9,188 matches
-
-și reveni. Era cu fața îndreptată spre pădure, astfel încât nu reuși să alunge prezența lui pe deplin. Aerul curat nu o ajuta deloc să-l îndepărteze, amintindu-i de parfumul lui, simțindu-l aievea. Scutură capul cu violență încercând să alunge gândurile care se întorceau de fiecare dată la el când ceva anume se lega de amintirea lui. „- A plecat, te-a lăsat singură fără să-i pese de ce ți se întâmplă. Uită-l! Nu ai nevoie de astfel de oameni
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
era zi în care tristețea să nu-i țină companie, ca o prietenă de nădejde ce se dovedea a fi. Erau zile în care lacrimile veneau în vizită neinvitate, iar ea era atât de politicoasă încât nu îndrăznea să le alunge ca pe niște intruși nedoriți ce erau. Trebuia să facă niște schimbări în această privință. Să nu mai accepte vizite neanunțate, care nu erau binevenite. Doar tristețea și lacrimile erau prietenele ei de-o viață, nedespărțite. În dimineața aceea era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
afla, dar curiozitatea și dorința de a ști erau mult mai mari. Împinse ușa mare de sticlă care se deschise neașteptat de ușor și intră. O muzică de pian, discretă, o întâmpină într-un mod plăcut, dar nu reuși să alunge tensiunea care o ținea captivă în ghearele ei. Analiză dintr-o privire interiorul care era destul de mare. Câțiva cumpărători studiau marfa expusă într-un mod armonios, alții cereau informații vânzătoarelor care răspundeau prompt și mereu cu zâmbetul pe buze. Un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și în sufletul ei măcar un strop din puterea ei de a readuce natura la viață, cât de recunoscătoare i-ar fi fost. Zâmbi privind pe fereastră. Avea obiceiul de a atribui trăsături umane lucrurilor, probabil din dorința de a alunga singurătatea care se cuibărise în sufletul ei. Urmărea transformările din natură apoi le găsea corespondență oamenilor. Soarele, un bărbat mândru, orgolios, conștient de frumusețea și necesitatea sa, avea cele patru anotimpuri la picioare și se bucura de privilegiile fiecăreia din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
când pleacă? - Nimic. Nici măcar amintirile. - Cum îți dai seama că a plecat? - Nu mai doare. - Înseamnă că ea e acolo, dacă încă doare? - Da și are nevoie de un loc în care să fie acceptata, dorită prețuită, îngrijită. - Dacă o alung și o reneg, se răzbună? - Dacă nu e pregătită să plece și nu ești convinsă că asta îți dorești, se revoltă, dar nu se răzbună. - Iar când se revoltă face un zgomot infernal, pe care nici muzica ascultată cu volumul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ei. Doi copii săpau de zor în grădina din fața unui bloc. Lipsea doar femeia gălăgioasă, revoltată de lipsa de bune maniere a celor doi poznași pentru ca tabloul să fie complet, asemeni celui din vis. Scutură capul cu violență încercând să alunge gândul că avea capacitatea de a vedea secvențe din viitor. Era suficient că era adesea asaltată de unele imagini desprinse parcă dintr-o viață anterioară, cărora nu reușea să le găsească o explicație, sau un corespondent în realitate. Era suficient
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
seara dinainte? Probabil că da, căci se simțise tare bine fredonând și dansând pe ritmurile muzicii formației de adolescenți. Ibricul de cafea își primi porția de apă și zahăr, apoi fu supus torturii focului pentru elixirul parfumat care reușea să alunge și ultimele rămășițe ale somnului dulce în care se cufunda noapte de noapte. Era agitată. Parcă avea un surplus de energie cu care nu era obișnuită și pe care trebuia neapărat să-l consume. Se îmbrăcă repede cu o bluză
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în stradă și aerul rece al dimineții o învălui, înlăturând treptat căldura îmbrățișării. Realitatea era rece, iar senzația că e urmărită își făcu iarăși simțită prezența. Se uită în toate direcțiile, dar nu văzu nimic suspect. Și totuși nu putea alunga acel semnal de larmă din mintea ei, care o îngrijora. Da, poate că totul era doar în mintea ei. Cumpără ziarul și se întoarse în casă așteptând cu înfrigurare să citească noul mesaj din partea lui. Vraja îmbrățișării dispăru, lăsând loc
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fără nici cea mai mică remușcare. Era de înțeles de ce-i plecase spectatorul înainte de finalul piesei. Nu era de condamnat, dar avusese atâta nevoie de prezența aceea... Își scutură buclele râzând. Un râs ușor forțat, care avea menirea de a alunga fantomele trecutului, care nu făceau altceva decât să deschidă răni cicatrizate deja. O încânta noua imagine pe care o vedea în oglindă. Ochii verzi, mari, căpătaseră o strălucire pe care o zărise doar rareori și asta doar datorită unei mici
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ar sta față în față? Ce i-ar spune? I-ar reproșa toată suferința pe care i-a produs-o? Sau s-ar bloca așa cum i se întâmpla de fiecare dată când îl simțea prin apropiere? Of... și doar îl alungase cu câteva minute în urmă, cu tot cu misterul lui. Acum iarăși își dorea să-l întâlnească. „- Nehotărâtă mai ești. Ce-ți dorești până la urmă: să vină sau să plece? - Nici dacă vreau nu pot să-l alung. Nu vezi că apare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Of... și doar îl alungase cu câteva minute în urmă, cu tot cu misterul lui. Acum iarăși își dorea să-l întâlnească. „- Nehotărâtă mai ești. Ce-ți dorești până la urmă: să vină sau să plece? - Nici dacă vreau nu pot să-l alung. Nu vezi că apare când mă aștept mai puțin? Nu vezi că nu mă lasă să mă îndepărtez de el? - Dar nici nu-ți dorești asta. Hai, recunoaște! - Vreau să știu cine e, nimic mai mult. - Nimic mai mult...Atunci
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ascunsese de rușine, sau de durere. „- Într-o zi îți va fi fatală o astfel de experiență. Nu vrei deloc să fii prevăzătoare.” O mână caldă îi mângâie obrazul ca o adiere blândă de toamnă. „- Plângi, iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe care o trăise descoperind adevăratul lui caracter. Străinul, care reușise să se infiltreze atât de repede și adânc în mintea și inima ei, păstra tăcerea. O tăcere dorită și totuși greu de suportat de Karina care, cu cât îl alunga din gândurile ei, cu atât mai mult îl dorea. Era un paradox pe care nu reușea să-l înțeleagă și nici nu știa în favoarea cui se înclina mai mult balanța. Căuta echilibrul și-l avea din plin. Obsedată de trecerea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de o minte aparent atrofiată. La începutul toamnei se mai detașase puțin de gândurile care o duceau mereu spre o încercare timidă de a descoperi identitatea bărbatului a cărui prezență avusese efectul unui uragan asupra ei. Își impuse să-l alunge de fiecare dată când îndrăznea să pășească pragul gândurilor ei, în încercarea de a scoate la lumină întrebările fără răspuns, sau altele noi. Își impusese să nu-l mai aștepte, dar asta nu-i ieșea niciodată. Sămânța aceea a speranței
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prin oraș, dar și ieșirile ei erau destul de rare. Poate că doar i se păruse că fusese el în acele câteva momente în care inima folosise semnalul de alarmă. Nu mai știa ce să creadă. Deși se străduia să-l alunge din gândurile ei, el revenea mereu cu noi întrebări, noi necunoscute care o adânceau și mai mult în întunericul căutărilor. Într-una din zilele începutului de toamnă, cerul fu acoperit de câțiva nori de culoare gri, aproape negru. În sfârșit
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nesățioasă, dornică să o inunde aroma relaxantă. Avea nevoie de aerul acela proaspăt, parfumat. Locul era ferit de ochii trecătorilor indiscreți. Nu erau mulți, dar erau. Avea tot ceea ce căutase, tot ce avea nevoie. Soarele își reluase locul pe cer, alungând norii cu ușurință. Karina era ferită de razele lui care încercau să se furișeze prin desișul florilor și frunzelor protectoare de trandafir, dar în zadar. Scoase sticla cu apă și bău cu poftă câteva guri. Plicul acela alb insista să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fila albă împăturită în două pe care o scoase din plic. Cât de mult așteptase momentul în care aceste cuvinte erau rostite de buzele lui foarte aproape de urechea ei însetată să le audă, să le asculte la nesfârșit, care să alunge toate acele întrebări care rămăseseră blocate acolo, undeva în adâncuri. Iar ele veniseră. Negru pe alb, scrise cu tuș, cu litere de tipar. Veniseră neînsoțite de emoția trăirii, a rostirii. Se lăsă pe spate, închise ochii și își umplu iarăși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nimic greșit. - Mi-ai vrut lacrimile și ți le-am dat. Mi-ai vrut sufletul și ți l-am oferit. Acum nu mai am nimic să-ți ofer. Cred că în curând vei pleca și nu vei mai reveni. - Mă alungi? - Aș putea să o fac? Când nu mai ai nimic să oferi unui om, acesta pleacă. Așa e firesc. - Mai ai iubirea, dar ți-e frică să o lași să iasă la suprafață, să se manifeste, să o eliberezi. Te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fost nevoie de tot acest joc când știai foarte bine că mă poți avea foarte ușor? - Simplu. Tocmai pentru că nu mă atrage nimic din ceea ce e ușor. De ce crezi că mă întorceam de fiecare dată când te enervai și mă alungai, nu mai voiai să știi de mine și mă urai cu toată ființa ta? Trebuia să te îmblânzesc, chiar cu riscul de a fi zgâriat de ghearele tale ascuțite de felină neîmblânzită. Și pentru că vreau să mă iubești, nu să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Atreu îi dă fratelui, la un festin, să mănânce pe propriii lui copii. După acest act nelegiuit, Tieste își blesteamă fratele, după care are cu Pelopia, un alt fiu, pe Egist. Pentru că a rămas însărcinată cu tatăl ei, Pelopia este alungată de mamă și se refugiază la curtea lui Atreu, care îi cere tânărului Egist să-l omoare pe Tieste. Dându-și seama că acesta este propriul tată (și bunică, el nu poate săvârși crima, întorcându-se împotriva lui Atreu. Generația
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Folosiți-vă de reacțiile consumatorilor mulțumiți. Laudele pe care vi le adresează aceștia pot fi oricât de exagerate, pentru că ele nu vor suna fals (ca în cazul în care vi le-ați adresa dvs. înșivă): "Firma Insecte S.R.L. mi-a alungat toate furnicile din bucătărie, încă de la prima încercare. Nimeni altcineva n-a reușit să convingă nici măcar una să plece". 38. Determinați-vă clienții să-și dorească să afle mai multe despre oferta dvs. Cele mai bune reclame ațâță interesul cititorilor
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
pot să-l ucid pe unchiul ce tatăl mi-a ucis (ÎI străpunge cu spada.) REGINA: Iubite fiu! Ia seama! PRINȚUL: Doamnă, gura! Îmi aleargă prin vine elixirul fermecat al dragostei. Acum, o alta-mi stă în inimă și te alungă, mamă! Acum văd cine-ai fost și cum mi-ai trădat regescul tată. REGINA: Dar fie-ți milă, a fost la mijloc doar dragostea! PRINȚUL: De-ar fi fost altceva, n-aș fi avut căderea să te răpun cum meriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
amărât. Ah, cum vă mai place să vă lăudați cu reușita progeni turilor, de parcă nu i-ați arunca În latrina zilnică a comunismului, ci În cea mai frumoasă și mai bună dintre lumile posibile.“ Afară era gălăgie, animație, vara Îi alungase pe cetățenii Buzăului din apartamentele lor sufocante, unii chiar făceau grătar În spatele blocului, alții Îi priveau contrariați, trecători sau gură cască din balcon; se Întrebau, bine Înțeles, de unde aveau ăia carne să facă așa ceva, și mai ales În văzul lumii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ai? mă Întrebă. Am privit-o. E urâtă. E foarte urâtă. E boțită de curvăsărie și băutură. E o pocitanie, o fosilă, e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându și părul din cap. Tăcurăm minute În șir. Tristețea ne
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
plus, țăranul din statuie avea pumnul ridicat, amenințând astfel cerul nedrept, părtinitor, ca să se știe acolo că Într-o zi cei ca el vor năvăli În paradis, În paradisul doar al unora, și Îl vor călca În picioare, Îi vor alunga pe cei ce cred că li se cuvine dintotdeauna, ca să se instaleze ei În grădina parfumată a raiului atât de promis lor, atât de departe pentru ei În viața asta, ca o fata morgana a fericirii. — Ai remarcat că moșierului
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]