2,594 matches
-
un semn de erezie pentru că duce la conceperea unui Isus ca o ființă diferită alături de Logos, astfel încât opera de mântuire a lui Cristos nu se mai naște din Logosul divin însuși. Această preocupare fundamentală și soluția găsită respectă linia tradiției alexandrine și, mai mult chiar, sunt în spiritul teologiei lui Apolinarie din Laodiceea (cf. aici, pp. ???-???) a cărui formulă „o singură natură a Logosului întrupată” este adoptată de Chiril fără rezerve pentru că el crede că vine de la Atanasie. Pentru soteriologia lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
declarațiile în contradictoriu cu care uneori acestea se deschid. Chiril a practicat genuri literare diverse. Dacă în domeniul exegezei contribuția sa pare, în definitiv, limitată - chiar dacă trebuie să recunoaștem importanța istorică a efortului său de a ține cont, în tradiția alexandrină, de necesitatea de revenire la litera textului biblic - pe plan dogmatic, simțul formulelor și capacitatea sa instinctivă de a domina limbajul teologic sau exercitat o influență decisivă ce n-a fost totuși lipsită, așa cum am spus, de ambiguități. Capacitatea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
p. ???) și anume „o singură natură a Logosului întrupat”, ca și formula „unul din Sfânta Treime a pătimit”, propovăduită, așa cum vom vedea imediat, de către călugării sciți. Era susținută, astfel, în același timp, dualitatea și unitatea lui Cristos, astfel încât influența cristologiei alexandrine a devenit dominantă, și în consecință, tradiția antiohiană a fost tratată cu ostilitate. Aparțin acestei tendințe Ioan, ulterior, episcop de Scythopolis (cf. aici, pp. ???-???); Nefalie din Alexandria, combătut de Sever de Antiohia (aici, p. ???); Ioan de Cezareea, și el una
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Flavian i-a adresat lui Leon o cerere de apel care a fost dusă la Roma de Eusebiu din Dorileos. Flavian, așa cum făcuse deja predecesorul său Proclus, a încercat să găsească o cale de mediere între cristologia antiohiană și cea alexandrină, dar mai mult la nivelul politicii ecleziastice decât al elaborării teologice, și mai ales sub forma unor concesii față de poziția alexandrină; astfel, profesiunile sale de credință preiau de la alexandrini formulele „două naturi” și „o singură ipostază”, și le completează cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa cum făcuse deja predecesorul său Proclus, a încercat să găsească o cale de mediere între cristologia antiohiană și cea alexandrină, dar mai mult la nivelul politicii ecleziastice decât al elaborării teologice, și mai ales sub forma unor concesii față de poziția alexandrină; astfel, profesiunile sale de credință preiau de la alexandrini formulele „două naturi” și „o singură ipostază”, și le completează cu „un singur prosôpon”, termen favorit al antiohienilor care, însă, în acest context, are un rol mai degrabă marginal. Bibliografie. Toate documentele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
privitoare la Facere, scolii despre Ieșire 26, 35, despre Psalmul 1 și despre profeții minori. Exegeza lui Ghenadie continuă linia analizei literale antiohiene; se observă cu claritate acest lucru când e vorba de textele pe care analiza clasică de tip alexandrin le alegorizează, cum sunt povestea creației și a păcatului în Facerea 1-3. Până și în ce privește binecuvântările lui Iacov (Fac. 49) al căror prim sens era considerat în mod curent cel cristologic, Ghenadie este extrem de rezervat: chiar și acolo unde admite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a folosit textele lui Zaharia), compusă în greacă și păstrată în versiune siriană, conține ample extrase din două lungi scrisori ale lui Timotei adresate Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria prin care sunt demascați Isaia, episcop de Hermopolis, și presbiterul alexandrin Teofil, eutihieni amândoi, și se cere expluzarea lor; în opoziție cu eutihienii, Timotei afirmă cu tărie că trupul lui Isus Cristos a fost consubstanțial cu al nostru. În aceeași scriere s-a păstrat și o petiție a lui Timotei înaintată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în variante și chiar în redactări diferite ale unor texte) conține o serie de 22 de discursuri sau instrucțiuni precedate de o biografie a presupusului lor autor, Eusebiu de Alexandria, scrise de călugărul Ioan, secretarul său (notarius). Conform biografiei, monahul alexandrin Eusebiu a fost desemnat de Chiril din Alexandria ca succesor al său; în perioada cât a fost episcop, adică șapte ani, Eusebiu l-ar fi convertit pe Alexandru, personaj de origine nobilă și păcătos înrăit; înainte de a muri, l-ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. Erau stigmatizate aici și condamnate cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului; Fiul nu-l poate vedea pe Tată, nici Duhul Sfânt pe Fiu; Fiul și Duhul Sfânt sunt creaturi; noi suntem cu Fiul într-o relație analoagă aceleia în care este Fiul cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puțin după 518. Prin 490 (invaziunea vandalilor din 484 e menționată ca un eveniment recent) a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast, sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sunt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și sirianul Euxiteu. Egipt nu face altceva decât să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfârșit, este acceptat și de Teofrast. E un dialog bogat în citate și în aluzii la literatura clasică; autorul apără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Didim din Alexandria și de aceea a apărut ideea că ar fi aderat la un origenism moderat, ținându-se departe de speculațiile lui Evagrie și ale adepților săi; el ar căuta semnificația spirituală a Scripturilor rămânând în făgașul tradiției alexandrine. Sub numele său s-au mai transmis totodată alte două scurte scrieri. Prima, Învățătură și îndemn este dedicată călugărilor pentru a-i îndemna să nu caute să se purifice doar de viciile trupești, ci și de cele, mai ascunse, ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Dumnezeu, punctul de vedere fiind cel al ascezei monastice. Această concepție asigură unitatea operei care nu se poate înscrie fără îndoială nici într-o tradiție exegetică bazată pe litera textului (de tip antiohian) și nici într-una de tip alexandrin pe alegorie. Am semnalat faptul că acest Comentariu poate să aparțină foarte bine autorului care a scris și Peristeria. Unele fragmente atribuite lui Nilus se mai găsesc și în serii (catene) de manuscrise consacrate Ecclesiastului, Ieșirii și Cărților Regilor. Din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
moartea scriitorului. Potrivit proiectului inițial, Sozomen ar fi vrut să scrie o istorie a Bisericii de la începuturi, adică de la Urcarea la Cer a Domnului, până la Constantin. Apoi a renunțat pentru că pentru primele secole existau deja operele lui Clement (probabil nu Alexandrinul, ci autorul Pseudo-clementinelor), Hegesip, Iulius Africanul și Eusebiu. După ce a renunțat la acest proiect, el a vrut, oricum, să pună înaintea istoriei sale „contemporane” un rezumat introductiv; acesta era format din două cărți, dar nu s-a păstrat. Istoria bisericească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exegeții creștini pentru că nu permiteau nicicum o interpretare morală, Olimpiodor susține că acestea nu conțin reflecțiile lui Solomon, ci ale personajului care îl simbolizează pe cel care iubește această lume. Interpretarea operei, ca de obicei, este de tip alegoric și alexandrin. Înaintea acestui comentariu, Olimpiodor ar fi scris un altul, la Cartea lui Ezdra, care s-a pierdut. Mai pot fi menționate: un Comentariu la Ieremia care cuprinde și cartea lui Baruh și Plângerile, păstrat în cea mai mare parte și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
, revistă trimestrială de istorie și cultură, apărând din 1994 la București și Cernăuți, ca publicație a Fundației Culturale Române. Redactor-șef este Alexandrina Cernov. Rubrica „Teorie, critică și istorie literară” conține mai cu seamă articole și studii despre scriitorii bucovineni din secolul al XX-lea. Colaborează Mircea A. Diaconu (Iulian Vesper. Destin și poetică, Mircea Streinul și literatura bucovineană, Poezia iconaristă, Destinul poetic
GLASUL BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287291_a_288620]
-
GHEORGHIU, Mihnea (5.V.1919, București), eseist, traducător, poet, dramaturg și prozator. Este fiul Alexandrinei (n. Moldoveanu), învățătoare, și al lui Dumitru Gheorghiu, anticar. Urmează Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1929-1937) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1937-1941). În timpul războiului, după absolvirea Școlii de Ofițeri de Artilerie din Craiova, este trimis
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți pe care le-a scris, alături de Arșița stelelor, expresia își păstrează constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre clasicitatea prozodică (alexandrinul, catrenul). Infuzate de sentimentul amurgului și de evocarea melancolică a copilăriei, a părinților și locurilor natale, aceste ultime versuri conservă totuși ceva din tonusul propriu poetei: o vitalitate desuet-exuberantă, diafană și suavă. Romanul Enigma unui ametist (1984) derulează istoria a
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
, Vladimir (25.XII.1873, Constantinopol - 19.V.1954, Jilava, j. Ilfov), scriitor bisericesc și dramaturg. Tatăl său este generalul Ion Ghika, diplomat, aparținând familiei voievodale a Ghiculeștilor, iar mama, Alexandrina (n. von Blarenberg), era descendentă a lui Henric al IV-lea al Franței. G. face studii secundare la Toulouse, iar în 1893 se înscrie la Școala de Științe Politice din Paris. După ce își ia licența în drept, rămâne încă doi
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
și în căpeteniile lui destoinice”. „Programul nostru e mare”, suna concluzia, dar în indigența postbelică, „mijloacele materiale mici”. Modeste se vor dovedi și resursele literare angajate în realizarea programului. Cu poezie colaborează G. Caïr, Radu Cosmin, Ion Al-George, Ion Sân-Georgiu, Alexandrina Scurtu, G. Rotică, Constantin și Cezar Titus Stoika; prezențe mai pregnante: Elena Farago (cu traduceri din Verhaeren și poeme închinate poetului), Ludovic Dauș ( În noaptea rusească, Povestea unei mari mizerii), Dimitrie Nanu, Al. Rally, Radu D. Rosetti, Mircea Rădulescu (Se
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
de interviuri, aici fiind înregistrate răspunsuri de la Roman Vlad, Ion Ungureanu, Wolfgang Dahmen, Klaus Bochmann, Paul Miron, Andrei Corbea, Const. Ciopraga, Nicolae Dabija, Ion H. Ciubotaru, Ion Taloș, Vitalie Belousov, Valeriu Anania, Eugen Coșeriu, D. Vatamaniuc, Alexandru Moșanu, Gelu Ionescu, Alexandrina Cernov, Ion Iovcev ș.a. Pagina intitulată „Poesis” adăpostește substanțiale grupaje de versuri ale unor poeți consacrați, între care Grigore Vieru, Ioanid Romanescu, Nichita Danilov, Nina Josu, Nicolae Ionel, Arcadie Opaiț, Lucian Vasiliu, Leo Butnaru, Cassian Maria Spiridon, Horia Zilieru, Ion
REVISTA ROMANA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289256_a_290585]
-
Un pictor român la Veneția în sec. al XVIII-lea de Ramiro Ortiz, Goldoni în România de Const. Radu, Italia în literatura românească de Al. Ciorănescu. Se publică numeroase traduceri, semnate de Al. Marcu, Emanoil Bucuța, Al. Popescu-Telega, N. Iorga, Alexandrina Mititelu, G. Călinescu, Elena Farago, G. Murnu, Al. Rally, Anita Belciugățeanu, Pimen Constantinescu, I.U. Soricu, Al. Busuioceanu ș.a. Uneori se reproduc tălmăciri mai vechi, semnate de Duiliu Zamfirescu, St. O. Iosif, Octavian Goga, Ovid Densusianu. După șase ani, când
ROMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289298_a_290627]
-
sunt „Viața culturală”, „Teatru”, „Cronica artistică”, „Comentarii”, „Impresii din Ardeal”, „Revista revistelor”. În numărul 7/1921 se publică, fără semnătura autorilor, un grupaj masiv de sonete, toate participând la un concurs finalizat în numărul următor. Cu poezie mai sunt prezenți Alexandrina Scurtu, Ion Al-George, Volbură Poiană-Năsturaș, George Gregorian, Corneliu Moldovanu, Vladimir Corbasca, Const. T. Stoika, George Voevidca, Const. Iliescu ș.a. Emilian I. Constantinescu comentează cartea lui D. Caracostea Poetul Brătescu-Voinești, Nicolae I. Russu scrie despre volumul de versuri Floarea pământului de
SAGETATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289429_a_290758]
-
, George (13.V.1937, Ghermănești, j. Ilfov), istoric literar, editor, poet, prozator și dramaturg. Este fiul Alexandrinei Sanda (n. Popescu) și al lui Gheorghe Sanda, învățători. În București va absolvi Liceul „Aurel Vlaicu” și Facultatea de Filologie (1960), unde va fi numit asistent la Catedra de limba română. În 1974 obține, la Universitatea din Iași, titlul de
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
o cale de analiză ce duce spre subsolurile textului matein. EUGEN SIMION SCRIERI: Al patrulea hagialâc. Exegeză nocturnă a „Crailor de Curtea-Veche”, București, 1981; La Dacie hyperboreénne, Puisseaux (Franța), 1987; Creangă și Creanga de aur, București, 1989; Monarhul ascuns, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice din iconografia și literatura cultă, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
București, 1981; La Dacie hyperboreénne, Puisseaux (Franța), 1987; Creangă și Creanga de aur, București, 1989; Monarhul ascuns, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice din iconografia și literatura cultă, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești, București, 1993; Mitul sfâșiat. Mesaje străvechi, îngr. și introd. Petru Bejan, Iași, 1993; Dacia hiperboreeană. Steaua fără nume, București, 1994; Jurnal alchimic
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]