2,520 matches
-
S. istoria literară se justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe este una din regulile istoricului literar, evidentă în studiile despre Anton Pann, C. A. Rosetti, A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu. Același
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
freamăt adolescentin și, în același timp, e iubirea unor oameni maturi și cultivați, bogați sufletește. Există în roman numeroase elemente autobiografice (emigrarea în Israel, debutul târziu al personajului central ca prozatoare etc.) și inserții privind corupția, meschinăria, societatea de consum, alteritatea ș.a. În ceea ce privește formula pentru care optează S.A., accentul cade pe corespondență: scrisorile dintre Natalia și Pierre dau savoare ficțiunii, au o amprentă intelectualistă, asumându-și afinitatea cu operele mai multor scriitori și muzicieni . SCRIERI : Poate mâine..., pref. Sergiu Levin, Tel
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
aici accentul cade pe „cum” al actului, pe retorismul poeziei despre poezie, pe retorismul picturii despre pictură etc. Pentru că semnificația unui simbol sau a unui mit nu poate fi explicată decât în interiorul unei serii, S. arată că pierderea legăturii cu alteritatea înseamnă o pierdere a libertății, a legăturii interumane eliberatoare. Alt eseu despre culoare, care începe doctoral și tehnic, devine un pasionant excurs în simbolismul cultural al culorii, în cheie comparatistă. În Tradiție, inovație și spirit critic se distinge, în istoria
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
nespecializată. Dintre teme pot fi enumerate Lewis Carrol (7-12/1991), Feminism, feminitate (7-9/1996), Austria (1-3/1997), Bucureștiul (4-6/1997), Balcanismul (7-9/1997), Fotbal (4-7/1998), Loc-locuire-poluare (1-3/1999), Europele din Europa (1-3/2000), Nietzsche (1-6/2001), Filmul (10-12/2001), Alteritate (1-7/2002). Rubrici permanente sunt acum „20 spre 21”, o vreme coordonată de H. R. Patapievici, apoi de Alina Ledeanu (subiecte: Satul planetar, Milenarismul, Stéphane Lupasco, Ordine și haos, Multiculturalismul ș.a.), ori „Arta dialogului”, asigurată de Ștefan Aug. Doinaș și
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Galaicu-Păun). Poeziile din reviste sau din placheta O săptămână de poeme nescrise păstrează tendința spre joc și discursivitate, dar însoțind-o de o deschidere spre comunicare și de un tușeu emotiv personal. Tot atât de individualizat este și demersul critic din Jocurile alterității (2002), unde Ș. asociază unor procedee actuale și la modă de abordare a textului - critica arhetipală, hermeneutica, psihocritica - un efort propriu de stabilire a „identității” scriitorului comentat. „Fețele alterității” sunt urmărite de la romantism la postmodernism, în încercarea de descifrare a
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
tușeu emotiv personal. Tot atât de individualizat este și demersul critic din Jocurile alterității (2002), unde Ș. asociază unor procedee actuale și la modă de abordare a textului - critica arhetipală, hermeneutica, psihocritica - un efort propriu de stabilire a „identității” scriitorului comentat. „Fețele alterității” sunt urmărite de la romantism la postmodernism, în încercarea de descifrare a procesului scrierii, iar „momentele inițiatice” ale unui autor ori „jocurile limbajului” sunt puse în discuție cu finețe și acuitate. Construcția dramatică din Cvartet pentru o voce și toate cuvintele
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
spre noi semnificații, într-o desfășurare mereu polemică, îndrăzneață, surprinzătoare, dar coerentă și, în linii mari, admisibilă. SCRIERI: O săptămână de poeme nescrise, Chișinău, 1998; Cvartet pentru o voce și toate cuvintele (în colaborare cu Nicolae Leahu), Chișinău, 2001; Jocurile alterității, Chișinău, 2002. Repere bibliografice: Emilian Galaicu-Păun, O săptămână de poeme citite, „Flux”, 1998, 20 noiembrie; Alex. Ștefănescu, Cărți primite la redacție, RL, 1999, 1; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 198-199; George Bădărău, Modernism - postmodernism, CL, 2000, 2; Adrian Ciubotaru
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
Bădărău, Modernism - postmodernism, CL, 2000, 2; Adrian Ciubotaru, Anul literar 2001 în Basarabia, „Semn”, 2002, 1-2; Lucia Țurcanu, Trei cărți pe linia întâi, „Semn”, 2002, 1-2; Vladimir Beșleagă, Literatura într-o zonă a ultraparadoxurilor, „Sud-Est”, 2002, 4; Dana Boc, Ipostazele alterității, „Piața literară”, 2002, 17; Adrian Ciubotaru, Identitate și alteritate sau Un alt fel de a face critică, „Contrafort”, 2002, 6; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante, CL, 2002, 8; Vitalie Răileanu, „Jocurile alterității”, RLSL, 2003, 5-6. R. Z.
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
literar 2001 în Basarabia, „Semn”, 2002, 1-2; Lucia Țurcanu, Trei cărți pe linia întâi, „Semn”, 2002, 1-2; Vladimir Beșleagă, Literatura într-o zonă a ultraparadoxurilor, „Sud-Est”, 2002, 4; Dana Boc, Ipostazele alterității, „Piața literară”, 2002, 17; Adrian Ciubotaru, Identitate și alteritate sau Un alt fel de a face critică, „Contrafort”, 2002, 6; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante, CL, 2002, 8; Vitalie Răileanu, „Jocurile alterității”, RLSL, 2003, 5-6. R. Z.
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
zonă a ultraparadoxurilor, „Sud-Est”, 2002, 4; Dana Boc, Ipostazele alterității, „Piața literară”, 2002, 17; Adrian Ciubotaru, Identitate și alteritate sau Un alt fel de a face critică, „Contrafort”, 2002, 6; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante, CL, 2002, 8; Vitalie Răileanu, „Jocurile alterității”, RLSL, 2003, 5-6. R. Z.
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
în relația cu cititorul. Interdependența valorilor în literatură (1987) e o cercetare sistematică, păstrând justa măsură în felul în care sunt apreciate autonomia și heteronomia unei scrieri: „interdependența” nu sacrifică „independența” valorilor extraestetice reunite, prin jocul dialectic al identității și alterității, sub cupola frumosului. O temă incitantă, insuficient valorizată de exegeza anterioară, e abordată în cartea Marin Preda - o filosofie a naturii (1994). În evocarea naturii S. identifică o ipostază de prim-plan a palierului filosofic propriu prozei comentate. În relația
SMEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
prin: • Participarea la viața socială a clasei, a școlii și a comunității locale din care fac parte; • Identificarea drepturilor și a responsabilităților care le revin în calitate de cetățeni ai României și reflecția asupra acestora; • Înțelegerea și evaluarea interdependențelor dintre identitate și alteritate, dintre local și național, dintre național și global; 4. Să demonstreze capacitatea de adaptare la situații diferite prin: • Folosirea unei varietăți de limbaje și de instrumente pentru a transmite idei, experimente și sentimente. • Cunoașterea diverselor roluri sociale și a implicațiilor
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
de o parte a ei poemul,/ de alta pomii de sânge ai lumii/ și sfoara întinsă până la împotrivire”. Cu Vietăți fericite se trece de la profunzimea trăirilor către intensivitatea contemplativului. Meditația și nostalgia sunt învecinate, centrând energia eului în sfera unei alterități pierdute: „Eu stau în istovitul leagăn al privirii/ ca într-un jilț străin/ pe care-l afli cald/ de trupul celui ce l-a locuit o clipă înainte// Și-ncet căldura lui mă cotropește/ aproape cred că l-am iubit
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
Studiul Timpului etc., din colegii de redacție la publicații din țară și de peste hotare, coordonează „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»” și „Xenopoliana” (editată începând din 1993) precum și numeroase volume tematice, printre care Cultură și societate (1991), Identitate/alteritate în spațiul cultural românesc (1996), Basarabia. Dilemele identității (2001), Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2001), Franța, model cultural și politic (2003). A debutat în 1957 la „Viața studențească” cu eseul Ștefan cel Mare și posteritatea, iar editorial în 1971
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
1983), Numai dulceața porumbelor (1985), Tango și alte dansuri (1989), Visul vine pe scara de servici (1992) -, unde se fixează formula caracteristică a poetului. Trei sunt elementele specifice acestei faze. Mai întâi, „îmblânzirea” obiectelor, ce nu se mai oferă în alteritatea lor terifiantă, ci ca receptacole ale unei priviri intime, familiare, care le umanizează. În consecință, indiferent de natura lor, lucrurile își dezvăluie „sufletul”, alcătuind deopotrivă suportul și substanța unei microarmonii senzoriale: „Crengile sălciilor împreunate ca niște rime elastice / o pisică
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
la o substanțială și originală teorie a personajului, ce provoacă sondaje profunde în armătura prozei realiste. Relevând unele incidențe cu teoriile lui Mihail Bahtin și René Girard, P. realizează o „sistematică a personajului literar” bazată pe relația dintre identitate și alteritate. Utilizând ca punct de referință sistemul persoanelor gramaticale, teoreticianul distinge trei „Arhipersonaje”: monologic (un „El” privat de relația cu Celălalt, o „sumă de atribute” având o existență pur obiectuală: Dinu Păturică, Dionis, Goriot ș.a.), dialogic (un „Eu” care se definește
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
trei „Arhipersonaje”: monologic (un „El” privat de relația cu Celălalt, o „sumă de atribute” având o existență pur obiectuală: Dinu Păturică, Dionis, Goriot ș.a.), dialogic (un „Eu” care se definește în funcție de un „Tu”, un subiect veritabil constituit prin raportul cu alteritatea: Bernard din Falsificatorii de bani de Gide sau personajele lui Dostoievski) și trialogic (un „Eu” care se constituie în relație cu „Tu”, dar și cu „El”, o conștiință fluidă și complexă care se reflectă atât în interlocutor, cât și în
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
dincolo de conștiință. Dar partea de umbră, subiacentă, a conștiinței se lasă greu descifrată, impunând prin imprevizibil și fantasticitate. Aceasta este, de altfel, și posibila explicație a expresiei „fantasticul interior”, cu care scriitorul își particularizează un întreg ciclu de opere. O alteritate crescândă, perfecționată, excesivă colorează acum tot mai intens manifestarea personajelor, depărtându-le de linearitatea tipologică sămănătoristă. În același timp, preocupat de interioritatea lor, autorul nu mai are suport pentru tirade poematice, textul câștigând rapid în epicitate. Efectele reformulării de atitudine
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
a vedea (mai cu seamă atunci când ochiul înregistra „ciudățenii”) și de a cunoaște o altă lume transpare din toate aceste însemnări. Dar această „lume a străinilor”, în rosturile și în resorturile ei intime, i se descoperă cu greu. Este o alteritate de o factură aparte, care nu se dezvăluie, se apără, se ascunde cu obstinație în spatele unor tradiții inamovibile. Zidul (fie că e vorba de Marele Zid, semn orgolios al grandorii, fie de zidurile succesive care protejau palatul imperial din Pekin
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
cărți”. Adevărate sau nu, aceste semne ale unei „politii” diseminate îmbracă un avertisment cordial: paginile care urmează - cu o sistemă ce pleacă de la istoric și geografic pentru a îmbrățișa toate structurile însemnate ale unei entități constituite (ce este și o alteritate bine înțeleasă) - au a prezenta cititorului, făcând mereu apel la un referent - civilizația europeană, o mare civilizație. Superpopulată și hiperurbanizată („împărăția chineză nu e atât de mare, pe cât este de plină de târguri și înțesată cu oameni”), mândră, orgolioasă în
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
perspectiva modernistă și dulceața atitudinii nostalgice întoarse asupra vechimii rurale aducând versul la o formă ce asociază sensibilitatea solemnă și viziunea suprareală. Un text, Scurtă istorie, din volumul Celălalt (1985), este artă poetică și program, cât și parabolă manieristă despre alteritatea masculină, care în scriitura poetei se vădește într-un joc al contrariilor, ce se substituie până la confuzia reciprocă. Poemul dă seama și de metaforele tensiunilor ascunse în firea autoarei: „mi-am dictat / la masă scria un bărbat / îmi dicta. scriam
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
echilibrate ale căii de mijloc. Urmărind un itinerar spiritual, eseurile oferă radiografii penetrante ale celor două lumi de adopțiune unde s-a format central-europeanul N.: mediul cultural bucureștean privat și public al anilor ’50-’70 și America - o experiență a alterității. Căci stagiul american e în primul rând istoria unei reacții, exact în sensul rezervat conceptului în lucrarea consacrată teoriei secundarului. Ea consemnează răspunsul unei conștiințe transilvane în fața unui spațiu radical străin. Transferată în registrul teoretic, diferirea devine o arhitemă a
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
mesaj neortodox. Nu suntem aici În regimul negației apodictice, ci În acela al dubitației. Nu În cel al ,,luării În piept cu adversarul”, ci În acela, mai rafinat, al bulversării infailibilității sale prin simpla și neostentativa aducere pe scenă a alterității lui. Nu În sfera lui ,,nu”, ci În cea, mai subtilă, a lui ,,poate că nu” sau ,,poate că și altfel”. Și tocmai accentul Îndărătnic pe alternativă obnubilează, până la urmă, credibilitatea pretinsei adeziuni inițiale. În aceasta constă strategia pe care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vede decât „suferința” sa, ignorând suferința reală pe care o provoacă acțiunile sale celorlalți. Idealizând lupta contra celor care nu-i seamănă sau camuflând-o În campanii pentru scopuri nobile, perversul luptă, de fapt, Împotriva autonomiei personale, a diferenței și alterității. Neavând acces la o autentică umanitate, o refuză și celorlalți. Pentru a facilita mai bine Înțelegerea situațiilor și a actorilor angajați În acest joc social complex, practicianul care este profesorul Sirota ne oferă câteva exemple de situații reale Întâlnite, cazuri
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prin „mutații libere”, bunăoară prin proiecția poetului în „tânărul voievod”, pe care autoarea o consideră ca regresiune până la principiul cosmogonic, cu implicare escatologică. Poemul - după P.-M. - este varianta românească eminesciană a Ființei: o autorevelare, poetul „fiind atras de o alteritate necunoscută și, deși fără acces, manifestată în el”, întrucâtva asemănător lui Heidegger, la care Ființa este orice lucru cu obligatorie implicație a neantului („Au nu sunt toate-nvelitori / Ființei ce nu moare?”); iar neantul eminescian este o „prezență - absență”, precum
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]