768 matches
-
umbra Vezuviului. “Pinul gracil“ și “floarea de agavă“, “bulevardele de viță de vie“. “Coama apei ce se turtește la mal“. Jerbele de piatră, insulele trandafirii născându-se, încununate cu liliac sunt elemente ale unui univers câruia Vasile Pârvan îi observa ambivalența. Dualitatea. Numai pereche, ficțiunea și realitatea, iubirea și necredința, viața și moartea, exprimate în culoare leagănă creația, dorința de cunoaștere, bucuria de a trăi. Numai așa sălășluiesc clopotul timpului, nemoartea liniei, “acel vis care se înfăptuiește imediat“, de vreme ce lumea Mediteranei
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
concrete, lecturi, ficțiuni onirice și devenit repede existențial al întregii activități de savant, de memorialist și de prozator. Mansarda era camera de lucru, iar camera Sambô reprezenta locul tainic al evaziunii și al visării. Amândouă sunt atât de înrudite, încat, ambivalența creează impresia substituirii ori a transsubstanțierii. Imaginea locurilor natale o purta cu sine pretutindeni, fie ca visiting profesor, fie în calitate de conferențiar rătăcitor prin capitalele Occidentului. Călătorind prin împrejurimile Parisului, era de ajuns să vadă, din fuga autocarului, lanuri întinse cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mod necesar de conflictele adesea războinice cu vecinii și să se bazeze totdeauna pe particularismul unificator al unui naționalism justificabil fie prin unele principii ideologice, fie prin diferențe culturale sau etnice mai mult sau mai puțin reale. În felul acesta, ambivalența morală situează fenomenul în latura negativă a naționalismului cînd acesta rămîne nedesăvîrșit, dar poate și să-l înfățișeze într-o lumină pozitivă atunci cînd, atin-gîndu-și ținta, se potolește. Ori, tocmai această concepție complexă asupra națiunii și a naționalismului a căzut
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
naționale într-un mod totuși temperat. Cît despre Croația devotat papistă aceasta nu are nimic de invidiat la ortodoxa Serbie, în această privință. Faptul că, ostracismul mental, generat de această confuzie de situații distincte este însoțit la vest-europeni de o ambivalență a sentimentelor și a discursului față de cei din Est nu schimbă lucrurile. Vest-europenii consideră societățile din Est drept niște etnii cu moravuri inacceptabile. Dar, pe de altă parte își pun și problema integrării acestor supraviețuitori ai tiraniei totalitare în marea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aparte ar fi de altfel cea a foștilor membri ai partidului comunist deveniți după 1989 anticomuniști patetici, un fenomen psihosociologic care ar merita o analiză aprofundată. M-am aflat astfel de multe ori într-un raport ambivalent cu ceilalți, o ambivalență care putea lua și forme polemice, dar care n-a dus însă niciodată la rupturi, cel puțin până în 1989, dar și o bună vreme după aceea, poate cel mult la distanțări prudente. Pentru mine, "grupul" a continuat să aibă în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prepararea sintetică a Vieții" (homunculus, vechiul vis al alchimiștilor) - această luptă pentru a se substitui Timpului, care îl caracterizează pe omul societăților tehnologice moderne, era deja angajată în epoca fierului. Vom cântări mai târziu semnificațiile sale religioase. 56 Cu privire la situația ambivalență a fierarilor în Africa, cf. M. Eliade, Forgerons et alchimistes, pp. 89 sq. 57 Ibid., pp. 101 sq. ^ Ibid., pp. 54 sq., 175 sq. A se vedea, de asemenea, capitolele privind alchimia occidentală și implicațiile religioase ale "progresului științific" în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
alte tradiții, este susceptibilă să dea interpretări diverse. Universul, constituit din corpul unei divinități originare, împărtășește substanța acesteia, dar, după "demonizarea" lui Tiamat, se mai poate oare vorbi de substanță divină? Cosmosul participă deci la o dublă natură: o "materie" ambivalență, dacă nu direct demonică, și o "formă" divină, căci ea este opera lui Marduk. Bolta cerească este alcătuită dintr-o jumătate Adăugam că există și alte tradiții paralele privind cosmologia și crearea omului. Religiile mesopotamiene a trupului lui Tiamat, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pacifice. Trăsătura specifică a lui Telipinu este "turbarea" sa demonică, care amenința să ruineze țara întreagă. E vorba de furia capricioasă și irațională a unui zeu al fertilității contra propriei sale creații, viața sub toate formele sale. Concepții asemănătoare de ambivalență divină se întâlnesc și în altă parte; ele vor fi elaborate mai ales în hinduism (cf. Siva, Kălî). Faptul că rolul lui Telipinu a fost menit, de asemenea, zeilor furtunii și soarelui și anumitor zeițe - deci, în mare, divinităților guvernând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și fugar vei fi tu pe pământ" (4: 11-12). Se poate descifra în acest episod opoziția dintre cultivatori și păstori și, implicit, apologia acestora din urmă. Totuși, dacă numele de Abel înseamnă "cioban", Cain semnifică "fierar". Conflictul lor reflectă situația ambivalență a fierarului în anumite societăți pastorale, în care este fie disprețuit, fie respectat, dar întotdeauna temut 10. După cum am văzut (§ 15), fierarul este considerat "stăpân al focului" și dispune pe puteri magice de temut, în orice caz, tradiția conservată în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
magică sau demonică, precum și în ideea de putere creatoare a lui Varuna, care, prin intermediul măyă sale, restabilește ordinea Universului, înțelegem astfel de ce măyă a ajuns să însemne iluzie cosmică: pentru că, de la început, e vorba de o noțiune ambiguă, ba chiar ambivalență; nu numai alterare demonică a ordinii cosmice, ci și creativitate divină, totodată. Mai târziu, Cosmosul însuși va deveni, în Vedănta, o "transformare" iluzorie, altfel spus un sistem de schimbări lipsit de realitate. Revenind la Varuna, să precizăm că modalitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e numit "viperă". Dar mai ales în Mahăbhărata, însă, Varuna este identificat cu șerpii. El e numit "Stăpânul Mării" și "Rege peste naga"; or, Oceanul este "culcușul șerpilor naga"29. 67. Șerpi și Zei. Mitra, Aryaman, Aditi Această ambiguitate și ambivalență a lui Varuna este importantă din mai multe puncte de vedere. Dar mai ales caracterul exemplar al unirii contrariilor e ceea ce trebuie să ne rețină 24 Cf. G. Dumezil, art. cit., pp. 142 sq., cu bibliografie. 25 "El i-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
citat alături de șerpii mitici atestați deja în sursele vedice; cf. G. Johnsen, "Varuna and Dhrtarășțra", p. 260 sq. atenția. Acest aspect constituie într-adevăr una dintre caracteristicile gândirii religioase indiene, cu multă vreme înainte de a deveni obiect al filosofici sistematice. Ambivalența și unirea contrariilor nu sunt proprii numai lui Varuna. Rig Vadă, încă (1,79, l), îl numea pe Agni "șarpe furios". Aitareya Brahmana (IE, 36) afirmă că Șarpele Ahi Budhnya este într-un chip invizibil (paroksena) ceea ce Agni este la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice și pustii; el simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil; inspiră teamă, dar misterioasa-i magie poate fi îndreptată și în scopuri benefice (el este "vraciul vracilor"). S-a discutat mult despre originea și structura originară a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin faptele lor excepționale, care îi despart de restul muritorilor și îi "proiectează" în categoria eroilor 48. Grecia clasica și mai cu seamă epoca elenistică ne-a transmis o viziune "sublimă" asupra eroilor, în realitate, natura lor este în afara regulilor, ambivalență, chiar aberantă. Eroii se dovedesc "buni" și "răi", în același timp, și concentrează atribute contradictorii. Ei sunt invulnerabili (e. G. Ahile) și totuși sfârșesc prin a fi doborâți; ei se disting prin forța și prin frumusețea lor, dar și prin trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
violuri (Elena, Ariadna etc.), Ahile o răpește pe Stratonice. Eroii comit incest cu fiicele ori mamele lor, și masacrează din invidie, mânie, sau de multe ori fără nici un motiv; ei își omoară chiar tații, mamele, ori rudele. Toate aceste trăsături ambivalențe și monstruoase, aceste comportamente aberante, reamintesc fluiditatea timpului "originilor", când "lumea oamenilor" nu era încă făurită, în acea epocă primordială, iregularitățile și abuzurile de tot felul (adică tot ceea ce va fi denunțat mai târziu ca monstruozitate, păcat, ori crimă) suscită
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nouă viziune asupra simbolurilor și asupra lumii. Eul liric e un coborâtor în adâncuri. Noaptea geniului e o sondare a abisului sufletesc. Sub "zodia morții" e așezat, de altfel, întregul volum, e o zodie caracterizată prin adormirea rațiunii. Eumene are ambivalența unei făpturi desprinse dintr-un asemenea haos ("stăpâna" și "roaba" totodată). Portretul ei e conturat de "pensula unui pictor" care trebuie să-și întrezărească modelul printr-un văl (de aici abundența termenilor care-i sugerează diafaneitatea și caracterul fragil al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de cineva din "popor" și nu de cei care provin din rândul "elitei" (trebuie reamintit că această distincție este morală și nu situațională). Așadar, populismul și democrația întrețin o relație mult mai complicată (Mudde, 2007: cap. 6). În mod fundamental, ambivalența acestei relații este legată în mod direct de contradicțiile democrației liberale, adică de tensiunile între promisiunea regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților (Canovan, 1999; Mény și Surel, 2002b). În această luptă, populismul se situează în mod clar
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cazului în care deplasează sistemul politic înspre o extremă. Manifestarea populismului sprijină sau stânjenește democrația, de obicei, în funcție de cât de bine funcționează deja democrația. Chestiunea "relațiilor majoritate-minoritate" constituie un exemplu util în acest sens. După cum subiliniază Mudde și Rovira Kaltwasser, ambivalența relației este direct legată de contradicțiile interne ale democrației, adică de conflictul dintre promisiunea democratică a regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților. De vreme ce populismul este clar de partea regulii majorității, apariția unei reguli populiste într-un sistem
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
scriere despre ceea ce se întâmplă zi de zi, despre care am studiat când eram tânăr și care nu implică o pervertire atât timp cât este realizat cu onestitate și cu fidelitate, nu va mai exista așa ceva până când nu voi termina această carte". Ambivalența sa se reflectă în natura articolelor pe care le scrie pentru revista Look: o relatare a ceea ce "se întâmplă zi de zi" în restul timpului, când nu lucrează la "cartea cea mare". Printre celelalte lucruri ce se întâmplă zi de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
făcând acest lucru, Hemingway putea evita să își confrunte subiectivitatea în mod direct și să o abordeze prin mijloace indirecte, lucru ce atrage totuși întrebarea: ce succes poate avea cartea în domeniul jurnalismului literar? În orice caz, având în vedere ambivalența lui Hemingway în ceea ce privește jurnalismul, este ironic faptul că una din ultimele sale cărți publicate (cartea a apărut în 1964, după sinuciderea sa în 1961) aparține jurnalismului. În conflictul său se reflectă relația problematică dintre jurnalism și literatură. Această relație problematică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu numai instituțiile literare au fost ostile sau ambivalente față de formă, dar și întreaga lume a jurnalismului, specialiștii și academicienii. Începând cu anii '60, criticii din acest domeniu au început să aprecieze forma cu adevărat. În mod paradoxal, ostilitatea și ambivalența comunității jurnaliștilor - printre care se numără specialiștii și academicienii - se datorau acelorași motive, ca și instituțiile literare, mă gândesc. În ciuda intereselor diferite, ambele părți aveau același obiectiv: să pună bazele unei hegemonii critice, care avea ca efect indirect excluderea jurnalismului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
momentul teoretizării practicii, în anii '20, și al apariției studiilor de comunicare de masă în anii '40, un studiu care a pretins, fără nici o îndoială, că jurnalismul îi aparține. În acest capitol voi pune în evidență dovezile istorice legate de ambivalența și ostilitatea critică, mai întâi asupra jurnalismului, ai cărui reprezentanți erau ferm convinși că acesta include atât modelul discursiv, sau informativ, cât și modelul povestirii, sau modelul narativ. Într-o anumită măsură, concluzia care se impune este aceea că jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
liniilor ierarhice" (Politică și poetică, 91). Drept urmare, la sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50 ai secolului al XX-lea, temperamentul critic nu s-a intensificat și nu s-a adaptat la modelul de Nou Criticism despre care vorbește Graff. Ambivalența academiei engleze față de orice tip de nonficțiune a fost clar formulată în prefața cărții Nonficțiune americană, 1900-1950 de William Van O'Connor și Frederick J. Hoffman. Ei discutau despre dificultatea clasificării nonficțiunii ca specie a literaturii, amintind de aceleași dificultățile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
femeile tinere au tendința de a reacționa într-un mod hiperactiv; ele se comportă ca și cum ar fi normale, însă în plan psihic refuză pseudoconștient diabetul, îl camuflează. La cele mai depresive se observă prevalența tentativelor de suicid în situații de ambivalență (a trăi sau a muri), care ne sugerează că la multe dintre acestea (care au avut o tentativă de suicid) intenția nu era chiar moartea, ci o încercare disperată și riscantă de schimbare a propriei situații existențiale. În unul din
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
1 sunt deseori mai încărcate afectiv, fiind exprimate comportamental prin iritabilitate față de mamă sau față de soție, cu toate că în același timp soția este percepută de diabetic ca fiind indispensabilă pentru nevoile sale de asistență și de protecție. Este o situație de ambivalență afectivă, în care acesta se simte foarte atras de soție, dar în același timp ostil; când acest mecanism defensiv contra anxietății este utilizat nu în mod ocazional ci sistematic, devine o apărare nevrotică. În cazul diabeticilor cu o depresie ușoară
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]