722 matches
-
mi se face brusc sete. Trebuie să dau ceva imediat la jgheab, că altfel se tulbură glicemia și-mi dă amețeli, niște vertijuri cumplite. Ești invitatul meu la „Trocadero“, acolo mă îndreptam. Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă amărâse dispariția cepei. I-am spus ce mi se întâmplase. A oftat: — Decădem pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile cepei. S-o luăm atunci pe Academiei. La „Țiganu’“. Era o cârciumioară pe lângă Bancă. Mergeam pe sub coloane. Se sprijinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rău, îi răscolea rana din adâncul lui. „Poate vii cu ea la spital“, a zâmbit, știind că nu o voi face. Nu am vrut niciodată ca ai mei să-mi cunoască prietenele. Una dintre multele ciudățenii cu care le-am amărât zilele. Peste drum, la lacto-vegetarianul de lângă cinematograf, unde servea Tanti Rozi, aduseseră pește. Un somn imens, de câteva zeci de kilograme, stătea aruncat pe trotuar. Îl ocoleau trecătorii, nedumeriți, dezgustați. Apucasem să-i spun tatălui meu că mâncam din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
165} Bate vântul dintr-o parte Departe-i draga departe. 99 Codrule cu râuri line, Nu mă spune că în tine Am vărat toată vara - Las - să mă spue frunza De ce-am vărat cu nana. 100 Nană, nu te amărî Ca și cum nu te-aș iubi, Nu gândi că te-am urât, Că mai tare te-am drăgit. 101 Turturică turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea? Că mi-e dor de-un turturel Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare, Și scriitorilor îndată porunciră, Și veniră Cum auziră, Cu ciocanele, Cu cleștele Și cu stropitoarele, Doi foi, două baroase, Cu pilele, Și rupseră legile Și scriseră la Moidit, Mitropolitul cel vestit, Carele ține douăsprezece țări vestite, Adică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi exprimat tot pe linia unui clar optimism istoric, printr-o frază ca aceasta, de exemplu, Alegătorii partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă că îndepărtează munții din calea celor care se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Delegatul p.d.s., însă, preferă să rămână tăcut, se gândea la figura tristă pe care ar face-o dacă ar fi lăsat să-i iasă din gură ceea ce spunea în momentul în care locțiitorul președintelui a intrat în sală, Patru picături amărâte de apă nu sunt de ajuns ca să-i sperie pe votanții din partidul meu. Secretarul, către care se uitau toți așteptând, optă pentru a prezenta o sugestie practică, Cred că n-ar fi o idee proastă să telefonăm la minister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu apa, se nasc și se înmulțesc. Se făcuse ora nouă când s-a trezit comisarul. Nu plângea, semn că invadatorii nu utilizaseră gaze lacrimogene, nu avea mâinile încătușate, nici pistoale îndreptate spre cap, de câte ori nu vin temerile să ne amărască viața și până la urmă nu aveau bază, nici motiv să existe. Se sculă, se bărbieri, se spălă ca de obicei și ieși cu gândul la cafeneaua unde în ajun luase micul dejun. În trecere cumpără ziarele, Credeam că azi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se înfrupta. Era în apropierea satului Zoița, kilometrul o sută cincizeci, la o sută cincizeci și unu va fi jumătatea drumului. Privea prin fereastră și înghițea în sec. Tot mai bine era dacă lua pâine și nu țigări. I se amărâse și gura de atâta nicotină. Pentru a-și potoli foamea, o singură felie de pâine i-ar fi suficient. În momentul când se visa cu felia de pâine în mână, simți cum cineva îl trage ușor de pantaloni. Era băiețelul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe pereți cu crengile copacului din față... Ochii îi ardeau la adăpostul întunericului, ca jăraticul. Pe cealaltă laiță, bătrânul Toma nu îndrăznea să-i tulbure gândurile feciorului... îl pândea doar, cu coada ochiului... El îi zări fața chinuită... și, se amărî. Ar fi vrut să-i spună ceva, să-l încurajeze... dar nu putea; ar fi vrut, chiar, să plângă... să facă ceva care să-i descleșteze gheara care i se înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și, de fapt, el nici măcar nu știa dacă își dorește asta cu adevărat sau nu, după toate cele pățite. „La urma
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în mintea mea, nicio noimă; era o taină cu desăvârșire de dezlegat!) începu a se îndepărta pe nesimțite de mine, păstrând cu discreție doar acele legături prietenești, de la care nu ai cum să mai pretinzi și altceva, și care îi amărăsc mereu, cu atâta putere, pe bărbații îndrăgostiți, terfelindu-le mândria în țărână și făcându-i să se simtă ca cei din urmă ratați dintre ratați. Însă, pentru mine, nu s-a oprit aici; n-am vrut eu să se oprească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai ales, nu vreau să pretind vreo femeie. Și fac asta numai spre binele și spre beneficiul lor, căci, cu starea de spirit apăsătoare, în care mă aflu eu acum, știu că naș putea fi capabil decât fie să le amărăsc și pe dânsele, otrăvindu-le fericirea și speranțele nevinovate, fie să le îndepărtez grabnic de lângă mine. Iar, dacă stai să privești atent, 106 Rareș Tiron prima posibilitate o determină, în chip firesc, pe cea de a doua...” Lunile trecură, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
meu, mai mult mă hărțuiesc, decât să mă încânte, căci ele înfățișează întocmai ceea ce eu n-am ajuns niciodată să trăiesc pe viu, în persoană. De aceea, nu sunt în stare să privesc vreodată la ele, fără să nu mă amărăsc. Tot ceea ce am văzut eu cu precădere în viață a fost, și încă este - Doamne, de ce?! -, doar aceeași eternă priveliște de la fereastra - blocată și aia - a biroului de lucru. N am avut niciodată prilejul să mă căsătoresc. Cred că, prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și murdare în inima lui Șerban. Într-adevăr, puternic suferise el atunci, mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așezat în pluton, în locul lui, și ce a urmat a fost de vis: sala a aplaudat în picioare interpretarea anonimului. Cred că unele aplauze îți erau adresate și ție. Atunci mi-am zis: "Ăsta nu-i Z! E vreo sósie amărâtă de-a lui". Dacă într-adevăr erai tu, scuze. Ai evoluat neașteptat de... pozitiv. Te credeam un narcisist incurabil. Cred că toate ieșirile astea din decor nu sunt întâmplătoare prin viața ta; ești predestinat excepțiilor. Îmi amintesc de ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace, nu mai aud glasul asupritorului, 19. cel mic și cel mare sunt totuna acolo și robul scapă de stăpînul său. 20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere și viața celor amărîți la suflet, 21. care așteaptă moartea și nu vine, măcar că o doresc mai mult decît o comoară, 22. care n-ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormîntul? 23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?" $27 1. Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, și a zis: 2. "Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viața, 3. că atîta vreme cît voi avea suflet și suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele, 4. buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat. 5. Departe de mine gîndul să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
treizeci, si mă-ndoiesc că vor primi printre ei pe un ucenic de marinar. Clatină încă o dată din cap. Să nu-ți faci iluzii, fiule. Nu cred că vei reuși. Ai putea sa m-ajuți? —Tu ce vrei, să-mi amărască maică-ta toate zilele care mi-au mai rămas de trăit? se tângui bătrânul. Ce-ar zice dacă te-aș împinge chiar eu într-o aventură atât de absurdă? Dincolo de-al Cincilea Cerc nu există decât moartea sau blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un balansier lateral și cu o frumoasă pânză, vor putea naviga până la capătul universului. Însă în afară de șobolani, aur, spadă și oală nu reușea să înțeleagă decât foarte puține cuvinte, deși a existat unul care, foarte curând, a reușit să-i amărască viața cum nu se poate mai mult. Îl învăța în ziua când Vetéa Pitó scoase capul din apă, asigurându-i că găsise o bucată uriașă de soare care strălucește în fundul recifului. Au dus Marara până acolo și, după ce, cu mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani și i se rupea inima de felul cum rugina, pînzele de păianjen, geamurile murdare, creau un peisaj de cimitir părăsit. Nepăsarea aceasta generală, lipsa de regrete, părăsirea epavei, toate la un loc îl amărau profund. Cît n-ai fost director, nu erai chiar așa de afectat, zîmbea pe sub mustăți Mitocaru. Atunci era altceva, nu... Nu conduceai tu dricul, nu? Nu era vina mea. Adică nu eu eram... asasinul. Dacă m-ați ajuta puțin, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
l-ai turnat la canal, se adresează malițios lui Toma. Rablă, auzi la el! Deja s-a boierit. Ne rînjește în poza de pe toți stîlpii, parcă îl gîdilă dracu'... Văzînd că lumea rîde în hohote, bietul candidat părăsește scena. Era amărît pînă la Dumnezeu. Un observator neutru îl însoțește puțin și apoi i se adresează: Dom' Juncu, pot să vă dau un sfat? Cine sînteți dumneavoastră? Întîmplător eram în cartierul domniei voastre. Ce sfat? Nu mai insistați prin apropierea locuinței. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
chiar își pot permite luxul? Ca Irinel. Mă rog, se poate spune. Dacă ați avea acum o sticlă de șampanie, ați mai bea rachiul ăsta scîrbos? Da, răspund în cor bețivii. Asta-i sănătate curată. Spumosul este făcut ca să te amărască. Nu te matolește în regim de urgență. Tureanu n-a prea nimerit cu argumentele și țipă ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale abrutizate. Îmi bat gura degeaba cu proștii. În afară de rachiu... Nu te supăra, dom' doctor, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu faceți scandal... Nu facem. Pe la orele zece seara cele patru mașini au pornit spre Pîrlita. Oamenii se uitau cu invidie și cu oarece necaz la fiii de bani gata. Hoții nu mai încap la ei, au venit să ne amărască cu luxul lor. Totuși, fetele din Pîrlita erau bucuroase să le danseze bogătanii și chiar permiteau să le pipăie în văzul lumii. Flăcăii din Pîrlita erau timizi și nu doreau să fie luați pe sus de poliție. Bătaia a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vorbească, iar alteori să mănânce, nici măcar supă nu mai pune în gură, și dacă totuși o înghite, își bagă apoi imediat degetul pe gât și dă afară, cu un jet puternic, supa care nu i‑a făcut nici un rău. Resturile amărâte de mâncare dispar de îndată în vasul closetului, la fel ca vata pătată de sânge care amintește, la rândul ei, de un proces fiziologic nu tocmai plăcut. Să dispară cât mai repede, astfel e ca și cum nici n‑ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nenumărații ani care vin o să vă arate câtă dreptate are Krog. I-am privit pe Vindecătorii strânși roată În jur, doritor să văd ce simțiseră când spusesem vorbele astea care mie mi se păreau cu mult tâlc, dar ticălosul ăla amărât de Gupal mi-o reteză imediat: - În loc de nenumărații ani care vin, mai bine ai fi spus timpul, mă Îndreptă el cu glas mușcător. 38. Urcasem Într-atât de mult pe munții aceia mari, Încât nu mai puteam să răsuflăm omenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]