4,800 matches
-
între o etică "de convingere" și o etică "de responsabilitate". Pe cînd cea dintîi îi dă dreptul individului să acționeze numai și numai în funcție de convingerile sale, cea de-a doua ia în calcul și condițiile acțiunii, contextul, id est compromisurile, ambiguitatea, machiavelismul. Din lectura Jurnalului d-sale "infidel" vremurilor vitrege dar fidel sieși, Bujor Nedelcovici se relevă un exponent al eticii "de convingere" nu fără a întîmpina explicabila indispoziție, înciudare, ostilitate a celor ce împărtășesc etica "de responsabilitate" ori nici măcar atît
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
și asupra spectacolului "Titus Andronicus", și asupra spectacolului "Complexul România" putem să aplicăm, fără frisoane față de istorie, eticheta "de top"? Atunci, ce mai înseamnă un top? Acest cuvînt, această noțiune mi se pare că tulbură apele acestei ediții, creează o ambiguitate care nu folosește nimănui, iar fenomenului teatral absolut deloc, sporind confuziile și amestecul valorilor cu mediocritățile. Așadar, mi se pare că a funcționat același principiu, de panoramă a mișcării teatrale, pe care s-a lipit un alt nume. Și atunci
Festivaluri, festivaluri (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7669_a_8994]
-
biblioteci publice ieșene a făcut parte din aceeași strategie. "Am doar 21 de ani, am citit toate aceste 4000 de cărți, ba încă multe în plus: vi le dau acum vouă, ca să le citiți și voi" - iată mesajul lipsit de ambiguitate pe care Hasdeu îl transmitea contemporanilor uluiți. Auto-punerea în valoare la modul hiperbolic a mers mînă-n mînă cu disprețuirea evidentă a lumii literare locale. Sosit la Iași ca personaj misterios, privit în România ca un străin de cultură enciclopedică înspăimântătoare
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
mult de literaritatea dialogului celor două personaje dominante (Montresor și Fortunato), cu atît îl înțelegi mai puțin, iar, acceptînd exactitatea descrierilor detaliate ale locului narațiunii - făcute de către Montresor -, sfîrșești prin a-ți reprezenta posibilele implicații absconse din ce în ce mai confuz. În această ambiguitate generală - deliberată s-ar putea crede - există doar o singură împrejurare cînd se face o referire precisă la forma și natura cadrului scenic unde premeditatul excurs revanșard al proprietarului castelului urmează să se finalizeze. Este vorba despre capătul absolut al
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
mi-a amintit de una similară dintr-o nuvelă a lui Ioan Groșan, Caravana cinematografică, o are ca protagonistă pe Francesca. Silită să facă un împrumut de la Nașul ei (Doru Ana), înalt funcționar la o bancă, aceasta trebuie să suporte ambiguitățile sale sexuale. Nașul o invită pe genunchii lui unde Francesca așezată ca o școlăriță cuminte, atitudine comandată de scenariul pervers, spune o poezie pentru copii cu un motan lacom și un șoricel aflat în pericol de a fi mâncat. Scena
Duios Francesca trecea... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6830_a_8155]
-
și mulți alții. Eu cred că din aceleași motive care l-au făcut și pe Maiorescu să plece de acolo... Cine a citit Jurnalul lui Maiorescu le știe foarte bine.) Anii de la Paris, drumurile în Germania, aflată la "ora tuturor ambiguităților, a tuturor duplicităților, a Ersatz-urilor de tot felul", anii de o "energie poliglotă debordantă" în care Paul Celan străbătea numeroase straturi lingvistice în căutarea absolutului - sunt și ei povestiți de Petre Solomon. În 1966 l-a vizitat la Paris. "Personal
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
minerală, austera și definitivă că stractura, glisează pe nesimfite către imaginea vag anatomica, fremătătoare și animată de pulsiuni viscerale, pentru ca, într-o altă ipostază, totul să se transforme în glosa culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este preluată și adîncita prin sugerarea directă a coabitării codului cultural cu obiectul preluat direct din hazardul naturii. Piatră de rîu, modelata stihial și indiferență că sens, este brusc transferată într-un alt cîmp de
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
din afara comunităților de romi. E, cum se știe, un termen de autodesemnare tradițional în limba romani (unde rom apare în opoziție cu gadjo); transpunerile lui rom în diferite limbi sunt preferate de militanții pentru emancipare pentru că evită conotațiile negative sau ambiguitățile termenilor tradiționali (gypsy, bohémien, țigan etc.). Toate aceste lucruri au fost mult discutate într-o bogată bibliografie (a se vedea, la noi, numeroase lucrări ale profesorului Gh. Sarău și un studiu despre denumirile romilor, din 2006, al Oanei Chelaru-Murăruș etc.
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
dominantă, Lady Marchmain. Julia, o altă soră (de care Charles se simte puternic atras, deși, concomitent, se lasă împins și către mici experimente homoerotice cu instabilul Sebastian), caută, asemenea fratelui ei fluctuant, un echilibru identitar, într-o lume plină de ambiguități și incertitudini. În sfîrșit, părinții, Lord Marchmain și copleșitoarea Lady Marchmain s-au separat de mulți ani (la căsătoria lor, bărbatul trecuse de la anglicanism la catolicism, pentru a-i fi pe plac soției, dar, ulterior, a dezvoltat o antipatie virulentă
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
din prestația sa a "rosturilor și aspirațiilor" veritabile, cele puse sub emblema "mizantropiei". Continuator al călinescianului Jurnal literar, Nicolae Florescu nu se dă în lături a se disocia, atunci cînd socotește de cuviință, de predecesorul d-sale: " Expunerea Ťcazuluiť de ambiguitate al lui Hieronim, cel care Ťse teme că spunînd ce are pe suflet va indispune pe cutare și pe cutareť, în căutarea Ťtihneiť, una socială, desigur, Ťuitînd că un marinar care se suie pe navă cu condiția să nu fie
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
însele. Din această întâmplare se înțeleg mai multe lucruri. În primul rând, că un subiect poate fi propus miilor de elevi fără a fi citit cu atenție. Orice profesor știe că un subiect de lucrare scrisă nu trebuie sa conțină ambiguități, cu atât mai puțin greșeli, pentru că acestea fac răspunsurile nerelevante și corectura aproape imposibilă; de aceea își ia măsuri dinainte, recitind textul din perspectiva destinatarului, cu un ochi proaspăt și atent la orice scăpare. Ironia face ca prima cerință a
Triumful talentului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7319_a_8644]
-
a declarat că elevii ar fi putut, la fel de bine, să primească un text voit absurd ("Dacă pica de exemplu un text din Eugen Ionescu, în care replicile nu ar fi avut sens, ce se întâmpla?", în Gândul, 8.05.2009). Ambiguitatea controlată și purtătoare de sens global a textelor ionesciene este astfel echivalată cu absurditatea fără sens a unui text perturbat de neglijență și întâmplare. Iar Ministerul presupune, în optimismul său didactic, că elevii noștri de clasa a VIII-a, de pe
Triumful talentului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7319_a_8644]
-
unor poziții. Sigur că, pe tot parcursul volumului, în pledoaria sa, absolut legitimă, pentru o gândire socială corectă, eseistul manifestă și un strop de autoiluzionare, fiindcă literatura autentică, oricât am năzui să fie altfel, se hrănește și din visceral și ambiguitate, ceea ce S. Damian știe prea bine (a se vedea p. 229). Asta nu înseamnă însă a îngurgita nemestecate tezele false strecurate sub pulpana literarului. Detașarea, desprinderea sunt mai grele decât s-ar părea, dacă ar fi să ne referim doar
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Papei Inocențiu al X-lea de Velázquez nu este decât cel mai cunoscut exemplu al legăturilor pe care a vrut să le stabilească cu trecutul. Încastrate în cutii transparente ce afirmă și totodată neagă tridimensionalitatea, legate poate de istoria recentă - ambiguitatea poziției Vaticanului în raport cu fascismul - ele sunt un exemplu al credinței de nezdruncinat a autorului că omul nu este decât un animal într-o cușcă. Aceste chipuri, cu ochi inexpresivi și o gură căscată, neagră, punte spre un abis nesfârșit, sunt
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
Popovici. Din simplul motiv că duhoarea haznalei s-a întins pe întreaga suprafață a societății românești și efectele ei trec prin delicata "șapă" a coautorului Proclamației de la Timișoara. Atâta vreme cât nu vom înfrunta "adevărurile Securității" va plana deasupra tuturor o bolnăvicioasă ambiguitate. Nu voi ști dacă managerul X sau ministrul Y face tâmpenii pentru că e incapabil sau pentru că e șantajat. Nu voi putea alege binele de rău dacă nu-mi asum și riscul de a da peste adevăruri neconvenabile. Prejudecata că până în
Iar îi apărăm pe turnători?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7120_a_8445]
-
asistăm, fără să știm despre ce e vorba, la răfuiala între "turnătorii lor" și "turnătorii noștri"? Cum să trântești o "șapă" peste astfel de situații incontrolabile? N-ar fi mai simplu să se continue deconspirarea uneltelor blestemului bolșevic, renunțând la ambiguitățile în care se scaldă atâția avocați ai "șapei"? Prietenul meu Vasile Popovici construiește un scenariu cam edulcorat atunci când vorbește de reducerea turnătorilor "la acel unic moment al cedării." E, de aseme-nea, o exagerare să spui că "pentru ei nu există
Iar îi apărăm pe turnători?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7120_a_8445]
-
însă reconstituită într-o cheie modernă care, dincoace de straturile unei memorii ancestrale, aduce anxietăți subtile, un joc metaforic și sintactic ce-o integrează prezentului. Prea puțin se păstrează din mesianismul, exhortația, solemnitatea paradigmei, în favoarea unor tonalități relativizante, a unor ambiguități mai peste tot prezente. Cu toate acestea, spiritul locului, incomodat de realitatea imediată, dar totodată stînjenit de tendința "demitizantă", își caută supape, impulsul unei semeții haiducești fiind introdus cu parola badinajului: "deșteaptă-te bătrîne / ia-ți scufia de noapte / azvîrle-o
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
reciproca nu e valabilă). Sintaxa și semantica trebuie să conlucreze în echilibru: prea multă structură ar duce la încremenire (iar limba, organism viu, trebuie să evolueze), iar prea multe sensuri, în absența unor structuri corespunzătoare, ar duce la o excesivă ambiguitate (haos). Lăsînd deliberat sensul pe dinafară, teoria lui Chomsky reușește doar în parte să ofere o imagine (detaliile nu au fost nici pînă acum puse la punct) asupra a ceea ce se petrece în mintea omului. Însă, dacă limba ar fi
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
a acestui nou proiect artistic sînt cărțile imemoriale, ediția rară, manuscrisul miniat sau incunabula, izolate într-un obiect de sine stătător ori asociate în ample imagini ale unei biblioteci imaginare. Miza acestor construcții plastice este memoria culturală a privitorului și ambiguitatea care se naște inevitabil în actul percepției. Textul deposedat de orice sens narativ, complet opacizat prin mimetism grafic, pare o resuscitare a cine știe cărei limbi uitate, după cum Cartea, în ansamblul ei, rememorează biblioteci și civilizații pierdute. Chiar dacă un asemenea exercițiu nu
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
realizezi că relația de dragoste îmbracă forma maternă care se regăsește în ceea ce o inițiază, sentimentul de rău pe care-l are tânărul, baia și curățenia asupra cărora insistă inspirat regizorul și care constituie o preocupare obsesivă pentru Hanna. Această ambiguitate a relației devine tulburătoare abia când aflăm despre identitatea secretă a Hannei, un gardian în care sentimentul ordinii a fost inoculat până la reflex și maximă obediență. De fapt, pentru Hanna lectura reprezintă veriga de umanitate care o desprinde de bolgiile
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
literaturii" (interviu D.Osen), iar în revista Life a adăugat "Orice poate fi interesant"... "Subiectul meu este clasa de mijloc protestantă din orășelele Americii. îmi plac lucrurile de mijloc. în mijloc se înfruntă extremele, și tot în mijloc domnește o ambiguitate neliniștită." De unde Updike a și fost numit cronicarul "mediocrității protestante" sau al "chintesenței vieților și minților unei Americi medii/mediocre (în Engl."middling America")" (S. Abell). Personajele din romanele sale aparțin și ele "mijlocului", "obișnuitului", "cotidianului" și ca atare pot
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
mediocrității protestante" sau al "chintesenței vieților și minților unei Americi medii/mediocre (în Engl."middling America")" (S. Abell). Personajele din romanele sale aparțin și ele "mijlocului", "obișnuitului", "cotidianului" și ca atare pot deveni un loc în care înfruntarea extremelor și ambiguitățile legate de responsabilitate, alegere, culpă, eroare, rătăcire, irosire, credință, finalitatea morții sunt generatoare de dileme și de spaimă existențială ("angst"). Centaurul (National Book Award, 1963), unul din romanele cele mai complexe, unde relația autobiografică tată-fiu este abordată din perspectiva mitului
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
indiferența față de identitatea reală a actanților. Fără alte complicații, ele sunt desemnate, elementar, prin pronume. Uneori hazardul e maxim, atunci când, bunăoară, tatăl și fratele mai mic sunt portretizați succesiv. Transferul de informație genetică e, astfel, catalizat suplimentar de seria de ambiguități gramaticale). Într-un poem mai vechi, extrem de neted la suprafață, Sociu vorbește, destul de neclar căci nu recurge la cheia simplistă a sintagmei déjŕ-vu, despre un gest tandru petrecut simultan în două realități temporale distincte: "și a fost atât de bine
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
o femeie trecută de patruzeci de ani, păstrând ceva din frumusețea de odinioară a corpului de balerină, o întâlnire care subliniază stângăcia, anxietatea foștilor îndrăgostiți. Nu este aproape nimic erotic în această scenă furtivă, și în orice caz nimic pervers. Ambiguitatea ei este tulburătoare pentru că sunt diverse vârste ale memoriei amestecate aici, vârste cu un diapazon diferit de sensibilitate, un sentiment intens al prezenței într-un corp străin, al recunoașterii și înstrăinării. Fie și pentru această scenă filmul merită văzut. "Evoluția
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
mari. Cele mai adesea atacate, tocmai fiindcă nu așteaptă nici o rezolvare, indiferent cît de mare e numărul halbelor sacrificate pentru ele, sînt cele filosofice. Filosofii resemnate, de pățit care știe că "nu există roză fără spini", ori de virtuoz al ambiguității, în stare oricînd să-ți demonstreze că, în chestiunea bulgară, nu stăm "nici așa, nici altminterea". Carevasăzică, nici bine, nici rău. E o cale de mijloc numai potrivită cu berăria. Fiindcă, dacă n-ar fi probleme, n-ar avea tîlc
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]