891 matches
-
ea șovăitor și își strecură brațul sub al său. O purtă de braț până la ieșire. Doza părea corectă. Era supusă, dar nu va leșina până vor ajunge pe malul Hudsonului. Porniră spre Riverside Park. - Spuneai ceva despre bărci, vorbi ea amețită. - Într-adevăr. - Eu și fostul meu am avut una. - Știu. Mi-ai spus mai devreme, spuse Malerick. - Serios? - Un moment. Trebuie să mai iau ceva. Se opri la mașina sa, o Mazda furată, și scoase la iveală de pe unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care imobilizau gleznele lui Cheryl. Toți artiștii evadărilor iubesc lanțurile. Arată impresionant, poartă o aromă sadică și par mult mai trainice decât frânghiile. Și sunt grele - ce altceva poate menține un om sub apă? - Nu, nu, nu, șoptea femeia, încă amețită. Îi mângâie părul și mai verifică o dată lanțurile. Simple și grele. Houdini scria: „Oricât de straniu ar putea părea, am ajuns la concluzia că o evadare este cu atât mai ușoară cu cât pare mai spectaculoasă pentru public”. Era perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cortului. O dată ieșită afară, se aruncase în genunchi și se târâse departe de mulțime. Izbăviți de spațiul închis și de potențiala bombă din interior sau de teroristul înarmat, spectatorii deveniră cu toții buni samariteni și îi ajutară pe cei răniți sau amețiți. Zări un agent din echipa de pirotehniști și, privindu-l de jos în sus din iarbă, îi arătase insigna și îl informase cu privire la obiectul de formă cubică și acoperit cu prelată, așezat sub scaunele de lângă ieșirea din sud. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
până ce urechile mi se umplu deodată de un hohot de râs înăbușit, lipsit de orice grijă. Profiți de starea în care mă aflu, se plânge el cu plăcere, apoi deschide ochii, iar eu respir cu dificultate deasupra lui, îmi culc amețită capul în culcușul subsuorii lui. Nu mai puteai aștepta până mă trezeam, continuă el, atât de tare te-a înfierbântat vinul, încât te-ai năpustit asupra mea în timp ce dormeam, atât de înfometată erai, unde a zăcut foamea aceasta de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din grupul lor, avea statutul unei ființe umane. Deși acesta putea fi contestat, se gândi ea. ― Cum te mai simți? îl întrebă pe Gorman. Locotenentul se rezemă de un perete și-și trecu o mână peste frunte. ― Bine, cred. Cam amețit. O mahmureală în toată regula. Ascultă, Ripley, eu... ― Las-o baltă. Nu avea timp să asculte tentativele lui de justificare, inutile. De altfel omul acesta nici nu era cu totul răspunzător de dezastrul produs în stația de epurare a atmosferei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mă lași în pace treizeci de secunde, Suki? se plânse ea peste umăr. Am nevoie să fiu lăsată în pace. Suki, în mod surprinzător, o luă pe sora ei în serios. Desigur, draga mea, probabil că încă te simți puțin amețită. Sunt sigură că nu ai vrut să te repezi la Sam. Hai - îmi zise adoptând din nou vocea ei suavă și superficială de gazdă-, hai să mergem să înfruntăm lumea. Am să-l țin pe David departe de tine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
continuă mișcare, vorbind cu invitații, făcând prezentările, fiind, pe scurt, gazda perfectă. Cel puțin pentru un timp se pare că-și dusese la capăt responsabilitățile. Îmi aduceam aminte de câte ori o văzusem lângă bolul cu punch. Era beată sau oricum numai amețită, dar clar băuse câteva pahare mai mult decât de obicei. —Bună, Sam, mi-a spus în timp ce urcam pe scări. Te simți bine? Oh, da, i-am răspuns cu diplomație. Ziua perfectă de duminică. A fost foarte drăguț din partea lui Sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Charles nu ne mai stă în cale. Nu îl plăceai? Se pare că numărul mai mare de pahare avea efectul de a-i deschide gura. Dar poate că și soarele a contribuit la asta; te făcea să te simți mai amețit decât erai. Geneviève a închis ochii și a dat din nou din cap. Era modul ei de a spune un „nu“, categoric mai puternic decât ar fi putut spune prin cuvinte. Englezii nu erau nici pe jumătate la fel de buni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-o să se îmbrace și să-și aranjeze cât de cât ținuta. Au condus-o până la ușa de la intrare, așa goale cum erau. Iuliana nu știa încotro să meargă și i se părea că nu poate gândi deloc. Era încă amețită și vedea destul de difuz, deși erau toate luminile aprinse în casă și în curte. Mergea împleticindu-se spre poarta uriașă la care simțea că nu mai are putere să ajungă. La câțiva pași de ea înlemni de frică, auzind vocea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să o sărute, fetița l-a strâns din nou cu brațele pe după gât și s-a lăsat sărutată și alintată, cum făcea de obicei în brațele mamei și ale bunicii sale. Iustin și-a reluat mersul, încet, grijuliu și ușor amețit, așa cum se deplasa în primele plimbări după ce își pierduse vederea. S-a oprit în fața ușii cabinetului. - Deschideți ușa, vă rog, doamna... Mariana era deja cu mâna pe clanță, tremurând de emoție. Se uita îngrijorată și la Iuliana, care pălise, nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că cel mai mare român trebuie să fie Nicolae Ceaușescu. De ce? Pentru că pe vremea lui era liniște și se construia mult. Probabil că asta a auzit acasă, căci el nu a trăit atunci nici un minut. Am plecat la club scârbit, amețit, înjurând această invenție folosită pentru a imbeciliza și mai mult niște oameni și așa limitați, simpli căci „There’s no confusion like the confusion of a simple mind“ (F. Scott-Fitzgerald, The Great Gatsby). Codruț 29 mai 2006 Finalizarea manuscrisului cărții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
voia lor. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Aș fi vrut să scriu în așa fel... Emil BRUMARU Aș fi vrut să scriu în așa fel, încât fiecare cuvânt, auzit (mai ales cel șoptit...) să-și lase ultima silabă pe pat, moale, amețită, sfârșită într-un abandon plin de promisiuni și împliniri tainice, pătând așternuturile în lumina copleșitoare a după-amiezii de atunci, din copilărie... Mama, răbdătoare, mare, albă în capotul lejer, verde, mă momea mereu să dorm în timpul zilei, măcar un sfert de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Bună. Îmi dă un pupic rapid pe obraz și sper să nu-și ardă buzele, pentru că sunt sigură că fața mea e roșie ca focul. Eu cu siguranță simt că iau foc. Dar sunt și fericită și... ei bine, puțin amețită. Nu am mâncat nimic toată ziua. —Bună, îi răspund, pentru că nu pot să mă gândesc la nimic altceva. Simt că m-am îndrăgostit a doua oară în viață. Sunt ca o adolescentă la prima întâlnire. Nu știu ce să spun, dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aruncă vreunul în aer în numele religiei. Apoi dau la paginile mondene, ca să mă înveselesc. Îmi place să văd poze cu oameni care au ieșit în oraș și se distrează. Dar când dau pagina, îmi stă inima-n loc. Mă simt amețită. Iată-l. Adam. O poză imensă domină pagina. E în New York. Îmbrăcat mortal. Și cu un manechin de braț. Simt că-mi vine să vomit. Arată perfect împreună. Ea e tot ce nu sunt eu: înaltă, bogată, slabă și bronzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
puternice și perfect bronzate. Lumânarea din mijlocul mesei pâlpâie nesigură între noi și bulele de șampanie parcă mi s-au urcat direct la cap. Îmi întind mâna și o așez curajoasă pe brațul puternic al lui Adam. —Deja te simți amețită? râde el. — Nu. — Păi, atunci clar mai ai nevoie de ceva de băut. Îmi umple iar paharul. Când vine felul principal, linguini cu trei feluri de brânză și măsline, îl devorez. Arată minunat, iar gustul e și mai și. Porțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
notele, hm, nu reflectă mereu calitatea elevului. Acum în ultimul an elevii pun accent pe obiectele care se dau la bacalaureat. Se sunase de recreație, profesorii intrau și ieșeau cu cataloagele în mână, era gălăgie, agitație, oboseală. Bărbatul plecă puțin amețit, fără să poată concluziona ceva. Un singur lucru i se întipărise bine în minte: Carmina trebuia împinsă de la spate, nu trebuia lăsată să viseze, avea nevoie de putere de convingere. Seara când pătrunse în camera Carminei se simțea stingherit. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
liniștit, nu te învinuiesc cu nimic. Vreau doar să-mi spui ce s-a întâmplat. — Ne-am dus să bem într-un bar din Shibuya și am intrat în vorbă cu două studente de la nu știu ce colegiu. Erau și ele cam amețite, așa că ne-am îndreptat spre un hotel din apropiere și ne-am culcat cu ele. În toiul nopții, Nagasawa a bătut la ușa mea și a zis că ar fi cazul să schimbăm fetele, așa că eu m-am dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am băut whisky, iar Midori vreo trei sau patru cocteiluri. După ce am plecat de la bar, Midori avea iar poftă să se urce într-un copac. — Nu sunt copaci prin apropiere, i-am spus eu. Și chiar dacă ar fi, ești prea amețită ca să te poți urca. — Măi, ce mă enervezi! Întotdeauna strici totul. Ei bine, sunt amețită pentru că așa vreau să fiu. Și ce-i rău în asta? Pot să mă cațăr în copaci și dacă sunt beată. Mă urc până sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Midori avea iar poftă să se urce într-un copac. — Nu sunt copaci prin apropiere, i-am spus eu. Și chiar dacă ar fi, ești prea amețită ca să te poți urca. — Măi, ce mă enervezi! Întotdeauna strici totul. Ei bine, sunt amețită pentru că așa vreau să fiu. Și ce-i rău în asta? Pot să mă cațăr în copaci și dacă sunt beată. Mă urc până sus, sus, în vârf și de acolo fac pipi peste toți trecătorii! — Nu cumva vrei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
comandat bere la halbă și pizza cu anșoa. Nu-mi era foame, dar am mâncat patru din cele douăsprezece felii. Midori a terminat restul. Repede ți-ai mai revenit! am zis. Nu cu multă vreme în urmă erai palidă și amețită. — Pentru că e cineva care-mi satisface toate poftele, răspunse ea. Mi-a trecut și oboseala. Pizza a fost extraordinară! — Ia ascultă, chiar nu e nimeni acasă la tine? am întrebat-o. — Pe cuvânt că nu e. Sora mea e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îmi dădeam seama că Încă mai sunt În stare să-mi umplu plămânii cu aer și să-mi mișc degetele de la picioare. Capul Îmi era atașat bine de gât, gâtul, de umeri. Excelent. Dar, fiindcă mă simțeam totuși un pic amețit, când m-am Întins după poșetă mi-am schimbat poziția cu grijă. Durerea care mă pătrunse era Îndeajuns de intensă, ca să Înțeleg ce se Întâmplase. Și pot spune că nu era un șoricel mic mic care căuta să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vedem atunci cum Înfloresc strategiile de marketing. Înainte ca cineva să apuce să facă vreun comentariu vizavi de asta, ușa dormitorului s-a deschis cu un scârțâit și iat-o pășind afară pe Armanoush Tchakhmakhchian un pic timidă, un pic amețită. Purta niște blugi spălăciți și un pulover marinăresc destul de lung și de lălâi ca să-i ascundă formele trupului. În timp ce-și făcea bagajele pentru zborul spre Turcia se gândise Îndelung ce haine să-și ia cu ea și sfârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
albinos aducând felurile fierbinți - biban vărgat prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc și cremă de spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând, a spus Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau Încolăcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vedea acum DH-7-le: mult mai mic decât propriul lor habitat, cu un singur cilindru Înalt de doisprezece metri și cu foarte puține hublouri. — Mai ai foarte puțin, Îl anunță Beth. Te-ai descurcat de minune. Norman Începea să se simtă amețit. Își Încetini pașii. Distingea acum inscripțiile de pe suprafața cenușie a habitatului. Erau acolo tot soiul de inscripții ale Marinei Militare. — Zona e la fel de curată, spuse Beth. Felicitări. Se pare c-ai reușit. Ajuns sub cilindrul DH-7 privi În sus, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
autoritare pentru apărarea democrației -, din cauza acestei opțiuni morale în primul rînd, să se vîre în cușca leului. Sau a leilor. Buna și sfînta lui intuiție îi spunea că se petrece ceva. Și acel ceva era în legătură cu democrația, atîta cîtă exista, amețită, euforică, nedreaptă uneori, permisivă, liberalistă, oricum ar fi fost ea, dar totuși altceva decît autoritarismul care pusese stăpînire pe destule alte țări din continent, unele putînd fi un prost exemplu de urmat, fiind și vecine, Ungaria, Bulgaria, Polonia și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]