fiziologii”. Procedeele frecvente sunt aluzia, ironia bonomă
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
dinți din față, devenit pentru o vreme un fel de carte-cult pentru publicul tânăr, ca variantă de Cei trei mușchetari localizată la sfârșitul deceniului al șaselea. În Viziunea vizuinii, creat pe suportul ludic al melanjului între datele fabulei, ale romanului alegoric și ale romanului „realist”, metoda improvizației este cel mai lesne observabilă, mișcarea secvențelor fiind alimentată nu de aderența la un fir epic, ci de variațiunile și asocierile în jurul unui cuvânt, unei imagini, unui șablon. Asocierile cu proza absurdă a lui
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
dramatic, pentru individul respectiv. Din punct de vedere psihologic visul este o retrăire simbolică, sublimate, a experienței de viață anterioară a individului, în cursul căruia revin „problemele” sale psihologice (frustrări, conflicte, traume, complexe, dorințe refulate, aspirații etc.) într-o manieră alegorică, simbolică. Psihanaliza a adus o importantă contribuție în explicarea viselor, la care distinge două aspecte: a) conținutul manifest reprezentat prin imaginile și scenele onirice, b) conținutul latent, reprezentat prin semnificația simbolică a conținutului manifest, în relație directă cu experiențele de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
closma (klwsma = „reunirea firelor de pânză, urzeala cu suveica”) și care prezintă evidente analogii fonematice cu clotho. Closma este „destinul împletit și țesut” riguros din care nu se mai poate ieși. Nu trebuie să ne surprindă acest discurs aluziv și alegoric. Vechii greci foloseau sensurile conotative la fel de mult ca și pe cele denotative, reușind în acest fel să transmită mai mult decât reușesc textele „strict logice” sau „strict științifice”. „Ideea de a toarce sau a țese destinul apare în Odiseea în legătură cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
putea urmări pe larg acest progres semantic. Deocamdată vom reține doar câteva sensuri și definiții practice sugestive, utile pentru înțelegerea clară a demersurilor următoare. Definiții și înțelesuri anticetc " Definiții și înțelesuri antice" Desigur acestea sunt tacite sau explicate în limbaj alegoric și simbolic. Odată decriptate, pot fi „traduse” în limbajul științei moderne, aproximativ în felul următor. Înțelesul mitic și homeric. Curriculum înseamnă soarta predestinată să se autodesăvârșească eroic a omului în cursa sa de la naștere și până la moarte în conformitate cu Necesitatea inflexibilă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și deci predestinează) oameni - ca și când i-ar face să se nască a doua oară. Este deci un paideutes, zămislitor de „naturi secunde”, care întregesc anthropoii aleși, transformându-i în personalități. Merită să reproducem acest text neglijat care conține - în termeni alegorici - cea mai elevată concepție despre curriculum dintre câte s-au formulat vreodată. Faptul că Socrate considera că procesul maieutic curricular se negociază cu zeii rămâne și astăzi valabil; iar modestia lui Socrate, comparată cu hybris-ul pedant al specialiștilor contemporani
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aceea gramaticii se străduiau să acrediteze, contrar lui Platon, că Homer este „cel mai înțelept dintre poeți”, prezentându-l liceenilor și studenților ca pe un preaînțelept romantic care disimula, sub vălul miturilor, marile valori etice. Așa a luat naștere hermeneutica alegorică - subtilă metodă de decriptare a sensurilor și semnificațiilor mitice (pe care exegeții creștini o vor împrumuta, mai târziu, pentru a dezvălui sensurile ascunse în textul Sfintei Scripturi). Învățăceii eleniști învățau, de exemplu, că Ulise este un simbol de înțelepciune, că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui pătimașă) sau cercetează datinile și istoria Maramureșului în încercarea de a descifra adevăruri uitate (Student la istorie), autorul este egal cu sine însuși, în pofida încercărilor de înnoire a formulelor epice. El experimentează modalități diferite, de la notația lirică la cea alegorică, de la tușa fantastică la observația directă de reporter, recurge la expresia frustă, condensată și dinamică a ziaristului, dar și la mijloace ale prozatorului modern, cum ar fi fracturarea fluxului temporal, întretăierea planurilor narative, sondarea inconștientului și exploatarea valențelor simbolice ale
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
băutor de imagini tari” în fața unei eternități dumnezeiești sau satanice. În Careul cu raci (2003), cea mai importantă carte de versuri a sa, P. se dezvăluie un neomodernist expresionist, ezitând între suferința melancolică, neputincioasă și revolta amenințătoare, între transparența și alegoricul evaziv al notației, între voința de puritate și conștiința maculării. Înainte de toate, este însă un poet social, al „vinei” tragice de a se fi născut basarabean: „Cărări de câini se adâncesc în ploaie,/ cărări mereu speriate de gheare,/ de lanțuri
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
repertoriul tematic și stilistic rămân adesea tributare modelului gândirist, poemele au suficientă forță și autenticitate pentru a sparge acest tipar, izvorând dintr-o emoție modernist-expresionistă. Există și poezii de atmosferă, descriptiv-intimiste, care mizează pe sugestie și care își deconspiră cheia alegorică spre final; nu lipsesc nici ironia, conștiința livrescă sau oralitatea discursivă. Lirismul de factură alegorică, în cheia unei drame individuale și naționale (Careu) sau păstrând o trakliană ambiguitate simbolică (Praful și pulberea), ajunge până la simplitatea și ingenuitatea trucată, postmodernă a
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
pentru a sparge acest tipar, izvorând dintr-o emoție modernist-expresionistă. Există și poezii de atmosferă, descriptiv-intimiste, care mizează pe sugestie și care își deconspiră cheia alegorică spre final; nu lipsesc nici ironia, conștiința livrescă sau oralitatea discursivă. Lirismul de factură alegorică, în cheia unei drame individuale și naționale (Careu) sau păstrând o trakliană ambiguitate simbolică (Praful și pulberea), ajunge până la simplitatea și ingenuitatea trucată, postmodernă a unor poeme precum Căci spune chinezoaica: „Nu mai desena omuleți,/ oricât de mici,/ oricât de
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
nimic de făcut./ Cu aceeași mare oboseală, îți spun că totul se poate./ Să treci prin viață neobservat e o imposibilitate./ Să treci observat, e costisitor și, sigur, un/ dubios spectacol”. Ca dramaturg, P. reușește să susțină, într-o scenerie alegorică, un text contestatar ce are drept țintă regimul comunist. Personajele sale trăiesc sub presiunea unui sistem agresiv, absurd, ce uniformizează conștiințele și reduce individul la o simplă marionetă, aptă să facă figurație într-un mare spectacol ideologic. „În fiecare din
POPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288919_a_290248]
-
dublului într-o narațiune metaficțională, pusă sub semnul infernului dantesc și kafkian, dar în registru ironic, cu aluzii politice („E un tablou tipic burghez în descompunere”). Există, de asemenea, ecouri din Samuel Beckett sau din Eugen Ionescu în câteva proze alegorice, concentrate, cu un limbaj foarte precis, totuși aluziv, neutre ca tonalitate și comentariu auctorial, dar trădând o intensă ironie (Amuzament cotidian, Autodistrugătorul, Proprietatea ș.a.). Pe de o parte, ficțiunile construiesc, simbolic, o soluție existențială, prin personaje care refuză un sistem
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
al sistemului: misiunea sa este să copieze continuu, cu mâna stângă. Minciuna oferită astfel este remediul absurd al lipsei unui adevăr personal, individual. Celelalte proze, deși bine scrise, nu se ridică la valoarea acestei nuvele. În general, sunt narațiuni fantastice, alegorice sau stranii, pigmentate de umor și ironie și construite pe tehnica sugestiei și a detaliului aparent neutru, cu finaluri deschise și posibilități multiple de interpretare, inclusiv politică. Panic Syndrome! dezvoltă aceeași linie a fantasticului, epurată de temele întunecate ale spațiului
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
va surâde acestui incendiu”). Poemele pot fi considerate, totuși, exerciții de digitație, ținând seama de talentul de prozator afirmat cu brio la scurtă vreme, cu nuvelele incluse în Moartea din fereastră. Cea mai izbutită este piesa titulară, poveste - cu noimă alegorică - a unui bondar care se stinge captiv între geamurile duble ale unei încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie câte un „exercițiu” tematic și stilistic, bine
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
viața contemporană, de la războaiele getice la al doilea război mondial, experimentând modalități literare divergente, ultramoderne și tradiționale, inclusiv folclorice, prozastice și poematice, corelează, ca și în proză, atitudini opuse, tabloul realist cu metafora și simbolul, conferă unor situații prozaice sens alegoric, dimensiuni de parabolă, proiectează faptul istoric, ca și pe cel biografic anonim, în mit, plonjează frecvent în fantastic. În aspectul construcției și în genere al teatralității, unele piese sunt excesiv de stufoase, prolixe, diluate, grevate de o discursivitate superfluă, stridente chiar
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
locale, sintetizând experiența și situații specifice din viața unui popor. Ultimele pot fi, după conținut, istorice, religioase, mitologice, reflectând evoluția istorică, socială și filosofică a poporului respectiv. Altă clasificare ține seama de forma artistică a acestor creații populare: metaforice (sau alegorice) și nemetaforice, în proză sau în versuri. Din punct de vedere gramatical, p. sunt propriu-zise - cele ce apar sub forma unei propoziții enunțiative, afirmative sau negative, care exprimă în mod direct o judecată completă - și imperative, sub forma unor propoziții
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
paginile sale o literatură care, deși inegală calitativ, se dovedește unitară din perspectiva criteriului tematic: proză istorică și de aventuri, legende eroice, basme și alegorii. Excelează în proza scurtă, prezentată uneori în foileton. Textele se înscriu în registrul fantastic și alegoric, precum și în cel naturalist și modernist, nelipsind, în același timp, o anume notă didacticistă. Lirica se încadrează stilistic într-un registru larg, de la poezia clasică (G. Coșbuc, Al. Vlahuță) la cea neoromantică ori simbolistă sau la genuri „minore” (precum fabula
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
înlocui cu o variantă mai sofisticată și mai umanizată. Docta puella (prezent și în Viața fără nume și Insomnii lângă munți) devine obsesie tematică în cartea cu cele mai multe fantasme feminine. Astfel, într-o Scurtă proză („Lumina aurie, uleioasă și aromată...”), alegorică și onirică, două adolescente sunt două grațioase puellae, dacă nu docte, cel puțin enigmatice ca două tinere magiciene deținătoare de secrete. Procedeu important și aici, intertextualitatea vizează îndeosebi două spații poetice prestigioase: universul eminescian, exploatat ca termen de contrast (nota
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Telegraful român” din Sibiu, iar în 1862 își adună versurile într-un volum, Din poesiele lui Andreiu Mureșanu, premiat de Astra. Pensionat, se retrage la Brașov, unde moare în sărăcie, cu mintea tulburată. M. a debutat cu versuri, în maniera alegorică a poeților Văcărești. Sub influența poeziei romantice franceze (Lamartine, în primul rând), dar și a poeților din Principate (Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, I. Heliade-Rădulescu), el a evoluat spre o lirică pesimistă, cu interogații lamentuoase către ursită și Dumnezeu și cu
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
mimetism susținut de o certă îndemânare tehnică și, din câte se pare, alimentat de credința că obscuritatea și bizareria ar ridica valoarea poeziei. O versificație armonioasă e compromisă frecvent de rupturi și dizarmonii, voite a fi șocant-expresive. Metaforele și construcțiile alegorice rămân însă opace, indescifrabile, iar o coerență de fond, fie ea și abil criptată, pare să nu existe. Astfel, sensul câte unui poem (sau al câte unei stanțe) e insesizabil, chiar dacă lirismul ambiționează să se înscrie în registrul meditativ, moral-filosofic
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]