17,219 matches
-
-mă pe mine, ea se îndreaptă și spre semenii mei. E o învățătură pe care a pus-o cel mai larg în lumină sfântul Grigorie de Nyssa, urmând sfântului apostol Pavel (Filip. 3, 13: «Cele dinapoi uitându-le, la țintă alerg»). E învățătura epectazelor, a întinderilor nesfârșite mai sus, care nu sunt numai întinderi intelectuale, ci ale întregii mele ființe, care cuprinde în sine nu numai setea mea de cunoaștere, ci setea de a fi întreg tot mai aproape de Dumnezeu. Aceasta
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
monotonia copleșește noutatea”86. Sufletul care Îl caută pe Dumnezeu este sporit prin înălțimea aceasta sublimă. Nu se cunoaște cum ar trebui să se cunoască, după cum spune Pavel (1 Cor. 8, 2), nici nu consideră sufletul că a înțeles, ci aleargă spre ce se află înainte, tinzând spre ce este așternut înainte (Filip. 3, 13). Cântarea oferă aceste cuvinte Mirelui: „Deschizând mânerele zăvorului, am deschis iubitului meu”. Și adaugă ea, „Iubitul meu nu mai era. Sufletul meu a înaintat la cuvântul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
că aceasta e cea mai mare biserică din lume.ť Mi-a răspuns: ŤDa? Foarte bine. Atunci nu mai e nevoie să văd altele.ť Tot așa, și eu am depășit toate onorurile și acum nu mai e nevoie să alerg după altele." Și al doilea răspuns - repet, datat 1979: A. R. Știu că îl cunoașteți bine pe scriitorul Mircea Eliade. Mă înșel sau se pot descifra în ultimul dumneavoastră roman sensuri și rezonanțe ale gîndirii lui Mircea Eliade? S. B.
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
că aceasta e cea mai mare biserică din lume.ť Mi-a răspuns: ŤDa? Foarte bine. Atunci nu mai e nevoie să văd altele.ť Tot așa, și eu am depășit toate onorurile și acum nu mai e nevoie să alerg după altele." Și al doilea răspuns - repet, datat 1979: A. R. Știu că îl cunoașteți bine pe scriitorul Mircea Eliade. Mă înșel sau se pot descifra în ultimul dumneavoastră roman sensuri și rezonanțe ale gîndirii lui Mircea Eliade? S. B.
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Mama asta nouă, care se pricepe să danseze și să flirteze, cine știe ce altceva e în stare să mai facă. Vocea ei și-a pierdut tandrețea maternă catifelată. Acum vorbește serios, ca de obicei. Mă îndepărtez fără să bolborosesc vreo scuză. Alerg la Carlton să caut protecție. El rîde cu prietena lui. O șuviță transpirată i s-a lipit de frunte ca un semn de întrebare. Mă năpustesc spre el cu atîta putere, încît aproape că-l dărîm. - Hooo! Mă ia sub
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
la muzică și la oameni, la dezordinea gălăgioasă și la continuitatea vieții. Cineva închisese ușa glisantă de sticlă, perfect transparentă. Prietena lui Carlton privea lenevos afară, confruntîndu-se cu propria ei imagine reflectată în geam. Mă uit și eu. Carlton vine alergînd spre casă. Ezit. Pe urmă îmi spun să-l las să se izbească cu nasul de geam. O să fie o răzbunare binemeritată. Privesc cum se apropie în goană. Prietena lui îl vede prin propria ei reflecție și dă să-l
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
vegetație. Începe să prefere un anume fotoliu și caută un spațiu cât mai ascuns de ochii celorlalți. Bătrânețea nu e imaginea cosmetizată din reclamele pe care le vedem zilnic la televizor. Bătrânețea nu înseamnă (numai) indivizi veseli, plini de vitalitate, alergând pe biciclete alături de batalioane de nepoți. E teamă. Invaliditate. Descompunere. Dependența de ceilalți. Alfred e cazul clasic al bolnavului dependent de familie, mai exact, de soție. Care sunt dedesubturile unui cuplu la senectute? Ce te mai leagă de cel lângă
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
pufăitul motorului, apoi un pârâit prelungit, hurducat. Am fugit în stradă cu sora mea mai mică, era un eveniment să treacă vreun vehicul pe drumul din fața casei noastre, motociclete nu treceau niciodată. Cel mai des treceau tractoare cu remorcă, noi alergam în drum și ne prindeam de marginea remorcii, atârnam în mâini cât rezistam să ne Ținem greutatea corpului, astfel ne căruțam. Cred că era periculos, ne mai agățam și de camioane, nu aveau prea mare viteză, era drum denivelat, dar
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
în care trăim, însă, din coșmarurile noastre nasc zei obosiți și palizi, de tragică soartă: "Ei nu înțeleg lumina și nici întunericul. Vântul/ îi izbește gonindu-i fără noimă. Ei țin în mână/ o torță înghețată. Sunt orbi/ deodată, somnolenți, aleargă spre un zid uriaș,/ fără nici o poartă în el./ Și noi fascinați/ îi urmăm"(Ca o iarbă de mare). Tonul elegiac măsoară tristețile eului în iarna interioară, când însuși soarele îngheață, e reversul clipelor de jubilație ale iluminării. într-o
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
apare lui Blaga ca un profitor al viziunii și interpretărilor sale: "Dl Dan Botta a intrat în ograda mea, a mușcat puțintel din mărul cel mai îmbujorat al grădinii, a sărit apoi iarăși gardul, și-acum, nu fără haz țărănesc, aleargă și țipă pe ulițele satului: ŤPrindeți hoțul! Prindeți hoțul!ť". Nici în preocupările sale pentru tracismul românesc Dan Botta nu e un deschizător de drumuri, căci Blaga însuși a publicat tocmai în 1921 în "Gândirea" articolul Revolta fondului nostru nelatin
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii": agitatori cu fețe de samsari sau hoți de buzunare; masele însuflețite; chipuri de mujici încrâncenați, înghesuindu-se la stacanele de votcă; mulțimea protestatară alergând bezmetică și care, de la înălțimea de unde este filmată, pare un roi de muște pe o felie de pâine cu marmeladă; femei-ostaș pipăindu-ți fesele pe sub pufoaice. Din când în când apare Lenin, sufletul revoluției. Prima dată în gara "Finlandia", vorbind
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
trebuie să fie cuminți ordonați/ să își aducă medicamente de acasă/ lemne de foc de acasă carnețelul roșu din care ne veghează/ melci cu Basedow pe spirala stetoscopului pe ventuzele de cauciuc prinse de pieptul cu infarct și tahicardie/ inima alergînd în maratonul cincinalelor prin praful bărăganului/ ekg kgb ținta băltind în propriul sînge în propria sincopă/ ființe de iridiu scriu pe oasele îmbolnăvite/ într-un palimsest". Deslușim astfel și o discretă manevră de coagulare, de organizare "pozitivă" în calea avalanșei
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
aguzza gli occhi pentru a coase ceva, adică privește printre pleoapele aproape alipite; ce imagine energică pentru supraveghetorii care nu te vor scăpa din ochi! în urma lor și pe-mprejur Cazaci, bașchiri sălbatici, Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai zburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. Ispita discursului versificat e prezentă de la început, și se întețește din vreme în vreme; după zburdaticii bașchiri vin 16 versuri avocățești ("amorul sfânt de țară", "un dor de
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
de la Mircești - pusă de poet în fruntea pastelurilor - seamănă unei utopii de protecție, un înăuntru perfect protejat, subliniat de excesele meteorologice dintr-un afară cu cât mai agitat cu atât mai abstract: Afară plouă, ninge! Afară-i vijelie,/ Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit". Strofa finală din Sfârșit de toamnă acumulează amenințări hibernale; animalele domestice reacționează la apropierea iernii de parcă ar presimți un seism: Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!/ Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare./ Boii rag, caii
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
în alb ce conducea un Maserati Gran Coupe de culoarea vișinei putrede. - “Oare la ce-i trebuia unei fete o mașină așa de nervoasă și de puternică?” se întrebă el, conducându-și atent Jeep-ul mai departe. Era nedumerit de ce alerga nebunește cu o asemenea viteză în condiții de trafic neprielnice, o tânără care nu se putea îndrepta decât spre vreo râpă nemiloasă? - “Ce-o mână atât de presant spre moarte pe nesăbuita asta? Este prea devreme să se grăbească spre
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
adunată pe marginea șoselei se bulucea, privind în prăpastie. A presupus că tânăra a ajuns înainte de vreme la capătul cursei. - “Deci până aici ai reușit să ajungi, tâmpito!” spuse el imediat. A tras de îndată mașina în afara carosabilului și a alergat spre zona de unde a văzut că Maserati-ul a părăsit șoseaua lovindu-se de parapet plonjând în necunoscut. Se vedea printre copacii rupți corpul contorsionat al autoturismului. Farurile încă îi erau aprinse. Nimeni nu se încumetase să coboare pentru a
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
pădure, noaptea, are loc un ritual satanist de ucidere a unor persoane, în mod groaznic. Văzând ce se întâmplă, membrii familiei doresc să fugă, dar fac zgomot și sunt remarcați de participanții la ritual, care îi fugăresc cu înfrigurare. Oamenii aleargă într-un suflet să ceară ajutor la autorități, dar realizează curând că, persoanele care se ocupă cu ordinea în zonă, polițiștii locali, ca de altfel toți locuitorii comunității, aparțin sectei sataniste întâlnite în pădure. După urmăriri și peripeții înfricoșătoare sunt
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
frunzele tăiate de oameni la câini și eu visez tot visez că se vor întoarce toți cei plecați cu valurile sau numai cu o clipire de apă în care răsărit sau amurg viu stinge în sine prezentul se făcea că alerg prin lanul de grâu atunci verde visam primăveri nesfârșite în inima de copilă nebună totul se lumina oricât de mult întunericul oamenilor se răzvrătea deasupra Lui alergam cu hrana pentru cel iubit pentru cel visat pentru cel care viață urma
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
în care răsărit sau amurg viu stinge în sine prezentul se făcea că alerg prin lanul de grâu atunci verde visam primăveri nesfârșite în inima de copilă nebună totul se lumina oricât de mult întunericul oamenilor se răzvrătea deasupra Lui alergam cu hrana pentru cel iubit pentru cel visat pentru cel care viață urma să îmi dea iar și iar din dragostea lui m-am oprit nu mă opresc scriu am început să scriu pe mine mie redă-mă Doamne când
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎMBIBAȚI ÎN PĂCATE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Alerg în gânduri care adânc mă umilesc, Stau cu ochii deschiși și vreau să mă trezesc, Contemplu asupra acestei alunecânde lumi, Cât de departe de noi, e casa de nebuni? Trăiesc într-o lume fără credință, Prostituția respectată mai mult ca
ÎMBIBAȚI ÎN PĂCATE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382739_a_384068]
-
poți da o nădejde, Când duhul se-nchide și geme, Trimite o vorbă Isuse Și spune Tu iar: "Nu te teme!" Nu este iubire mai mare Ca dragostea Domnului meu, Omul e-ades nestatornic, Credincios este doar Dumnezeu, La cruce alerg când durerea E mare și strig și mă rog, Mai dă, Tată, trupului zile, Căci nu-i pregătit de-epilog, Ar vrea să mai șteargă din jalbe, S-albească tot traiul pătat, Revarsă-Ți Tu, Doamne azi harul Și curăță
DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382753_a_384082]
-
ocazia Reunirii și de-atunci curge trist și nedumerit că nu știe ce s-a întâmplat cu frații săi rămași tot separați. Ar întreba și n-are cine să-i spună, de ce fiica independentă, eliberată din lanțurile rusești, nu a alergat la sânul Patriei-Mame și cine a oprit-o pe „Mamă” să-și îmbrățișeze „fiica”? Bietul Prut i-a văzut pe frați cum îl fac „POD de FLORI”, când undele sale sclipeau vesele, copleșite de atătea petale parfumate și multicolore. A
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
găsesc, Unde te-ai ascuns? Ori ai plecat în locu-n care Nici gândurile nu ajung? Te caut în sufletul meu și nu te găsesc, Ai rătăcit drumul ce ducea la el Sau porțile i s-au inchis Când tu încă alergai după un vis? Te caut în inima mea și nu te găsesc, Ai plecat într-o seară când vara-și vindea Amăgiri de vioară și de catifea, Și înapoi tu nu te-ai mai întors. Te caut prin aduceri aminte
TE CAUT ȘI NU TE GĂSESC de NINA DRAGU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382773_a_384102]
-
când fata încerca tăria virilității masculine, savurând plăcutele senzații transmise de atacul oaspetelui drag spre poarta sa primitoare și doritoare. Mircea a pus stăpânire pe corpul superb al tinerei fete cu ajutorul abandonării totale a acesteia în brațele sale. Buzele îi alergau pe întregul corp, în căutările frenetice de senzații noi, urcând sau coborând pe gâtul zvelt și dornic de plăcerea sărutului pătimaș. Nu îi ocolea nici ochii frumoși, apoi explora cu dibăcie și savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
Acasa > Poezie > Credinta > BINECUVÂNTAT E OMUL Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cine oare nu-și dorește, ca să fie fericit Și prosper în astă lume, împlinit și mulțumit? Tot aleargă omu-n viață, căutând senzații noi Și se-ngroapă-n substitute, amăgit de-a lui nevoi. Niciodată avuția, aur, bani, îndestulare, Nu va da-n deplinătate, siguranța viitoare, Când izvorul bogăției are fundament greșit, Omul se va pierde-n vicii, răvășit
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]