661 matches
-
pe prima pagină a ziarelor vremii. Tema corupției a dat un nume tuturor frustrărilor, firești într-o epocă de bulversare economică și socială: toți cei păgubiți sau doar nefavorizați de evoluția imprevizibilă a stării de fapt și-au găsit un alibi sau o defulare în stereotipele "toți fură", în invidia amestecată cu admirație secretă față de cei îmbogățiți peste noapte, făcând din tema corupției generalizate pivotul unui discurs deopotrivă popular și populist. Nu doar săracii României, ci și elitele prospere ale Occidentului
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cele două apartamente sunt situate de o parte și de alta a unei linii de metro). Vecinul de dedesubt l-a auzit pe băiat strigînd: "Am să te omor", apoi căderea unui corp; l-a văzut apoi pe adolescent fugind. Alibiul acuzatului nu e plauzibil: el declară că era la cinema cînd tatăl său a fost omorît, dar că nu-și amintește titlul filmului. Faptele acestea sunt incontestabile, nu le puteți nega", lansează un jurat. Tensiunea crește, accentuată, fără indoială, de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
precedent și, ca În puține cazuri, el e dus la Îndeplinire. Drieu detesta bătrânețea cu un soi de oroare metafizică, fără explicații și fără a accepta vreo nuanțare. Iluminarea avută Încă de la șapte ani Îi furnizează, poate, cel mai puternic alibi pentru a Împiedica orice modificare a deznodământului funest. Notațiile sale se Încarcă, desigur, cu o aură de tragism, validând retrospectiv ceea ce, la cei mai mulți dintre scriitori, e simplă vorbărie neurmată de transpunere practică. Jurnalul lui Pierre Drieu la Rochelle, acoperind un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
apărare, ca posibilă formă de reacție la incriminări. Anna Freud stabilește, În analiza energiei pulsionale inconștiente, termenul care, aplicat În studiul jurnalelor intime, redă una din dimensiunile sale ne-literare: termenul de recriminări profilactice 38. Autorul de jurnale Își pregătește alibiuri pentru eventualele acuzații. El trăiește cu privirea În trecut, cu ochii țintă la agresivitățile zilei care i se scurge printre degete, dar cu gândul la versiunea definitivă, din pagină. Versiunea pe care o va impune, cuvintele prin care răspunde astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
apropiate de instrumentele farmaceutice. Ele intră În logica acestui tip de discurs, care propune fără să conchidă, care se mulțumește cu sugestiile parțiale: contabilizarea unei singure zile. Logică este și evoluția de la fragment la jurnal. „Alunecarea” spre jurnal Își găsește alibiul În distrugerea nostalgiei comunicării totale. De altfel, indiferent de scopul său imediat, jurnalul intim rămâne un text cu autodestinație 70. Oricâți cititori ar avea În vedere, de la unul singur - autorul Însuși -, ca În atâtea cazuri, sau trei-patru, cum pretinde Stendhal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cuprinsul lumii fenomenale, încearcă să surprindă momentul desfacerii lumilor și a timpului, al condensării și încâlcirii emoțiilor, inclusiv al unui erotism difuz. În absența iubirii, se pronunță divorțul estetic de lume cu Poeme golănești (1997), aici totul funcționând ca un alibi: „Trage la țintă, cât încă tânăr pierzi vremea printre femei/ de duzină, cât trupurile lor în valuri te poartă-n/naufragiul visat, cât încă-ți stă-n putere să poți renunța/ la ele ca la niște cărți de joc trișorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
mânuiește un condei incisiv, încercând un anume deliciu, aproape că artistic, al ponegririi. Cinicul vede în juru-i, și încă supradimensionate, păcate de care el însuși nu pare să fi fost străin. E, în causticele lui ieșiri moralizatoare și justițiare, un alibi subtil și, poate, dincolo de exercițiul retoric, un gest de expurgare a unui subconștient mereu încărcat. Estet al viciului și vicios al artelor, acest juisor cu rafinamente uneori echivoce s-a răscumpărat, într-o bună măsură, prin gesturile lui de mecena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
viață literară, ei nici nu-și dau seama cât de comunizați și ceaușizați sunt de fapt în bună parte. Sub ceaușism, estetismul servea drept ultim refugiu. Cultivăm criteriul estetic și ne salvăm. Acum, același profesionalism servește la nu puțini, un alibi, conștient sau nu, al dezangajării civice, iar apolitismul echivalează cu fuga, ba chiar cu respingerea plină de avantaje a oricăror forme de opoziție. Pe scriitorul activist, fost membru și cadru p.c.r., evident, nu se poate conta. El se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin alte metropole occidentale, de predilecție Paris și New York; d. De aceeași esență inconformistă, nealiniată, evident alternativă, a fost și introducerea în discuție a cât mai multor teme literare marginale, necanonice sub nici un aspect: redescoperirea avangardei literare, de pildă, sub alibiul pretext al istoriei literare sau al literaturii comparate, făcea parte din aceeași regulă a jocului; ea includea și antologii, unele reeditări, traduceri, o primă Cronică a ideilor literare, etc.; e. Deși nu există încă nici o posibilitate de evidență și documentare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o exigență a conștiinței morale. Doar răsturnată, în sens invers, un fel de retour du refoulă etic. La un om de cultură de calitatea sa, ea nu putea să dispară integral. Și această cazuistică morală refulată se traducea prin două alibiuri psihologice, mai întâi în fața propriei conștiințe: 1. tocmai fiindcă această conștiință morală exista, într-adevăr, subiectul nostru se credea absolvit, exceptat de la orice exigență radicală, exterioară, deoarece nu se considera ca făcând parte din categoria celor vizați sau vinovați; o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu este 13. Nu se discută, într-adevăr, acolo, despre esențe, idei, realități ultime, absolute, singurele realități luate în considerare de filozof. Ca și cum existența, respectiv sistemul totalitar, ar fi numai obiect de cunoaștere absolută. Cecitate de-a dreptul stranie? Sau alibi filozofic de a refuza o critică deschisă a sistemului totalitar? Cum de altfel și credem... Neadecvarea la realitate, defectul, viciul sau specificul fundamental al lui Constantin Noica, se vădește și în evaluarea situației României. Ea trăiește în posibil, nu în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Noica era convins că regimul comunist era ireversibil. Și, în consecință, trebuia să ne resemnăm, să ne adaptăm și să ne realizăm fiecare cum putem, în condițiile impuse. Totul pornea, în fond, de la această constatare esențială, transformată treptat în convingere, alibi practic și moral, scuză, explicație, dogmă, tot ce vreți... Nu spunem o noutate și nici măcar nu formulăm o acuzație. Faptul a mai fost, de altfel, observat. Mircea Eliade, reîntâlnind pe filozof după decenii, constată (6 iulie 1972): într-un cuvânt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Responsabilitatea sa, în plan istoric, este mare, considerabilă. Dar, pentru a fi obiectivi până la capăt, trebuie analizate (ca să nu spunem descifrate) atent întreaga sa mentalitate și întregul său mod de a gândi. Coordonatele sale sunt, după noi, următoarele: 1. Formidabilul alibi ideologic-filozofic al capitulării în fața ieversibilității situației istorice este specific marxismului hegelian: situația este ireversibilă deoarece acesta și nu altul este sensul istoriei. Se cunoaște schema simplistă a istoriei: după feudalism vine burghezia, după burghezie vine (inexorabil, legic) proletariatul, deci socialismul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cea mai frecventă: uitarea; nimeni nu vrea să-și mai amintească de trecutul său. Un altul, destul de obișnuit, este un amestec foarte specific de cinism și resemnare, de raționament istoric și invocare a necesității. Cei mai (aparent) fanatizați recurg la alibiul și argumentul legalist patriotic: nu și-au făcut decât datoria; au executat ordine; au aplicat și apărat legi și regulamente; s-au luptat pentru interesele culturii românești și ale statului (argument des invocat și de foștii securiști). La nivelul de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Grupului celor Zece. Totuși, fiind anarho-liberali și individualiști, Jack și cu mine eram mai mult sau mai puțin percepuți ca dizidenți ai Grupului celor Zece. Trebuie amintit faptul că am avut un mare proiect comun cu Jack Baillet, "vînătoarea de alibi". Jack Baillet avusese ideea de a publica o carte pe această temă, deoarece consideram că tot ceea ce oamenii în general, și politicienii și chiar savanții în particular, propuneau în materie de interpretări nu erau decît alibiuri, asta inclusiv în cadrul Grupului
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Jack Baillet, "vînătoarea de alibi". Jack Baillet avusese ideea de a publica o carte pe această temă, deoarece consideram că tot ceea ce oamenii în general, și politicienii și chiar savanții în particular, propuneau în materie de interpretări nu erau decît alibiuri, asta inclusiv în cadrul Grupului celor Zece. Din diferite motive, nu am publicat cartea, dar m-am inspirat din plin pentru cărțile mele, iar Jack a utilizat o mare parte din ea în introducerea și concluzia tratatului său de fiziologie. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
text redactat pe 2 noiembrie 1971, și plăcerea pe care o resimte participînd la aceste întîlniri îl împiedică să adopte o perspectivă mai critică, chiar și cînd face aluzie la "exercițiul bănuielii". Va scrie chiar un text despre "vînătoarea de alibi", în 1973: În toate sistemele care tind să explice comportamentele umane, dar mai ales cînd încercăm să ne explicăm (să ne justificăm!) propriile comportamente, trebuie să suspectăm alibiurile, raționalizările, aceste explicații prea bune pe care le dăm comportamentului nostru, invocînd
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
aluzie la "exercițiul bănuielii". Va scrie chiar un text despre "vînătoarea de alibi", în 1973: În toate sistemele care tind să explice comportamentele umane, dar mai ales cînd încercăm să ne explicăm (să ne justificăm!) propriile comportamente, trebuie să suspectăm alibiurile, raționalizările, aceste explicații prea bune pe care le dăm comportamentului nostru, invocînd motivații și raționamente al căror conținut și a căror înlănțuire foarte coerente și logice nu fac decît să mascheze în fața propriilor ochi mecanismele reale". Totuși, cînd afirmă că
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
semnificații în afara întregului, astfel rezultând conținuturi, forme, metode, scopuri, disparate din care fiecare a păstrat ceea ce îi era de folos și renunțând la rest. Mișcările idelologice vor definitiva limba de lemn prin “naturalizarea” dialecticii sau “schematismului pseudohegelian”, creându-și un “alibi științific” prin pretenția că discursul lor reflectă legile materiei și astfel nu admite replică, dar și prin pretenția la universitate a “rațiunii naturale”, căreia nimic nu trebuie să-i scape. Descriind limba de lemn, autoarea va încerca să-i arate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Vance, fostul decan al Disney University. Vance descrie creativitatea ca fiind crearea noului și rearanjarea vechiului Într-un mod inedit. Deși prima parte a definiției sale este importantă, ultima e cea care denotă cea mai mare Încredere În dezvoltarea viitoare. Alibiuri creative Atunci când li se cere să vină cu idei noi, mulți oameni dau dovadă de cea mai mare creativitate inventând scuze pentru a evita sarcina care le-a fost atribuită. Iată doar câteva dintre cele mai Întâlnite scuze cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Știința ne spune că, dacă poți râde la o glumă, ești creativ. Aceeași parte a creierului care interpretează glumele și ne face să râdem generează și ideile creative. Deci, dacă puteți râde, nu vă puteți folosi de un astfel de alibi. Mi-e teamă că ideea mea nu va fi bună. Slavă Domnului că n-a zis și Thomas Edison la fel! Edison rareori inventa ceva din prima Încercare. Becul său cu incandescență a dat greș de mii de ori până ce
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
că va cădea odată cu moartea lui Augustus). Nu este exclusă nici această preocupare; în același timp respectiva scrisoare accentuează abandonul total din partea prietenilor, dar, potrivit mai multor scrisori, acest abandon nu era decât parțial 325. Era repetăm un fel de alibi oferit abil de Ovidiu prietenilor apropiați și care, datorită funcției în stat, erau apropiați și de Împărat. Printre aceste personaje se numără, în primul rând, Paulus Fabius Maximus, de care ne vom ocupa în cele urmează. B) Paulus Fabius Maximus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
integrare, pe toate planurile, în structurile spirituale, culturale, politice și economice europene. De unde și necesitatea sa permanentă de a denunța și elimina, una după alta, toate concepțiile adverse. Ideea europeană este fundamental politico-ideologică. Nu este și nu poate fi apolitică, alibiul suprem al neangajării și oportunismelor de diferite tipuri. Din care cauză, ea nu poate fi decât ostilă și față de un alt mare și foarte puternic obstacol antieuropean românesc: spiritul etnicist, naționalist, izolaționist, localizat la sat, în comunitatea rurală, declarată unic
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
cultură a lumii, începând cu cea estică. Împotriva acestui eurocentrism ne-am pronunțat și anterior, într o carte mai veche, scrisă și publicată doar în limba franceză, practic necunoscută la noi, o carte cu cheie. Sub pretextul literaturii comparate singurul alibi posibil la acea dată discutam și respingeam în Etiemble ou le comparatisme militant (paris, Gallimard, 1982), între altele, și eurocentrismul (ch. 4). Respectiv dominația absolută a centrelor culturale occidentale. Deci și definiția literaturii și a criteriilor sale fixate doar în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
1995 H stm Corvin 1029 1999 H ex Magic 1033 1994 sl, b tm Select 1035 1993 sl, b std Topaz 1033 1991 2001 b tm FRUCT DE TIP CORNIȘON Adonis 1029 1994 tm AG 1204 2054 1999 H tm Alibi 2027 1998 H std Anka 2017 1995 H,sr tm Asterix 2027 1998 H stm Cornișa 1031 1997 H, sl stm Cornișon 1962 radiat (2001) tm Cornibac 1031 1997 H, sl stm Cornirom 1031 1999 H stm Cornisem 1031 1999
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]