844 matches
-
demni, și mulți cei tineri brazi te-mbie cântarea să le asculți; Tu, într-o zi, spre piscuri, urcând, ai să mă lași prea singur sub arcade, ecou dormind sub pași; nisipul din clepsidră va curge tumultuos, luând cu el amarul și tot ce-a fost frumos... Magnolii albe În visul meu cresc azi magnolii albe Și au pe buze lacrimi de iubire, Pe glezna fină câte-o amintire, Săruturi fără număr, prinse-n salbe. Din glasul lor, suav, ce te
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dădeam dreptate. Cu fetele mă purtam ca un laș, fiincă de un singur lucru îmi era teamă; să nu fiu ridicol. Nu știam să mă port, să vorbesc, să spun tot ce gândesc. Mă ascundeam după un zâmbet, îmi înghițeam amarul cu noduri în gât și mă lăsam purtat de valul sorții fără să mă gândesc unde ajung. Poate că numai Creața avea puterea să mă schimbe și chiar dacă nu eram băiatul de care să se îndrăgostească, simțea ca și mine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de o mulțime de scaune goale. Probabil doar așa s-a acceptat compromisul de a sta la masă cu bărbații. Mi se părea un caraghioslâc total. Nu am comentat absolut nimic. În primul rând fiindcă nu puteam decât să sporesc amarul acelei femei cu ochii așa de frumoși și cu minte minunată, ținută cu circuit închis să nu îi vadă nimeni nici mintea, nici trupul. Știu însă că l-am detestat pe bărbatul ei, încercând să îl înțeleg, totuși. Din orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bucuroasă de nițică abordare mult mai personalizată și mai umană). Ieri, pe întuneric și frig (se luase curentul și era viscol), mama îmi spune la telefon (după ce le-am zis să se mute în Berceni, la Andrei): „Lasă-ne în amarul nostru, nu ne mai da indicații, lasă-ne în pace, du-te în Florida și lasă-ne pe noi cu necazurile noastre”. Evident, mi-a tăiat tot cheful și m-a făcut să mă simt vinovată. După care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oraș, preocupat de amenințările inflației. - Dă-o încolo de inflație, are cine să se ocupe de asta, făcu doamna Pavel. - Așa e! întării eu. - Și-apoi, unchiule, vorbi profesoara, totul e să uităm de rele, ajunge, cum scrie la Biblie, amarul zilei de astăzi - ți-aduci aminte când citeam asta? Acum suntem în cea mai lungă zi a anului, când totul este deschis spre dragoste și viață. 25. Ana stătea rezemată de copacul de pe marginea din dreapta, singurul al marii șosele. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimic ! —Ei!... —Cum ei? Nimic! Atât! Dintr-atât nu puteam înțelege nimic. Omul era cu sufletul prea închis, cu inima împietrită, cu o ură veche, ascunsă, care nu se mai domolea. Și cu toate că mă purtam bine cu el, ceva din amarul lui parcă mă ajungea și pe mine; mă privea cum își privea vânatul, cu ochii sticlind uneori; câteodată nu-mi răspundea la întrebări. Toată ființa lui uscată, cu barba zbârlită, cu ochii adânci, neînțeleși ca apa Iezerului, era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cupluri hetero vor crede că suntem un cuplu de Fete Vesele. Și-a dat chiar și osteneala să spună „Fete Vesele“ cu accent indian. Ești o eroină, am zis. —Sunt o moară stricată și nici măcar nu pot să-mi înec amarul. Bagă Dirty Dancing, vrei? Asta e singura alinare de care o să am parte în următoarele șapte luni. N-am voie să beau, să fumez, să mănânc prea mult zahăr, să-mi cumpăr haine drăguțe sau să fac sex; singurii bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îl privise timid pe Sampath, iar Sampath îl privise pe el. În mod curios, fiecare dintre ei se simțise expus și vulnerabil în fața celuilalt. Nici unul din ei nu rosti nici un cuvânt în timp ce toți ceilalți începură, din nou, să-și verse amarul. Apoi Sampath se mutase pe pat astfel încât să-l privească printre frunze și refuzase să se întoarcă din nou cu fața, într-atât se temea de tare că va trece prin aceeași traumă care-i făcuse să-i fie rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și să spun: — Ce caută aici? De unde să știu eu? spuse Selina. Doar e apartamentul lui Ossie. Întreabă-l pe el. Întreab-o pe ea. Am băut în parcul agitat de jos douăsprezece pahare de whisky - da, asta e, îți iei amarul - și am format numărul Martinei până când degetul meu crăpat a început să sângereze. Nici un răspuns. Nici un răspuns. Ocupat. Ocupat. Sunetul ăla ticălos. Ocupat, ocupat, ocupat. Și în timp ce zăceam mototolit la bar, scotocind după ultimii bani, așa cum fac bețivanii de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
neîncredere. Am ajuns să consider „încrederea“ o stare psihopată. Încrederea e un țipăt după ajutor. Cu alte cuvinte, te uiți în jurul tău, și ceea ce simți e încrederea? Fat Vince și cu mine am stat față în față. Ne-am plâns amarul până la ultima lacrimă în camera din fund, de lângă salonul de biliard. „Ar fi trebuit să-mi spui, Vince“, am spus eu. „Nu era de datoria mea să-ți spun, fiule.“ „Dar când ai văzut că nimeni n-are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o scrie dintre impostorii la care s‐ a referit tânăra Claudia Craiu - și nu numai ea - care au aruncat cu atâta tină în tineri, ca și în bătrâni? O, mamă, mamă! Dar dacă mama tinerei, adunându‐și și redându‐și amarul nu într‐un volum, ci în 3‐ 4, cum l‐ar primi acuzatorii la care m‐ am referit? și întrebările nu‐s ultimele. Lecțiile de viață au complexitatea și dedesubturile lor, lesne, totuși, de descifrat. După cum ați înțeles și dv.
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
a mai întâmplat. Nu mă simțeam în stare să rămân numai cu el pentru că știam că ar fi vrut să avem o discuție în care să-mi arate că îi pasă și am alungat acest gând. Așa că mi-am înecat amarul și am sfârșit prin a sta până la ora închiderii, când cineva din grupul Sunday Magazine, cei mai duri inși pe care i-am văzut vreodată - probabil că în timpul lor liber sparg pietre între dinți ca să și-i ascută - a sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu cincisprezece ani, don Manuel a deschis un sac din foaie de cort adus de polițiști și s-a pomenit cu cel mai bun prieten al său din copilărie. Restul corpului venea Într-o altă sacoșă. Don Manuel, Înghițindu-și amarul, a urmat regulamentul. Vreți o cafea, don Gustavo? — Te rog. M-am dus după termos și i-am pregătit o ceașcă cu opt cubulețe de zahăr. O bău dintr-o sorbitură. — E mai bine? Îmi revin. Cum spuneam, fapt este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ci altul, o epavă, Va încerca salvarea, pe noi acostamente... Un trup, din trup cu trupul, aidoma și nu, Ți-a subjugat ființa și gândul și voința Făcând din tine alta, așa cum dânsul vru Și mi-ai sculptat pe chip, amarul, suferința...
EUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83795_a_85120]
-
sufletele, față de cei care vindecă trupul.” (Sfântul Grigorie de Nissa) (Subiect care se repetă ca o completare la vol. I„Răstigniri ascunse”) Aștern aceste rânduri ținând în suflet morții cu care împreună am pătimit, azi flori în cer, parfumuri nestinse. Amarul acelor zile negre mai biciuie și astăzi și mușcă din trupurile celor rămași, drumeți încercați. Sunt transferat iarăși la Iași, cetatea Moldovei, cetatea marilor înfăptuiri, Marea Unire, iar din 1919 începutul mișcărilor naționale studențești care se vor extinde, rând pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și pașii cu fapte mari care îi înalță fruntea și se cuminecă prin ele. Prin jurământ, în sufletul legionarului se înscăunează legi și porunci cu care va înfrunta mișelii, spadă și scut în veșnicele sale bătălii, sub
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
morții supreme „căzuți pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și se clătina așezarea creștină a lumii”, dar putem urca către nori, treaptă cu treaptă, biruind cu spada voinței amarul multor încercări, nădăjduind în ajutorul cerului. „Căci cine crede întru Mine, nu va muri în veci.” Cât rău au făcut dușmanii neamului nostru creștin! Dacă nu ar fi ștrangulat pe Căpitan, cea mai mare crimă istorică a veacului XX, dacă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bătrân cu lotrul, un brad de bărbat tânăr? ― Ce nu face omul la mânie? - a vorbit același bărbat. ― Hangiul își știa puterile și interesul, așa că a înghițit în sec și de această dată... Lotrul l-a lăsat să-și rumege amarul și în cele din urmă l-a întrebat: „Ce mai știi de negustorii plecați spre Galați acum trei zile?” Fără să ridice privirea, hangiul a răspuns cu greu: „Apoiii... drumul lor dus și întorsss... durează cam o săptămână și jumătate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
chip. ― Cred că ai priceput. Eu sunt cu comanda, iar tu ești cu plata. ― Am înțeles. Parcă așa se spune în armată - a răspuns Todiriță, cu gândul plecat spre concentrarea din care abia s-au întors de puțină vreme și amarul care îi măcina sufletul de atunci încoace. ― Hai, să-i pășim pragul - a răspuns Dumitru. Au intrat. Înăuntru... Nimeni, afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gândesc. Dacă ea „greșea” - cum gândesc neamurile ei - când tu erai acasă, d-apoi în cele șase luni cât noi am stat sub arme? N-a fi rămas cumva și borțoasă în vremea asta? ― N-o mai rămas, bat-o amarul, că s-ar vedea... ― Da’ ce, se vede din primele zile? He hei! Mai încolo, pe la vreo patru-cinci luni abia. Măi vere... Dacă eu aș fi în locul tău, mai că aș primi-o. Și știi de ce? Numai pentru a crește
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
parcă-parcă ai dreptate. Da’ nu pot să-mi calc așa ușor pe inimă. Nu am în fața ochilor decât ceea ce am văzut atunci, în dimineața când am venit din concentrare... ― Gândește-te că pentru aceea ți-ai vărsat destul furia și amarul pe al lui Cocostârc. Iar pe ea... Pe ea s-o pui la treabă în gospodărie, ca să nu mai aibă timp de... Iar tu... Tu ai grijă să nu-i lipsească... ― Adică ce să nu-i lipsească, vere? ― Măi Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cum începe "Iliada"? Și fără să mai aștepte răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi venit niciodată, Marin Dumitrescu începu să ne recite cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă cu multă convingere Chiorul. ― Ei, acum ți-ai amintit cine era Ahile? ― Da, don' profesor! făcu Chiorul cu ochii strălucitori, și se pregăti să dea răspunsul. Dar el avea o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
noiembrie 1872, București - m. 30 noiembrie 1934), poet, epigramist dar mai ales autor de romanțe: „Îți mai aduci aminte, doamnă?” Primul președinte al Societății Scriitorilor Români” - aprilie 1908. MAMEI Astă seară simt în mine Clocotind trecutul mort; Lacrimi, visuri, tot amarul Ce în gând și‐ n suflet port. Astă seară moartea rece Mi‐e atâta de aproape ... Ca și lacrima ce‐ mi trece Arzătoare printre pleoape . Obosit de râsul farsei și scârbit de plânsul dramei, Văd cum alb din întuneric Se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a breslei (prin continuarea tradiției întâlnirilor de promoție, găzduite, subliniez, de organizator!). Din zile luminoase, dar și din zile negre e făcută vârsta înțelepciunii: împliniri (prin copii, nepoți, strănepoți), dar și pierderi de neconsolat (20 august 1983 cea mai neagră, amarul și disperarea despărțirii de soție). Et la vie continue... «Mariana, draga mea! Mergi cu bine! Îndrăznește! Viața este a acelora ce îndrăznesc!» Tata. Așa își încurajează tatăl de 75 de ani fiica decisă să plece din țară, în momentele tulburi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la Gălata de Sus să nu ne uite cu pomenicul la svîntul jităvnic; iar carele dintru dînșii, preut sau diiacon, ne va uita pre acela să nu-l ducă Dumnezeu Svinția Sa la dulceața Raiului, ce să-l pogoare la amarul Iadului și să aibă parte cu Ariia în vecii vecilor amin”. Iaca și un bărbat, părinte, care cine ști ce datorii o fi făcând, că a ajuns să vândă o casă fără știrea femeii. Mare ți-i minunea Ta Doamne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]