741 matches
-
ăștia comerț? Cum comunică ei cu restul lumii? se întrebase tot drumul, de când trecuse granița principatelor, înjurând printre dinți și de unul singur. Dar prezența prințului, disponibilitatea acestuia îl cuceriră până la urmă, iar rafinamentul bucatelor și vinul acela ca o ambrozie îi descleștară maxilarele. Se trezi vorbind cu plăcere. În fond, pentru asta venise: ca să vorbească, să le bage în cap atât rușilor, cât și turcilor, că trebuiau să încheie naibii prăpădita aia de pace dacă nu doreau să fie înghițiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face parte modest din grupul femeilor purtătoare de parfumuri, mirofore 10. Părinții din primele secole deosebesc, în marea lor majoritate, cele trei personaje evanghelice. Este cazul lui Clement Alexandrinul 11, Origen 12, Ambrozie al Milanului 13 sau Ieronim 14. Alții ezită, precum Augustin. Cel care a impus, printr-un adevărat coup de force, după expresia lui Régis Burnet 15, contopirea celor „trei Marii” într-una singură, furnizând scenariul care se menține viguros în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ar fi creștini, acceptând să aducă sacrificii zeilor păgâni și împăratului. E o mare diferență, după Ieronim, între „a nu te mai recunoaște creștin și a spune că Isus Cristos este diavolul”. Neconvingătoare, trasă de păr, pledoaria lui Ieronim dezamăgește. Ambrozie Ambrozie al Milanului (339-397) se ocupă de logion, răspunzându-i tot lui Novațian, în faimosul tratat Despre pocăință 66 II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi creștini, acceptând să aducă sacrificii zeilor păgâni și împăratului. E o mare diferență, după Ieronim, între „a nu te mai recunoaște creștin și a spune că Isus Cristos este diavolul”. Neconvingătoare, trasă de păr, pledoaria lui Ieronim dezamăgește. Ambrozie Ambrozie al Milanului (339-397) se ocupă de logion, răspunzându-i tot lui Novațian, în faimosul tratat Despre pocăință 66 II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
66 II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește împotriva Duhului Sfânt. Logion-ul este instrumentalizat politic, împotriva novațienilor puriști, care nu acceptaseră nici un compromis cu puterea în perioada persecuțiilor. În tratatul De Spirito Sancto I,3,54, Ambrozie propune aceeași interpretare ca și Ioan Gură de Aur67. Augustin În fine, Augustin comentează logion-ul, pe care-l consideră cel mai dificil pasaj din Scriptură, în trei texte de genuri diferite: scrisoare, comentariu, omilie (Scrisoarea 185 ad Bonifacium, cap. 49
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chemată la mântuire. Interpretările patristice pun accentul pe două aspecte: unul ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin își construiesc reflecția în jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința în favoarea botezului (așa cum făcuse înaintea sa Tertulian). În opinia sa, lapsi-i (cei care s-au lepădat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înaintea sa Tertulian). În opinia sa, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li se cuvine. Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și la preceptele filozofiei stoice, nu poate fi judecat și osândit până în ultima clipă a vieții. Pentru că oricând există o șansă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un sens alegoric, este Philon din Alexandria. De altfel, Ioan Casian va relua pe cont propriu exegeza lui Philon, cunoscută fie direct de la sursă, fie indirect, prin mijlocirea lucrărilor lui Origen, Didim, Ioan Gură de Aur, o influență din partea lui Ambrozie și a lui Augustin nefiind cu totul exclusă (dar foarte puțin probabilă). Philon respinge, încă din primele rânduri ale tratatului său De gigantibus (6-18)155, caracterul mitologic al pasajului în discuție: „și nimeni”, scrie el, „să nu vadă în aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Seth, adică fiilor lui Cain și, de asemenea, descendenților lor (22,3). Prin urmare, legăturile dintre fiii lui Dumnezeu și fiicele oamenilor sunt asimilate, ca și la Casian, cu legăturile dintre descendenții lui Seth și cei ai lui Cain. 9. Ambrozie se inspiră copios din De gigantibus a lui Philon, fără să aducă vreun element nou168. Încheiem ancheta cu o scurtă incursiune în opera lui Augustin. Episcopul Hipponei vorbește despre Geneza 6, 1-4, în Despre Heptateuh (quaest. 3)169 și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Philon din Alexandria, cu dubla echivalență pe care o stabilește între îngeri și intelecte, pe de o parte, și între uriași și pasiunile carnale, pe de altă parte. În mediile creștine, această schemă va fi reluată de Origen, Didim, Ambrozie și, cu o anumită discreție, de Casian însuși. În sfârșit, cea de-a treia abordare, ce se va impune cu forța începând din secolul al IV-lea, este alegorico-istorică. Ea apare pentru prima oară la Flavius Josephus. Ioan Gură de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu întâmplător teologul alexandrin își începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați cu moartea martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq.), unde credincioșii sunt împărțiți pe diferite categorii în funcție de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ce am. Știu că e puțin. Nu ai nimic, Effy. Doar pomenile pe care le tragi de la noi toți. Vreți să vă mutați la mine? Tu și cu Dimi? Putem pleca Împreună În Grecia. Și vom trăi din nectar și ambrozie? Am să-mi găsesc de lucru. Am să fiu agent de vânzări la Întreprinderea tatălui meu. Paznic de noapte. Chiar și chelner. Sigur. Chelner. Și totul o să-ți cadă din mâini. Sau am putea să mergem toți trei să locuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nichita Stănescu. Rezultă o păsărească pe care nu o putem considera nici măcar un joc de-a poezia: „M-a rele ochii ierbii. / Soarele negru în interiorul pietrei / conjugă în A carnal. / Curbele stingerii fruct detronat / prelungirii semnului. Mă nor firea materia. / Ambrozie dativ se scurg sufocând / barbarul. / Ochiul cub cu I în A.“ Dacă suntem bărbați (și mai suntem, unii dintre noi), simțim că începem să înțelegem ceva întâlnind la un moment dat, într-un poem, cuvântul „sân“. Din păcate contextul face
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante, să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne- nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate!
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
spune că, atunci când s-a dus taică-meu, i-a zis că-l așteaptă tată-său, dar tânăr, cu pălărie nemțească și haină închisă până-n gât, și băieții din armată, că-i fac așa cu mâna, închină cu sticla de ambrozie, că-i o scară coborâtă din tavan și pe-aia o să urce, „iaca, îs gras, poate mă ține...”. Dar și taică-meu le-nflorea și maică-mea le credea chiar pe toate. Unii scriu de-un soi de lumină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
buzele i se păru): Vii când vrei! După trei zile, nea Costică își reveni din împietrire și muțenie. Luă o sticlă de rachiu făcut de el, o ținea pentru Căpcăunu la aniversarea sfârșitului de an școlar. Și trase o dușcă. Ambrozia divină, după ce străbătu toate conductele, țevăraia și întreaga instalație cilindrică a burdihanului, se opri în călcâie, dar Arhimede o împinse cu îndârjire în sus prin lița vaselor și fibrelor electrice spre iris, care începu să vadă nevăzutul, iar creierul porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru mine, dar supărător pentru călătorii robotizați de cenușiul muncii lor la fermele din Baldovinești, n-aveau niciun chef să le bâzâie ceva la cap, să-i stropească vreo picătură din canistrele în care bâltâcâiau lapte și miere, nectar și ambrozie sau Doamne ferește! să-i rănească vreun Sfânt cu spada, lucru ce ar fi atras de la sine bani cheltuiți pentru investigații asupra rănii nevindecabile cu niciun antibiotic cunoscut pe Pământ, drumuri obositoare la cabinete, rețete naturiste, constând din abstinența de miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picta început de toamnă în spațiul neconvențional al magaziilor, cocinilor, cotețelor de păsări și pomii fructiferi din spatele casei în care locuia Pupăza Neagră, Any Palade. Întâi, scenografia trebuia adaptată pe gustul lui Gustav, vopselurile odată sfârșite, își găsea alinarea în ambrozia zeilor și atunci n-avea să combine puțină flacără din focul de paie al iubirii care se credea torță olimpică, puțină învolburare din Dunărea ce fornăia la 200 m la vale, un vârf de cuțit din ocrul soarelui la apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dumnezeu mai ține minte câți au ajuns din ei vagabonzi. Cei care intră, cei care ies au păreri împărțite atâtea rele mă-nțeapă c-un stres a foarte multor cuțite ascuțite. 2013 Poeții sunt îndrăgostiți Iubirea este ca nectarul și-ambrozia, ne dă vigoare; și trecem repede de-amarul atâtor semne de ntrebare... înaintăm senini în timp vedem ce-i plin și îndeajuns suntem ca zeii în Olimp avem la toate un răspuns. În vale oamenii cu rarele lor bucurii și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
e logodna și floarea cununiei când sunt înfățișarea resurselor iubirii!.. 4. Cristalizarea iubirii Sărutul meu fierbinte și-atât de îndelung, dorința de-a ajunge unde nu toți ajung, la întâlnirea formelor unde se ascunde enigma vieții în a focurilor unde, ambrozie și miere pe gura insetata de-a dragostei putere, învinsă niciodată au cam umplut paharul și nu pe îndelete... Cuceritor e darul ce-l au unele fete! 5. Iubire imaculată Uneori, îmi spune gândul c-al tău măr nu va
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
neon, ci ni se spune doar atât: „și a văzut dumnezeu că lumina este bună”. De unde se vede cât de strașnic a fost de încântat moșul de realizarea lui și țopăind de bucurie, fără să servească măcar o cupă de ambrozie, imediat a trecut la o nouă etapă, „să despartă lumina de întuneric”. „Și a numit dumnezeu lumina ziuă, și întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua întâi”. (Facerea, I, 5). Se pare că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]