1,052 matches
-
cu glas tare din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în cap și se vor tăvăli în cenușă. 31. Își vor rade capul din pricina ta, și se vor îmbrăca în saci, te vor plînge cu sufletul amărît, și cu mîhnire mare. 32. În durerea lor, vor face un cîntec de jale asupra ta, te vor boci, și vor zice: "Cine era ca Tirul, cel nimicit în mijlocul mării?" 33. Cînd ieșeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
făcut un raport din care, după atâta timp, spicuiesc: "Numai o inimă de piatră n-ar putea înțelege durerea și nenorocirea acestui tânăr atât de harnic, de muncitor și care se pregătește să devină învățător calificat". Am plecat la gazdă amărât însă directorul mi-a spus să nu disper și să merg înainte cu clasa mea, a I-a C, și așa am făcut. Peste o săptămână directorul școlii a fost chemat la telefon, la primărie, de către Ion Moldoveanu, revizorul școlar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
am scris.” „ Cred că ai băgat de seamă că acest ispisoc a fost scris de logofătul de taină al lui vodă.” Întâi mi se pare că răsplata pentru presupusele slujbe ale lui Dumitrașco bărbierul este destul de neînsemnată. Doar o dugheană amărâtă... Apoi se știe doar că în jurul lui vodă erau și alți știutori de carte, nu numai diecii... Așa că nu trebuie să ne mirăm de acest fapt. După aceste vorbe, am continuat să răscolesc manuscrisele mai departe, cu mare atenție, să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sunt bine?" Ea a răspuns: "Bine." 27. Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: "Las-o, căci este tare amărîtă, și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, și nu mi l-a făcut cunoscut." 28. Atunci ea a zis: "Am cerut eu oare domnului meu unci fiu? N-am zis eu: Nu mă amăgi?" 29. Și Elisei a zis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
o fructă, care cu ce altceva putea, și-l și lăsa inima. Din toate aceste puținuri, Călin aduna, zilnic, mai mult, chiar, decât i ar fi fost necesar, pentru a duce,în marea comunitate, un trai, ca tot omul mai amărât oleacă, decât marea majoritate. I se întâmplase și-n alte rânduri, ce i se întâmpla, azi, să vină diferiți și diferite, și să-l îndemne a le primi lucruri care, pe el,îl cam speriau, și, pe care, le și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pomenindu-l chiar pe Necuratul. Să ne ierte pe noi, dar și pe țâncii ăștia neastâmpărați!” 5. Pașii m-au dus aproape de râul care desparte satul în două. Podul de lemn, hârbuit și capabil să suporte doar povara unei căruțe amărâte, a dispărut. În locul lui a apărut un altul, de beton, în stare să reziste chiar și unui șir întreg de mașini de mare tonaj. Cu ochii amintirii, însă, eu văd tot podețul prăpădit de odinioară, pe care, vara, noi copiii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și obosit, inimitabil, pe care nici cel mai mare creator de modele al lumii nu l-ar fi putut realiza intenționat. Pe aceste veșminte era gravată viața a milioane de oameni. Aspectul lor lăbărțat, diform și mizer vorbea despre viața amărîtă a milioane de nulități ale străzii, fapt atît de pregnant și de evident Încît, În timp ce mortul ședea acolo, iar obrazul lui căpăta culoarea cenușie a cadavrelor, trupul său parcă se strîngea, se micșora, se subția sub ochii noștri, rupînd ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din ceea ce este banal, meschin sau jalnic pe fața pămîntului și nici mînia, mărimea și mulțimea orașului cu un milion de picioare nu reușeau să știrbească cu nimic demnitatea veșnică a mîndrei morți, nici măcar atunci cînd poposea În preajma celui mai amărît individ de pe stradă. Așadar, refuzau să-l părăsească, pentru că În clipa de față trăiau un ciudat sentiment de dragoste și devotament față de el; și pentru că moartea cea mîndră se afla acolo și le vorbise cu demnitate și-i făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mesele aglomerate și făcîndu-și meseria. Bărbații așezați la mese fac parte, În marea lor majoritate, din acea categorie de ființe fără statut social care hoinăresc și plutesc, muncesc, hoinăresc și flămînzesc, care sînt cînd În Închisoare, cînd În libertate, cînd amărîți, jegoși, flămînzi, ghinioniști, călătorind pe tampoanele sau pe vagoanele trenurilor de marfă, făcîndu-și rost de hrană noaptea, În jungla fierbinte a mahalalelor pline de vagabonzi, cînd copleșiți de averi trecătoare - plutitorii, hoinarii, semivagabonzii care alcătuiesc mulțimea declasată a celor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să fac ceva În ultima clipă! țipă el, cuprins de furia celui care nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă Înnebunită de spaima exasperării și disperării. Se repede În mijlocul grupului de negri bolnavi și amărîți ca un tăuraș furios. Răcnește la ei, Îi Înjură și-i blestemă trivial, o clipă e gata parcă să se repeadă asupra lor. Iar ei se strîng În jurul lui plîngînd, jelind, implorîndu-l să-i ajute și să-i scape pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd iată că apare Mel Porter. Taică-tu spunea că s-a dus drept la atelierul lui și s-a oprit În ușă fără să scoată o vorbă: stătea și dădea din cap și taică-tu spunea că arată tare amărît și necăjit, de parcă-l lovise o mare nenorocire, iar taică-tu l-a Întrebat: „Ce-ai pățit, Mel? Nu te-am văzut niciodată așa de amărît“. „Vai, Will, Will“ - zice, și stătea și dădea din cap uitîndu-se la taică-tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dacă se află, mă fac de rușine...“ și pe copii, cei doi băieței, i-a trimis sus, pe acoperiș, și de-acolo se uitau ca niște maimuțoi și toți ieșiseră pe culoare și vorbeau În șoaptă. Iar Ben tare era amărît și necăjit cînd a văzut ce face. „Dumnezeu mi-e martor că-și merită soarta dacă moare“ - a zis. „După tot ce-a făcut, nici nu-mi mai pasă.“ Și i-am luat sticla, că i-am găsit În buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ți-a convenit când ți-am spus că Leej îmi aparține. Nu-mi fac griji dacă ești de acord sau nu, mă-nțelegi. Dar nu fi milos cu nimeni. Am văzut femei ca lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra lui de capră jumulită, simțeam că există între noi o comuniune de nedefinit, ne zbenguiam parcă, toți trei, în aceeași apă răcoroasă și i-aș fi pocnit pe toți trei fiindcă nu mă lăsau să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și neplă cut, că mă vizitase un băiețaș, „Închipuiește-ți“, i-am spus, „cred că era Empedocle-copil, un puști, toată chestia e că semăna leit cu mine; acum, să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet puști amărât; în plus, boșorogul de Dragoș a făcut măgăria de a se căra fără să-și ia rămas-bun de la tine, semăna și el cu amândoi...“. Zenobia s-a așezat pe scaun să plângă un pic, poate era obosită, poate îi părea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ți-a convenit când ți-am spus că Leej îmi aparține. Nu-mi fac griji dacă ești de acord sau nu, mă-nțelegi. Dar nu fi milos cu nimeni. Am văzut femei ca lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Draga mea cea primăvară, Tu ești dulce și amară 222 {EminescuOpVI 223} Când primăvara sosește Cătana la drum pornește, Din bogăția ce-o are Ia borneul pe spinare Și pleacă la drumul mare. Drumu-i lung și fleștărît, El pleacă tot amărât. Unde stă și hodinește Ia lula și duhănește Și cămeșa o cârpește Și curele fărbălește Și tot la mândra gândește Și din grai așa grăiește: - Mândră, mândră, draga mea, Mult mă mir, mândră, de tine, Ce pământ negru te ține
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
suflete amărât Eși, că viața s-au sfârșit. Eși și nu mai suspina C-am pierdut suflarea ta. Ochilor de plâns topiți, Închide-vă-ți și muriți Căci lumina vi s-au stins Și-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al morții păhar. Ochilor de plâns secați, Trup și suflet vă iertați, Căci de-acum aveți să fiți În veci de veci despărțiți. 9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca ș-a ta, Ca să aflu mulțămire - Deci te rog, nu mă uita. Norocirea e știuta. Că-n tot feliul s-a lupta În necazuri să te - arunce - Și te rog, nu mă uita. N-au fost zi ca să lipsească Amărât a mă-ntrista 393 {EminescuOpVI 394} De-a ta soarte pătimașă - Deci te rog, nu mă uita. Orișiunde de vei merge, Ori și ce de vei afla, Inima să nu ți-o plece - Și te rog, nu mă uita. Înnoiri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai au de a-mi fi bune Plăsmuite tot spre chinuri. Viața dar vrăjmaș îmi este, Greutăți numai răbdând Și frumseța lumei toate Pentru mine este - un chin. Vino moarte! unde ești? Alergări fă cu grăbire Vin odată, ah, apucă Amărâta mea viață. Iată, o deșartă lume, Săvârșit mă hotărăsc Și a tale slăviri toate Întuneric socotesc. Că și-n iad de mă pogor, Fioroasa despărțire Neputînd-o suferi, Nu mai pot ca să mai rabd. Nici voiesc a mai trăi Ci ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
domn sau doamnă), dar diferența dintre cei de sus și cei de jos se observa flagrant... El, MăriaSa, boierul de tip nou, trăia la cote cât mai înalte, în timp ce noi, marea masă de truditori, stăteam la cozi interminabile pentru o amărâtă pâine neagră raționată la cartelă, pentru lapte și alte articole alimentare, după care alergam sculându-ne de la miezul nopții, urmând să ne prindem rândul oriunde vedeam aglomerări de persoane, în speranța că... doar-doar vom găsi ceva - indiferent ce... gâturi, coaste
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
utilizând programe de deparolare serioase, lucrând la spargerea barierei lui Guttman. Dacă acești oameni fuseseră destul de inteligenți pentru a o urmări pe Maggie sau pe Lola Hepburn până în acest punct în Second Life, cu siguranță nu vor lăsa un cordon amărât să le stea în cale. Maggie apăsă pe Vorbește. Iar voi! măi iepurașilor, voi vă dați la mine? —Maggie, ce faci? Îi las să afle că știm. Continuă să tasteze, folosind acum funcția de căutare din Second Life. Cuvântul căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
secolul douăzeci uitat, neglijat și cu fonduri foarte limitate. Clădirea pe care o căuta agentul Mancuso era, cu excepția garajelor improvizate, cea mai mică din tot cvartalul, un liliputan de prin anii ’80. În fața verandei agoniza un bananier înghețat, maroniu și amărât, gata să cadă și el la pământ, așa cum se întâmplase de mult timp și cu gardul de fier. Alături de copacul uscat era o moviliță de pământ peste care stătea aplecată o cruce celtică din placaj. Plymouth-ul tip 1946 era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o să-ți meargă ție. Mi s-a făcut lehamite să fiu vagabont sau să muncesc sub salaru’ minim. Cată p-alcineva să-l trimeț’ în oraș. — Bine, las-o baltă și termină-mi podelele. Îi spun lui Darlene să se ducă. — Amărâta aia de vinde apă? Jones explora cu mătura un separeu. O mai trimeț’ și la treburi în oraș! Ăău! — De ce nu suni la secție-n să le zici de ea! Să le spui că-i angajată să-ndemne clienții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ascultându-ți vocea care trezește ecouri printre scaunele goale și-i împlântă tot mai adânc în capul chel plictiseală, confuzie și referințe sexuale, bietul nenorocit va fi adus la un pas de isterie și fără îndoială, își va etala membrul amărât, clătinându-l de disperare ca pe un ciomag, ca să scape de bâzâitul insistent care nu se mai termină. În locul tău aș anula imediat conferința. Sunt sigur că direcția sălii va fi încântată să constate că te-ai retras, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]