1,588 matches
-
omologabilă imemorialului nașterii care declină nu atât un act fiziologic, ci o situație ontologică (aceea de suspensie a fluxului ternar al temporalității). Husserl numea polul acestei pasivități primare das Ichfremde, definind astfel suspensia temporară a structurilor de anticipație ale ego-ului, „alienarea” sa în vidul de sedimentări, cristalizări, plasticizări - atât de uzuale pentru conștiință. Pe scurt, Husserl convoacă la o înțelegere radicală a conștiinței pure a subiectivității ca spontaneitate ori pasivitate absolută. În matricea acestor foarte importante decizii teoretice ale lui Husserl
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
peste apariția originară (numită de Henry „auto-apariție”). Fenomenul nu este, în nici un caz, identic cu subiectul apariției sale (dedublat, la rândul său, pentru conștiință, într-un obiect). În plus, orice încadrare a fenomenului într-un orizont produce, de fapt, o alienare față de nucleul apariției înseși. Echivalența între apariție și revelație devine cu totul legitimă pentru rigorile ultime ale fenomenologiei. Nu avem de-a face, în cazul lui Henry, cu o impoziție dogmatică sau cu o imprudentă suprapunere de planuri (teologia/fenomenologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ținta lui Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a preda o lecție morală. Ținta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un „investigator” al nevăzutelor și nu al aparențelor nemilosului univers tentacular. Blocat la limita a două lumi - cea interioară și cea exterioară -, Marlowe își percepe neputința într-un mod ironic și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în jurul anului 1925 generația lui Ezra Pound și T.S. Eliot, făcuse un transfer dinspre natural spre artificial, dinspre măreția naturii înspre aceea - adeseori înspăimântătoare - a orașului. Or, detectivul devine un bun conducător al acestei noi sensibilități născute din duritate, sălbăticie, alienare sau cinism. „Viața modernă” e una eminamente violentă, a energiei devastatoare și a morții, a singurătății stelare, a crimei și păcatului. The Long Goodbye oferă una dintre cele mai puternice embleme ale orașului tentacular, sucombând de propria sa otravă, frenetic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
este o desăvâșită maestră în arta de a țese covoare. Mergând la Forlani (Făgăraș), la baciul Amos Stoian, care făcea vopsele naturale din plante, Laura este învinuită că l-ar fi ucis pe cioban, stăpânită fiind de stări obsesive de alienare. Dispare de acasă, pătrunzând într-o lume stranie, unde e supusă unor experiențe fantastice; conectată la curentul electric, se desface de trup, mutându-se într-o altă existență, extracorporală. Semnificația cărții e încifrată în povestea a doi călugări din Evul
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
Ultimul capitol. Bătrânul Nathan din Casa vechiturilor, deși autentic în unele scene, este totuși doar o replică neizbutită la Manasse, eroul lui Ronetti-Roman. Trecând la roman, A. va fi atras de teme ambițioase (artistul și societatea, artistul și divinitatea, creația, alienarea individului, destinul unor colectivități) ori de urmărirea unor cazuri patologice. Cărțile lui, în care este conturată o lume specifică, dominată de tragism, nu sunt însă niciodată pe măsura temerității proiectelor. Spațiul este mai întotdeauna unul închis - fabrica sau mahalaua, mina
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
și de Marshall McLuhan în cartea sa Galaxia Guttenberg. Omul și era tiparului, (Cuvânt înainte de Ernest Mașek. Traducere din limba engleză I. și P. Năvodaru, Editura Politică, București, 1975). La fel ca Lucien Febvre, autorul distinge, folosind însă instrumentele sociologului, alienarea vieții conștiente și reducerea ei la un singur nivel, ceea ce a creat pentru primul secol postrenascentist o lume nouă: aceea a inconștientului, în care scena, eliberată de arhetipurile conștiinței individuale, este pregătită să îmbrățișeze arhetipurile inconștientului colectiv. Chinurile facerii Evului
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
epilog, aparținând prezentului povestirii, încadrează aceste amintiri. Faptele se adaugă firesc, într-o succesiune legată de creștere și cunoaștere, dar, în loc să aducă răspunsuri și limpeziri, ele sporesc nedumerirea, solitudinea, angoasa, drama inutilității proprii și a lumii. Senzația sciziunii interioare, sentimentul alienării și alterității, care alternează și se contrazic cu certitudinea unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei o semnificație interioară; înseamnă dedublare și stranietate, o invazie de fantoșe în pustiul interior, când puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e o icoană a alienării. Furia sexului este dominanta prin care scriitorul dă grele tablouri ale instinctualității. Ca autor, el vizează „o aproape imposibilă realizare de artă”, întrucât secvențele ce se vor „mărturiile de asasinat ale omului în patru labe” au putut fi luate drept
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
o mare capacitate de reprezentare plastică și dramatică a realului. Dialogurile, uneori scăpărătoare, definesc laconic tipuri sau situații și constituie o manifestare de vârf a inteligenței sale artistice. Stringența formală, rigoarea expresiei, ca și luciditatea, scepticismul, preocuparea îndurerată de fenomenul alienării individului în contexte ce contravin naturii umane sunt câteva argumente în favoarea perenității prozei scurte a lui B. Primul său roman, Moș Belea (1927), istorisire plată, monotonă a vieții și decăderii unui ofițer mediocru, a dezamăgit. Celelalte - Conașii (1935), Primii și
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
despre oameni suciți, adică despre unii care, fie că e vorba de copii sau de țărani, se descoperă pe ei înșiși și își regăsesc inocența prin felul năstrușnic de a vorbi și de a exista. Ei exprimă euforia desprinderii din alienare, traversând totodată, îndeosebi copiii, momente de nedefinită tristețe. Nu fără legătură cu literatura absurdului, prozatorul obține efecte din îngemănarea insolitului cu banalitatea. De pe acum se manifestă refuzul unui realism plat în declinarea de către narator a competenței auctoriale, în renunțarea la
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
care i-a aplicat-o Dumitru Micu. Poemele poetului singur (1980), antologie a poemelor scrise în perioada 1970-1980, cuprinde poezii confesive, autobiografice; universul se transformă într-o lume interioară, profund personală și mai ales românească, probabil leacul poetului „singur” împotriva alienării. Se configurează profilul paradoxal al unui poet pe cât de cosmopolit, pe atât de român (Autobiografie...), amestec de Don Quijote și Ulise (Elegia sexagenarului adolescent), veșnic călător utopic. Elementul ludic, ironic și autoironic reapare, constituind substanța volumului Îngerul malagambist în insula Oahu
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
zboară vulturul? (1966), B. își schițează tema obsedantă, dezvoltată apoi în romane: comportamentul individului nonconformist, luptând să-și păstreze autenticitatea personalității, în raport cu un mediu care își impune constrângător, adesea brutal, legile alienante. Rescriind, în câteva variante epice, tema împotrivirii la alienare în socialism, scriitorul a intrat în conflict cu cenzura. Primul lui roman, Absenții, apărut în anul 1970, va fi retras din circulație; la fiecare dintre romanele următoare va avea discuții cu cenzorii și va fi nevoit să opereze eliminări în
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
află un inadaptat la realitate, un nonconformist care refuză regulile jocului social pentru a-și putea păstra nealterată personalitatea profundă. În toate cazurile, devine el însuși victima acestei opoziții, un înfrânt moral, adesea cu consecințe grave, de la nevroza agresivă la alienarea clinică. În Absenții, în centrul narațiunii se află medicul psihiatru Mihai Bogdan, cercetător într-un institut, care refuză să mai alimenteze cu rezultatele cercetărilor sale gloria directorului Poenaru și care asistă neputincios-revoltat la tot mai eficienta adaptare la sistem a
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
muncitoresc: tânărul Ștefan Pintea părăsește facultatea pentru a lua viața de la început, ca muncitor, viețuind într-un cămin de nefamiliști, printre lumpeni ce-și conservă, în fericita lor ignoranță, autenticitatea psihică. Ruptura, schimbarea modului de viață introduc, ca subtemă a alienării, manifestările nevrozelor ca reacție a inadaptatului. Pintea - haiducul muncitor are o viziune obsesivă, coșmarescă, a inutilității ciclice a împotrivirii: „o roată de moară suspendată deasupra unui pârâu sec, învârtindu-se în gol, continuu, lent.” Romanele Refugii (1984) și Drumul cenușii
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
în cuplu (femeia va deveni proprietatea unui potentat local, care îi asigură existența), de imposibilitatea evadării într-o nouă dragoste, din pricina lașității partenerului și a intervenției violente a proprietarului. Recviem pentru nebuni și bestii (1999), în care temele autenticității și alienării sunt proiectate în mediul mult mai brutal deschis al concurenței instaurate după 1990 în societatea românească, roman cu titlu optimist și încrezător - pentru că nici nebunii, nici bestiile nu au nevoie de recviem, ci de imn de triumf -, reia figura căutătorului
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
tratamentul urmat, cu simptomele afecțiunii sale, dar și cu nivelul său cultural. Pacienții cu afecțiuni cronice de lungă durată, cei cu dizabilități trăiesc acut sentimentul de inferioritate, de incapacitate de a se integra în viața socială, de izolare și de alienare. În orice evaluare a nevoilor familiei în care există probleme de sănătate, este important să se încerce și să se obțină o evaluare a sensului relațiilor existente între persoana bolnavă și membrii familiei sale. O socioanaliză făcută persoanei bolnave trebuie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Personajele lui C. aparțin păturii defavorizate a societății, pentru care nenorocirea, suferința constituie elementul natural în care evoluează. Pășind în viață ca pe o bandă rulantă, oamenii acestei lumi sunt „transportați” în situații cu totul potrivnice, care îi duc la alienare sau moarte. C. pare fascinat tocmai de această imposibilitate a individului de a se sustrage unei condamnări la o viață lipsită de sens și de frumusețe. Viețuirea în neștire duce cu ușurință la jaf sau la furii ucigașe, la moarte
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
pe gânduri. Ianuarius nu-l deranjează. Este pe deplin conștient că una dintre cele mai mari realizări ale principelui a fost să ajungă la putere fără să-și alieneze în totalitate ordinul senatorilor, cum a făcut Iulius Caesar. Neîncredere există, alienare nu. Așa că îi înțelege reticențele. Numai că mi se pare de nedorit și aproape imposibil, reia principele, să pun întreaga greutate a administrației imperiului pe umerii unei clase relativ restrânse. Inima libertului tresaltă. Acesta a fost norocul vieții lui. Crearea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
samana (renegați), nu că se gândeau în mod deosebit la mine, ci, pur și simplu, voiau să-i convingă pe cât mai mulți. De altfel și staful mi-a spus: «Motivul pentru care nu vă puteți integra în lume este karma alienării». La scurt timp am plecat de acasă. Pentru că deja eram implicat nu mi-a fost greu să fac lucrul acesta. Când gurul îi spune unui discipol să facă așa, e de la sine înțeles că așa va face. Atunci credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai devreme. Desigur, nu a fost cu adevărat un atentat la viața ei. Cineva a aruncat o piatră în fereastra camerei TV în timpul unui episod din EastEnders 1 - probabil doar unul dintre adolescenții din cartier care își exprima sentimentele de alienare specifice vârstei, dar mama a sunat de îndată toată familia, spunând că cineva încerca să o sperie pe Helen și s-o facă să abandoneze investigația. Dat fiind că era vorba de o modestă anchetă de fraudă, în care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
însușirile lumii, acolo unde locul este nou, prin viețuirea omului acesta devenind realitate omenească, se integrează firesc în cântec nu ca o stridență. Izgonirea realității însă nu o poate primi, precum nu poate primi nici artificializarea limbajului, care este semnul alienării și atrofierii ființei în general. Bine, dar dacă nu aduce nimic nou față de natură atunci ce rost mai are poetul ? Tocmai că aduce. În primul rând că natura nerostită nu are pentru om realitate. Fără nume un lucru ori un
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
își păstra intenționat un ton al vocii monoton, indiferent. — Nicidecum, răspunse Grimus. Bună întrebare. Nicidecum. Măi, dar ce întrebări bune pui! îDin nou senzația ușoară că ceva îi intrase în suflet.) N-a prea schimbat natura experimentului. Și a sprijinit alienarea necesară. E important ca oamenii din K să nu mă placă. Pentru Moartea mea, înțelegi. Pentru Moartea mea. — în regulă, încuviință Vultur-în-Zbor, nemaivăzând nici o altă alternativă. Vorbește-mi despre asta. E simplu, spuse Grimus. Am supus-o pe Prepelicar unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o artă care nu se mai bazează pe o anumită vizualizare a omului, ci pe o nouă privire asupra lumii, mai exact, a lumii obiectelor inanimate. Relațiile familiare dintre lucruri sunt abolite pentru a releva partea lor ascunsă, amenințătoare chiar. Alienarea se realizează prin amestecul elementelor eterogene statui și manechine iau locul ființelor umane (la Chirico) - mixtura regnurilor, superclaritatea (tehnica sharp focus) care face lumea de două ori mai ciudată, autosuficiența obiectelor (Dali), distorsionări, dizlocări, fragmentări. Sertare deschise se ivesc din
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
la o “lume”, dezorientat, și pentru care ideile tradiționale și-au pierdut consistența sau au devenit insuficiente. În aceste condiții în care edificiul rațional este dizolvat se produce invazia iraționalismului și a nihilismului. Absurdul este în strânsă legătură cu fenomenul alienării, ce se manifestă ca o maladie, afectând planul social, cultural și psihologic. Pe planul sensibilității, alienarea este un sentiment de înstrăinare în față acestui univers haotic și incomprehensibil, exprimându-se prin angoasă, anxietate, nesiguranță, disperare, dar și prin apatie și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]