10,371 matches
-
ceea ce ține de dna Stănoiu, deși, în locul dnei ministru, mi-aș fi dat de mult demisia din considerente de onoare profesională și umană. Presa nu e un justițiar fără pată și prihană, nu e o profesoară de maniere elegante, nici altar de închinat. În presa română, înlăuntrul căreia trăiesc și muncesc de atâția ani, există corupție, există șantaj, slugărnicie, prostie, se scrie la comandă sau nu se mai scrie, tot la comandă, se exagerează, se minte, există lichele, megalomani, ticăloși. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de la legănatul păpușilor în brațe la legănatul copiilor avortați în brațele înțepate în vene. Fete cu vaginul uscat, care n-au apucat să devină cu adevărat femei și poate nu vor fi niciodată. Contraceptivul și prezervativul sunt stâlpii moi ai altarului dragostei, votca și nicotina - agheasma și tămâia ei. Fantasmele comunismului, proletarul, muncitorul, lenin, anapauker, „sentimentul sovietic”, petrugroza, venind din coșmarurile vieții intrauterine, se înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
trei să-l alăpteze pe noul Mircea, unchiul meu Ionică, doctorul, a spus că lipsește cam un ceas jumate, poate două, ca să se odihnească și să aducă altă sondă urinară, bunica mea Veronica se închisese în camera ei ca un altar și se ruga neîntrerupt, unchiul meu Didi, al cărui nume e încrustat pe cantul unei mese de la cabana Omu (alături de-al fratelui lui și de un an, 1935), plângea stins în bucătărie lângă o sticlă cu palincă, Matei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a rămas deschisă și În cămăruța din spate era o lumină, mai puternică decît oricare alta pe care o văzusem vreodată. La Început, am fost orbit de lumină și uluit de formele de porțelan dinăuntru. Acestea aduceau destul de bine cu altarele pe care le văzusem În Biblia pentru copii, În imagini, și am presupus că intru Într-un soi de templu. Suprafețele albe și perfecte și metalul argintiu și strălucitor aveau un aer cît se poate de solemn. (La vîrsta aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vîrstat cu pete maronii, după care am ronțăit un pic dintr-un sul de hîrtie igienică albă și moale prinsă Într-un suport, pe peretele de lîngă el - avea gust de Emily Post. De acolo am putut să sar pe altarul cel Înalt, care s-a dovedit a fi un alt bazin, Însă de data asta unul gol, cu o gaură rotundă, cu margine argintată În partea de jos. Deasupra lui, ușor aplecată pieziș, atîrna o oglindă uriașă cu ramă metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
excrementul unei regine dintr-un basm sau ca minusculii stropi de lichid care se formaseră lângă bulele lentilelor ei de contact. În acea baltă magică, ridicându-i-se din gât ca o rară trombă de fluid țâșnind din gura unui altar îndepărtat și misterios, mi-am văzut propria reflexie, o oglindă de sânge, spermă și vomă, distilată de-o gură ale căror contururi, cu doar câteva minute în urmă, mă trăseseră cu fermitate de penis. Acum că Vaughan a murit, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poate, sau o stewardesă de la Air France? Îi mima oare din instinct pozițiile, transformând în propria sa persoană magnifică rănile unui accident banal, petele de sânge și suturile repede date uitării? Ședea în mașina avariată ca o zeitate ocupând un altar consacrat ei în sângele unui membru neînsemnat al grupului său de adulatori. Deși mă aflam la o distanță de zece pași, stând lângă un inginer de sunet, contururile unice ale corpului și ale personalității ei păreau să transforme vehiculul distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de film era deja moartă. Tot ce-i mai rămânea acum de făcut era să se ocupe de formalitățile legate de timp și de loc, de intrarea trupului ei într-un mariaj cu el însuși, o uniune deja oficiată pe altarul însângerat al mașinii lui Seagrave. Ne-am întors la mașină. Vaughan deschise portiera pasagerului, uitându-se țintă la mine de parcă m-ar fi văzut clar pentru prima oară. - Spitalul Ashford, îmi spuse, făcându-mi semn să mă mișc. Acolo o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cum îmi mișcam eu ochii. Cadranele de pe tabloul de bord îmi iradiau pielea cu acele și cifrele lor luminoase. Carapacea consolei, planurile înclinate ale tabloului de bord, marginile metalice ale radioului și scrumierei scânteiau în preajma mea ca niște piese de altar, geometriile lor întinzându-se spre corpul meu ca îmbrățișările stilizate ale unei mașinării hiper-cerebrale. În depozitul de mașini dezmembrate, un scut colectiv de caroserii zăcea în lumina mereu schimbătoare, modificându-și contururile de parcă le-ar fi suflat adierea vremii. Fâșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
comuniste (în esența lor) dar nici capitaliste. Înțepenirea sistemului a condus la stagnare și regres. Așa cum spunea și dl. Manolescu, «un astfel de sistem nu permitea schimbări reale și nici un fel de transparență». Libertatea și conștiința individuală erau sacrificate pe altarul unor rațiuni de stat (ori de partid) sau colective (în numele clasei muncitoare). Statul era net deasupra individului și intereselor individuale identificându-se cu partidul iar partidul cu liderul său. Prin urmare se ajungea din nou la acea celebră expresie: «Statul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
creatoare. Nu în ultimul rând, ei au constituit linia întâi în Revoluția română din 1989, deschizătorii de drum ai democrației actuale. Actul lor de curaj va rămâne peste timp și nu cred că noi vom jertfi cauza lor dreaptă pe altarul intereselor meschine și individualiste a unor politicieni și afaceriști. Situația actuală din România poate fi prezentată mai bine citând câțiva autori: [Așa cum remarcau unii istorici] aproape toate sectoarele de activitate s-au aflat, în acești ani (1990-1996), sub semnul celor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Blanca, Îi atrase atenția Mendoza. Merge pe ruta Valparaíso-Panamá, dar e ciudat că navighează atît de departe de drumul ei obișnuit.. Poate din pricina piraților... Se spune că Slăbănogul Bulois umblă pe apele astea. - Într-o zi i-am văzut vaporul, Altar Mayor, admise Oberlus. A ancorat În ansă, pe urmă au Început să Încarce broaște-țestoase și s-au Îmbătat pe plajă... Din cîte-am auzit, se Îndreptau spre San Salvador, la nord de arhipelag... Aia e o insulă mare și sălbatică, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu-mi place Bulois ăsta... Înainte de a se face pirat era popă, iar eu nu pot să-i sufăr pe cei care-și schimbă ideile În halul ăsta. - Face liturghii negre pe trupul gol al unei tîrfe, transformîndu-i sexul În altar... Dacă Îl prind, nu scapă numai cu spînzurătoarea... Vor să-l ardă de viu. Iguana Oberlus se Întoarse din nou și Îl țintui cu ochii săi neliniștitori, care deseori păreau să-i iasă din orbite. - De ce ar trebui să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
roșcat. — Și aceasta..., mâna atinge buzele groase și umede. — Aceasta, zice Brandy, este prințesa Brandy Alexander. Agenta imobiliară se lasă într-un genunchi, schițând ceva care aduce și cu reverență, și cu gestul pe care l-ai face dinaintea unui altar. Face o genuflexiune. — E-o mare onoare, zice ea. Sunt sigură că aceasta e casa care vi se potrivește. E-o casă pe care nu poți decât s-o iubești. Nemernica de gheață care poate fi Brandy clatină doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Marae, pentru cazul în care navă n-ar mai fi reușit să se întoarcă în Bora Bora, iar echipajul s-ar fi văzut nevoit să întemeieze o colonie într-o insula îndepărtată. Astfel, această piatră s-ar fi transformat în altarul noului Marae, ceea ce ar fi însemnat că, deși aflați dincolo de granițele celui de Al Patrulea Cerc, descendenții acestor temerari navigatori ar continua să rămână supuși ai insulei Bora Bora, iar inima lor avea să aparțină în continuare Primei Insule Născute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Sfântul spune în microfon încărcăturii sale climatizate: — Îl aveți în față pe Sfântul Mel. Și, în timp ce taică-su mijește ochii la geamurile opace ale autocarului, — Sfântul protector al Rușinii și Furiei, spune Fără-Mațe. Dup-aia, în fiecare zi, turul include „Altarul Sfântului Mel și al Sfintei Betty”. Sfânta Betty, protectoarea Umilinței Publice. Parcând în fața apartamentului de bloc al surorii sale, Sfântul Fără-Mațe le arată unul dintre etajele superioare. Acolo sus e altarul Sfintei Wendy. „Protectoarea Avorturilor Terapeutice”. Parcând în fața propriului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune Fără-Mațe. Dup-aia, în fiecare zi, turul include „Altarul Sfântului Mel și al Sfintei Betty”. Sfânta Betty, protectoarea Umilinței Publice. Parcând în fața apartamentului de bloc al surorii sale, Sfântul Fără-Mațe le arată unul dintre etajele superioare. Acolo sus e altarul Sfintei Wendy. „Protectoarea Avorturilor Terapeutice”. Parcând în fața propriului său apartament, le spune pasagerilor: — Acolo e altarul Sfântului Fără-Mațe, iar Sfântul însuși, cu umerii lui de porumbel, cu buzele ca de cauciuc și cu tricoul prea larg se reflectă, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sfânta Betty, protectoarea Umilinței Publice. Parcând în fața apartamentului de bloc al surorii sale, Sfântul Fără-Mațe le arată unul dintre etajele superioare. Acolo sus e altarul Sfintei Wendy. „Protectoarea Avorturilor Terapeutice”. Parcând în fața propriului său apartament, le spune pasagerilor: — Acolo e altarul Sfântului Fără-Mațe, iar Sfântul însuși, cu umerii lui de porumbel, cu buzele ca de cauciuc și cu tricoul prea larg se reflectă, și mai micuț, în oglinda retrovizoare. Sfântul protector al Masturbării. În timp ce pe fiecare rând de scaune din autocar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mă cheamă Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti: Brandon. După care, desigur, se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura deasupra ei. Și să fie a naibii dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
viața, spune ea, cauți dezastrul - urmărești cum dau probe dezastrele - ca să fii bine pregătit pentru când va sosi dezastrul suprem. — Pentru când mori, spune doamna Clark. Aici în foaierul maiaș, sofalele și scaunele negre sunt cioplite astfel încât să semene cu altarele din vârful piramidelor pe care victimelor umane li se smulgeau inimile din piept. Covorul e un soi de calendar lunar, cercuri înlăuntrul altor cercuri, cu model negru pe portocaliu, lipicios de câte sucuri s-au vărsat pe el. La picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
au cântat dumnezeiește, marșul nupțial a sunat ca din ceruri iar tânărul a simțit că îndoielile lui se clatină, că există, într-adevăr, ceva și el nu a avut timpul sau ocazia să afle ce anume. Îngenuncheați pe scăunele în fața altarului, Luana diafană în rochia albă de mireasă, Ștefan de o frumusețe unică în costumul negru, ei și-au jurat, în fața preotului și a lui Dumnezeu, fidelitate, iubire și înțelegere la bine și la rău iar mai apoi au aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
negru rămâneau să mai aștepte, așezați pe ultima treaptă a unei scări. S-a trezit lac de sudoare. Era condamnată, pentru vecie, să trăiască în umbră, să nu se mai spovedească și împărtășească niciodată. Călcase un jurământ sfânt, făcut în fața altarului și de acum înainte viața ei avea să se scurgă în întuneric și păcat. Se rugă neîncetat pentru iertarea ei, îl imploră pe Domnul să n-o năpăstuiască și să nu-și reverse mânia asupra celor dragi. Cu responsabilitățile mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în jur . Intrase în acest așezământ lipsit de conștiința gestului. Poate pentru că Luana o făcea de nenumărate ori. Învățase de la ea să se închine și să-și facă semnul crucii, în dreptul frunții, cu apă sfințită. Biserica era întunecată și pustie. Altarul, plin de flori, luminat doar de clipirea difuză a lumânărilor, îi păru trist și abandonat în absența preotului și a ministranților. De câte ori intrase cu ea aici? Nu-și mai aducea-aminte. Știa că, de fiecare dată, se așeza în aceeași băncuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu-și mai aducea-aminte. Știa că, de fiecare dată, se așeza în aceeași băncuță, lăsându-l s-o aștepte lângă ușă. Acum parcurse drumul pe care-l urma ea. Se îndreptă spre băncile din dreapta și se așeză în față, aproape de altar. Îngenunche și privi trupul lui Iisus, răstignit pe cruce, simțind, pentru prima dată, nemărginirea suferinței Dumnezeiești. Nu avu curajul să se mai plângă, să mai implore. Se bucură, doar, de liniștea și mântuirea sălașului. În tăcerea deplină din jur, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
poate lauțieni? Da, asta parcă sună ceva mai bine, nu-i așa? Amestecul acesta ciudat de popoare Își găsise de-a lungul secolelor calea fericită de existență, printre altele În construcția vechilor locuri de cult, a templelor, a grotelor, a altarelor, precum și a locurilor de Înmormântare, toate Înghițite treptat de junglă. Localnicii știau de locurile astea, dar se mai gândeau la ele, erau acolo dintotdeauna, făceau parte din peisaj. Apoi, Într-o bună zi, apare un geolog, un om de știință
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]