964 matches
-
Îți trăiești viața sau o întelegi? Una din două." Cred că Ada noastră e dezlegătorul din textul lui Paler. Hieroglifele au acum frunți senine fiindcă Actrița le-a domesticit și toate sensurile vieții și morții, norului și cucului cântând, stau aliniate frumos și dau samă de prăpăstiile neînțelesului. Departe de stihiile care-i macină pe cei care nu vor să vadă suflet și miez, Ada și-a așternut culcuș cald de cuvânt în sufletele noastre și din cînd în cînd își
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
seara În jur de nouă și jumătate-zece. La sfârșitul primei zile nu era de mirare că genunchii Începuseră să-mi tremure. În cursul practicii de dimineața, un călugăr-samurai se plimba cu un baston lat În mână printre rândurile de perne aliniate, pe care zeci de elevi stăteau nemișcați. Într-o tăcere adâncă, se auzea din când În când câte un sunet ca de bici sec. Când l-am auzit prima oară, am Întredeschis ochii și am fost șocat să văd cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
factorului uman. Într-o secvență de neuitat din filmul Mondo cane, un anormal cu bani (sau un anormal angajat de un alt anormal cu bani) executa o rapsodie de Liszt, pălmuind cu dexteritate obrajii unui întreg șir de bieți oameni aliniați smirnă, plătiți pentru a întruchipa un instrument muzical sui-generis, cu clape de carne, și a face posibilă această cinică extravaganță. E mai suportabilă o asemenea originală experiență decât una - „banală” - de lagăr? Umilit a fost și tata, pe când era școlar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Măi, omule, tu dai tot din casă! Mai lasă și pe altă dată! Curtea lor era plină de păsări. Pe soba din bucătărie erau oale de lut, cu lapte pus la prins, iar în odaia cea curată, pe bufet, stăteau aliniate zeci de borcane cu dulcețuri felurite din care îmi dădea să gust. Îmi punea și în lada șaretei câte un borcan, două. Mă întorceam pe același drum. Mă opream în același loc și mai priveam odată satul acela. Într-una
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sunt foarte periculoase, dar a scăzut numărul fumătorilor de lulea, care nu este periculoasă, noul meu prieten m-a întrebat pe cine caut pe aici, pe Strada Motocicletei. Pe nimeni. Habar n-aveam că această străduță, modestă, cu case curate, aliniate, și cu câțiva castani care își scutură frumoasele lor frunze galbene, se numește atât de ciudat, Strada Motocicletei. Nu găseam în mintea mea o explicație. Nu am întrebat nimic. Mi-a spus, fără să-l întreb, domnul de lângă mine: "Strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
beciurile poliției, a fost un alt prilej de înălțătoare comunitate sufletească legionară. Din seara aceea rece și senină de toamnă, cu stelele veghind deasupra gropilor, ca în balada „Mioriței”, n-am mai revăzut sutele de cruci din curtea Mănăstirii Predeal, aliniate ca pentru a da ultima dată „onorul” Legiunii și Căpitanului, străjuind mormintele camarazilor uciși pe diferite plaiuri ale țării - și mă întreb dacă n-au fost smulse [219] de ticăloșia acelor ce s-au ridicat pe prestigiul morților noștri și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
albe și eram întîmpinat de "dvornicul" de serviciu (paznic ce nu avea nimic de-a face cu portarul, detașat de poliție în case pentru a supraveghea și raporta ce mai făceau locatarii și ce se mai întîmpla pe acolo), zăream aliniate sub portal, gata pentru a fi duși la vreo necropolă, sicriele reprezentînd "recolta" zilnică a holerei din aceste dependințe ale Legației noastre: coabitare sinistră de care scăpam adeseori bucurîndu-mă de ospitalitatea prințului și a prințesei Barclay de Tolly în datcha
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și temîndu-se pentru echilibrul său șeful grajdurilor, baronul von Wedel, în costum Ludovic al XIV-lea. Mașina era încadrată de soldații gărzii imperiale în platoșele lor sclipitoare, cu sabia scoasă. La seratele ambasadei germane, cocoțată în vîrful Capitoliului, aceiași cuirasieri aliniați la intrarea de la Sala tronului aveau o altă ținută impusă de împărat ținută de seară roșie, cu false platoșe brodate cu aur. În toate aceste manifestări exterioare, care îi făceau pe privitori să deschidă ochii mari, lui Wilhelm al II
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ceea ce ni se rezervase nu era o barcă. De-a lungul cheiului, vaporul Societății române de navigație, care făcea naveta între Giurgiu și Rusciuc, ne arăta coca sa vopsită în alb și marele pavoaz ridicat în cinstea mea. Echipajul stătea aliniat pe punte pentru onor în timp ce, coborît de pe o canonieră a marinei noastre de război, acostată puțin mai departe, un tînăr locotenent, cu jugulara chipiului între dinți, agitat de o exaltare războinică și dornic să facă auzit glasul prafului de pușcă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
gardă, ea fusese surprinsă de un locotenent. Acesta, după ce răsturnase cazanul, ordonase fiecărui prizonier să ridice singur, ca pedeapsă, o șină de cale ferată lungă de patru metri. Fiecare încercare, infructuoasă deoarece era imposibilă, era calificată drept "nesupunere", iar vinovații, aliniați, au fost executați pe loc. În acel moment, fetița a strigat: "Sînteți niște asasini", plătind atît pentru vorbele spuse, cît și pentru gestul caritabil, cu închisoarea... Țin să adaug, fără alt comentariu, că atunci cînd România a cerut, pe bază
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
publicăm aparține învățătorului Ion Ionescu, (1910 - 1982), căsătorit cu Janeta Ionescu (19051999), pe care o amintește. Au cunoscut ororile războiului, Ion Ionescu „a trăit cu un picior nevindecat până la sfârșitul vieții”, cei doi soți nu s-au numărat printre cei „aliniați” P.C.R.-ului. (Lina Codreanu, “Învățătorii din cercul amintirii (Dodești)” în Ecouri Literare, Vaslui, An II, nr. IV, 2009, p.6 ). În anul redactării lucrării „Zece ani de activitate 1935-1945” se simte amărăciunea și nemulțumirea învățătorului Ion Ionescu în cuvântul său
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
Slatina este capitala județului Olt, în care se află celebrul Clochemerle românesc, locul de naștere al primului cetățean al țării: Scornicești. A fost momentul cel mai amuzant al transmisiei. Oamenii din Slatina treceau prin fața tribunelor care cum doreau, fără rânduri aliniate, ca la București, cu cățel, cu purcel, cum se zice, având în frunte o fanfară din câțiva țigani din zonă, grași și binedispuși, care băteau într-o tobă, în două timpane, suflau în trompete, parcă era într-un film de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
palavre, teroare și promisiuni, Înarmare și declarații de pace, Întuneric și carnaval. „Cultul” dictatorilor de tristă celebritate ai epocii prolifera și prin Înmulțirea a tot felul de „șefi” cu depline puteri peste tot unde mai supraviețuia o comunitate care trebuia aliniată, disciplinată, transformată Într-o simplă unitate În subordine. Un vitalism primar mobiliza simboluri „ancestrale” sau universalismul vag și naiv al „viitorului luminos”, pervertite de sistematica mașinărie propagandistică. Isteria nazistă și fascistă afișa deja embleme tenebroase, sloganuri barbare. Invectivele se Îndreptau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
succesive referitoare la ei, cei ce au luptat în linia de foc în războaiele României pentru România, cei răniți, decorați, citați cu ordin pentru acte de bravură în timpul războiului, urmașii celor morți în războaiele României și urmașii celor cuprinși în aliniatele precedente; - categoria III-a alcătuită din evreii care nu fac parte din categoriile I și II-a. Prin art. 7-9 se stabilesc anumite interdicții pentru evreii prevăzuți în categoria I și III. Art. 10 transformă pentru întâia oară obligațiunile militare
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
nu poate fi scutit, dacă nu are vârsta de cel puțin 24 ani împliniți la 31 Decemvrie 1941. * c). Acordarea scutirilor de muncă de interes obștesc a evreilor se dă în confor mitate cu următoarele norme: - Pentru cei prevăzuți la aliniatele a, b, d, e, f și g. de sub punctul 2 de mai sus, scutirile se aprobă de Cercurile de Recrutare respective, în următoarele condițiuni: - Să facă dovada cu acte legalizate că aparțin uneia din categoriile arătate mai sus, actele doveditoare
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
cele de mai sus și recipisa de plata taxei militare pe anul expirat, dacă evreul nu a făcut munca de interes obștesc în timpul prevăzut de Regulament asupra D.L. relativ la Statutul Militar al Evreilor. Pe baza actelor și recipiselor prevăzute la aliniatele precedente, evreii în cauză, [vor fi] scutiți de Cercurile de Recrutare respective, pe tot anul 1942, fără altă formalitate. Scutirea se operează de către Cercurile de Recrutare atât în registrul special al Cercului, cât și în livretul individual special. Cei care
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
pe bază de acte militare care - după aprecierea Corpurilor Teritoriale - nu activează acest drept, ca nefiind conforme cu art. 5 din Decretul Lege Nr. 2650/940. Exemple: - Evreii care au fost mobilizați la ambulanțe, companii sanitare, chiar la P.S., contrar aliniatului d, art. 5 care prescrie „acei ce au luptat în linia de foc”. - Deciziuni de încadrare date pe bază de martori. - Evrei care au fost nesupuși, dezertori sau dispăruți, după ce au căpătat unele decorațiuni. - Etc. c) - 61 evrei nu au
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
din lemn masiv, cu sertare mari de-o parte și de alta a scaunului. Pe el am văzut o veioză, trei pixuri, o agendă și câteva clame împrăștiate. Agenda era deschisă. Data de azi. Într-un colț al camerei stăteau aliniate trei fișete din oțel inoxidabil care nu se potriveau deloc cu restul mobilierului, și așa foarte sărac. Atmosfera era prea sumbră. Dacă ar fi fost după mine, le-aș fi înlocuit cu niște dulapuri frumoase din lemn. Dar nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Sistemul palatal? — Cerul gurii... alcătuirea lui, modul cum se mișcă gura, cum ies sunetele... și altele. Ia uită-te aici! A apăsat pe un întrerupător și s-a făcut lumină. Peretele din spate era plin de rafturi pe care stăteau aliniate tot felul de cranii: de girafe, cai, panda, șoareci... Nici nu mi-am imaginat vreodată în viața mea că pot exista atâtea soiuri. Cred că erau acolo trei-patru sute de cranii. Bineînțeles, și cranii umane: rasă albă, rasă neagră, asiatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu mă așteptam să meargă atât de bine. Câte cranii sunt? — O mulțime. Două mii sau trei mii. Vrei să le vezi? M-a condus spre încăperea în care erau stocate. Era mare ca o sală de clasă, cu nenumărate rafturi aliniate. Pe rafturi, cranii albe. Cât vedeai cu ochii. Oricum, semăna mai degrabă cu un cimitir decât cu un depozit de bibliotecă. În încăpere plutea un aer funebru. M-au trecut fiori. — Vai de mine! am exclamat. Câți ani crezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dungi, citea o revistă; o femeie de vârstă și profesie greu de definit cumpăra o mulțime de conserve și mâncare semipreparată. Am luat-o pe lângă raionul de băuturi și m-am dus direct la bufetul expres. Erau vreo douăsprezece scaune aliniate acolo, dar pe fată n-am văzut-o. M-am așezat și am comandat un sandviș și un pahar cu lapte. Laptele era atât de rece, încât nici nu-i simțeam gustul, iar sandvișul înfășurat în plastic. Pâinea era umedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Și nici nu par să aibă ceva în capul lor sec. Mi-a trebuit mai puțin timp să analizez afișul cu tutunul decât pe cel cu orașul Frankfurt. M-am întors și am privit mărfurile din magazin. În față stăteau aliniate fructe conservate. Cutiile arătau ca un imens mușuroi de furnici. Piersici, grepfrut, portocale. Trei șiruri de munți. Înaintea lor, o măsuță pentru mostre. Pentru că nu începuseră să vină clienții, pe măsuță nu era nimic. Nu vine nimeni să deguste compoturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
baza lată, erau trei sau patru cuburi de gheață. Cineva turna peste ele whisky de culoarea chihlimbarului. Cu câteva clipe înainte ca gheața să înceapă să se topească și apa să se amestece cu băutura cea frumos colorată, cuburile pluteau, aliniate, de parcă erau pe câmpul de bătălie. Imaginea era minunată. Ceea ce mi-a sărit însă în ochi era faptul că în nici una dintre reclame băuturile nu erau însoțite de gustări. Nimeni nu servea altceva decât băutură. M-am gândit că poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Puteți tăia și gheare de câine. Am scos două mii opt sute de yeni și am plătit unghiera. Era așezată frumos într-o cutiuță de piele neagră. După ce mi-a dat restul, s-a întors la mixerul lui. M-au impresionat șuruburile aliniate frumos, după mărimi, pe mai multe tăvițe. Păreau tare fericite. M-am întors la mașină și-am ascultat Concertele Brandenburgice în așteptarea fetei. M-am gândit la șuruburi și la cum arătau pe tăvițe. Cred că erau fericite singure, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puternice. De la cranii. Toate străluceau și în încăpere era lumină ca ziua-n amiaza mare. Blândă ca lumina soarelui de primăvară și liniștită ca cea a lunii. Lumina veche, amorțită în nenumăratele cranii de pe rafturi, se trezea la viață. Craniile aliniate sclipeau liniștit, ca marea brăzdată de razele soarelui la răsărit. Le-am privit fosforescența, dar nu mă mai supărau ochii. Ba chiar mă simțeam bine. Sufletul îmi era plin de amintiri vechi care-l încălzeau. Ochii mei nu mai sufereau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]