728 matches
-
caut încă informații despre vinul închegat”, spune profesorul Idel (243). Este posibil să fie vorba de vinul făcut mai tare prin înghețare. O tehnică a geților de la Tomis, descrisă de Ovidiu în Tristele și care a supraviețuit la țăranii români. Amfora/butoiul de vin se scotea iarna afară. Apa din vin îngheța, gheața se arunca și rămânea o băutură alcoolică foarte tare, mai vârtoasă. Poate că acesta era „vinul închegat”. Contemporan cu întemeietorul hasidismului, Israel Zamosc (mort în 1772) scria că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Clari Vii - Siloz Agricolă „Sangiorgio”, Stația epurare Sânnicolau Mare, Variaș (p). Citiri de regularizare în perioada 15 - 19 august Timișoara. Casieria din str. Ștefan cel Mare: C. Lugojului, străzile Tibiscum, Într. Topologului, Kodaly Zoltan; casieria din str. Gh. Lazăr: străzile Amforei, Labirint, Bd. Cetății, Banu Udrea, Liliacului, Sacului, Comorii, Cassian Munteanu; casieria din Bd. Iuliu Maniu: străzile Frunzei nr. 16, 18, 20, Lacului, Aleea Cutezătorilor, Cucului, Leonard; casieria din str. Ialomița: străzile dr. Koch, Ialomița, C. Aradului (case); casieria din Piață
Agenda2005-33-05-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/284088_a_285417]
-
care nu s-au născut încă.” Joseph Addison 379. „Cărțile nu sunt lucruri absolut moarte, ci conțin în ele o putere de viață pe măsura sufletului celui ce le-a dat viață; ba mai mult, ele păstrează ca într-o amforă, cea mai pură substanță și semnul intelectului viu ce le-a zămislit.” John Milton 380. „O carte bună este prețiosul sânge dătător de viață al unui spirit ales, anume îmbălsămat și păstrat pentru o existență dincolo de viață.” John Milton 381
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pînă În rîu. Locul era amenajat cu grijă: se cobora pe cîteva trepte Într-o cuvă săpată În sol și placată cu piatră. Țeava ieșea din peretele falezei diferenței de nivel. Apa se păstra rece În oluri și În oluțuri, amfore mari, pîntecoase, cu gît Îngust și lung, terminat printr-un ciur În partea de sus, pentru aerisire. PÎntecele olului se lega de gîtul subțire și printr-o toartă Înzestrată cu un canal interior și un gur gui, „o țîță“, cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în ploaia hapsână un pat de flori cu trupul înghețat de puritatea invadatorului de înțelesuri... Mă apasă un exil, în care mi-am lăsat cele două perfecțiuni de materie de dragoste ca un iad perforat de râsul îngerilor cu toată amfora îmbietoare a sângelui... Mă apasă statuile vânturilor ce încearcă adesea să mă convingă de naivitatea iubirilor de la prima vedere unde nu se cunoaște nici o deosebire în procesul neprevăzutului, verificându-mi oasele, cusute cu aerul condiționat al nefericirii... Doamne, și cât
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești în CARNEA din Viața-mi astrală Neștiind că sunt DIAMANTUL venit pe un NOR Să-mi apăr destinul din viața-mi banală. Unde nimicul mai doare prin cei ce urăsc Nebunia din amfore uitate-n neștiute izvoare Dar unde-i DESDEMONA să o năruiesc prin PĂMÂNTUL despicat în inimi de osanale. Să-i cânte la cap nevralgii adâncite Să-i moară și moartea în care va fi Un drog de urgii prin vieți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Aveai colinele de ani în pribegii, Și m-ai privit din sferele drogate Ca o licoarnă-n spații, rămase încă vii. Și-ai vrut probabil să te întâlnești în carte, Chiar dacă vei fi tânăr sau bătrân, Un CERȘETOR DE VIEȚI, prin amfore visate, În sufletul poetului, ca un DECOR FLĂMÂND, Cui să-i vorbesc de tine, tu muritor și rece, Din lumea ta de doliu c-un ALB lăsat pe brațe, Ca-ntr-o robie demnă, al tău dor, se petrece, Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubirilor de sfere. AȘTEPTAREA-I LACRIMĂ DE ZARE Nu știu de pot să uit vreodată Chipul celui ce-n vis mă face Să las iubirea pe-un țărm plecată Și-n sărutări, delirul să-l îmbrace. Nu știu de ce în amfora de dor E aceeași simfonie de iubire Ce se frământă-n șoaptele de nor Prin taine ferecate-n zile. Nimic nu mai rămâne-n univers Decât privirea nopților îmbietoare Și-n versul tălmăcit de albul sens Așteptarea-i lacrimă de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
încet și se întoarce cu spatele la mine. S-a dezvelit. Neglijeul o acoperă cu zgârcenie. Stau în picioare, lângă Sophia cea culcată în așter nutul curat și moale. Mă uit la spatele ei perfect. Privi rea mea coboară spre fundul ei. Amforă. E singurul cuvânt care îmi vine în minte. Nimic altceva nu îl poate descrie mai bine. Trec câteva secunde și fiecare dintre ele e legată la ochi cu o eșarfă de mătase neagră. Ușa camerei se deschide fără zgomot. Îmi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în jos, aplecându-se din timp în timp, pentru a culege câte o scoică, o piatră ciudat șlefuită, o pană de pescăruș, un ciob de amforă, o vertebră de delfin... Le ștergeau cu grijă de apă și nisip, le priveau o clipă uimiți că astfel de obiecte minunate zac pe țărm, nebăgate în seamă, speriați că ar fi putut din neatenție să le frângă sau să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fascina atât de mult, Încât exercițiul devenise un adevărat cult, astfel că, aproape fără să-și dea seama cînd și cum, oglinda de pe hol se transformase Într-un altar. Nu lipseau nici sfeșnicele cu trei brațe, nici bețișoarele parfumate, nici amforele pline de petale și de vin, În care Noimann Își Înmuia cu grijă buricul degetelor pentru a și le trece peste față. „Orice ritual inițiatic”, Îi spuse odată, nu se știe de ce, Bikinski, „presupune pătrunderea Într-o Încăpere tăinuită: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sufletul când simte nostalgia trupului părăsit. 17. Vă rog să recapitulați aceste sumare date privitoare la disponibilitatea mea pentru o anumită „arheologie mediumnică“ din pricina căreia am avut neplăcerea de a fi citat într-un opuscul despre inscripții pe torți de amfore grecești ca descoperitor al unei ipotetice Apollonia, cetate greu de găsit, spun și eu ce se poate spune în momentele când micul idol își ia degetul de pe buze și nu mă interesează nici urnele funerare, nici ciocanele negre, nici falusurile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Și Afrodita cea În șolduri lată, Și Joe, cu alaiul lui ceresc, Nu s-au ivit din bolta Înstelată, Ci dintr-o amforă cu vin grecesc. (Păstorel Teodoreanu) Monarhia prezidențială... Dacă-aș mai trăi un ceas, de dragoste nu mă las! Din boxele atârnate În colțurile Încăperii, vocea Romicăi Puceanu unge inimile petrecăreților, iar vinul de buturugă, gros ca uleiul și dulce În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
televizorul mai încet!(Cei doi ies) Tabloul 2 Scena 1 Camera în care locuiește Monica.O fereastră mare luminează toaleta cu oglindă;un taburet;un pat bine încadrat de noptiere și veioze;un șifoner;două fotolii;o măsuță și o amforă cu flori.Un cd-player.In cameră sunt Alin și Monica. Alin:S-au liniștit.Merg să-l aduc pe Dorin. Monica:Perfect.Abia aștept să mi-l prezinți.Mam gândit și la tine.O cunoști pe Augusta? Trebuie să sosească
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Încă, lepădându-și pe țărmul vieții trupu-i cu iz nociv de lut! Marele Creator mi-a dăruit un talant și multă vreme n-am știut cum să-l fac să strălucească În plină lumină . Cuvântul m-a chemat! O adevărată amforă din care am băut mereu, mereu, mai Însetată de noi Înțelesuri. Dintotdeauna, poetul a râvnit la comuniunea cu absolutul. Dorința de a evada din spațiul cotidian, profan, limitat În spațiu imaginar, metafizic - a fost și este acerbă. Aici ești mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puteau bate cu proștii. Puteau să fugă. Să fugă din țară înotând, ca Silviu. Puteau să vină acasă când vroiau ei. Puteau să plece pe munte, ca Marius, care-o pornea de unul singur câte o săptămână, în căutare de amfore dacice (chiar găsea!). Dormea prin case părăsite și scria niște poezii tare faine. Puteau să stea de vorbă cu bețivii prin baruri, ca Toma. De-asta chiar îmi părea rău: bețivii erau blajini și spuneau niște lucruri extraordinar de interesante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pictat în ulei Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au mai rămas decât amintirile, în sufletele noastre și ale prietenilor care se bucuraseră cu noi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mânie. Încercară zadarnic s-o prindă pe vrăjitoarea siriană, care dispăruse, cercetară fiecare ungher al palatului din Epidafne, iar imaginația lor găsi pretutindeni semne ale otrăvii și ale vrăjilor, amulete îngropate și urme uleioase, fetide pe fundul pocalelor și ale amforelor de vin. Și oase, poate de animale, poate omenești, pe care se efectuaseră rituri magice, fiindcă purtau semne și urme misterioase. Și numele lui Germanicus incizat pe tăblițe de plumb, cu formulele unor vrăji sinistre. Bănuiră că la palat exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din bronz, capul unui satyrus cu urechi ascuțite. Râde. Se zice că râsul acela de bețiv întipărit pe buzele supte l-a sculptat cu mâna lui avarul Lysippus, care, pentru fiecare obiect vândut, arunca o monedă de aur într-o amforă; când a murit, s-au găsit o mie cinci sute de monede. O mică zeiță de marmură, grațioasa Venus din Bithinia, stând ghemuită pe malul mării, goală, și întocându-se să te privească. Se spune că aceasta a fost prima idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
1,60 m), educați, războinici și negustori, artiști și marinari experimentați. Au fost primii din Europa care au folosit un limbaj scris, care a descifrat abia acum câțiva ani. Trăiau în mare parte din agricultură, iar hrana era depozitată în amfore de 4 metri. îngropate la mai mult de două treimi în pământ, din care scoteau alimentele cu un polonic mare, iar cele mai adânci cu un sistem de scripeți. Cum nu s-a găsit nici un labirint, s-a dedus că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
diferite, dar, după uniforme, de la același restaurant, cu ținută impecabilă și, mai ales, cu zâmbetul și siguranța celor ce au exersat Îndelung mișcările asemenea unor balerini distribuiți momentan În roluri secundare. Doi dintre ei purtau pe umăr, ca pe niște amfore, câte un carton cu băuturi, iar al treilea, patru barchete mari din polistiren pentru care se făcu loc imediat pe masa unde destule tăvi erau demult goale. În liniștea care urma acestei apariții cum numai la teatru mai Întâlnești se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de zgardă ca să nu-și dea drumul pe scări, cum s-ar fi putut Întâmpla dacă n-ar fi văzut și simțit coapsele calde ale Eleonorei eliberate brusc din chingile Mustangului ei de velur negru, pâlpâind În Întuneric ca o amforă de fildeș. Se mai auzi șuieratul stins al unui fermoar, un țipăt scurt apoi, urmat de un balans insesizabil al mansardei. Ca Într-un cutremur de mică intensitate pe scara Richter cu epicentrul În Vrancea, provocat cum bine se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
i-a dăruit un vas cu forma zeiței Anath, care-și turna vin printre cei doi sâni. A pus o traistă cu sare la picioarele umflate ale Adei. Și-a amintit chiar și de Bilha și i-a adus o amforă micuță cu miere. Laban s-a plâns și a zis că nepotul ar fi trebuit să-i dea lui toți banii, din moment ce puii fuseseră făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Și în timp ce-și scotea instrumentele, le-a chemat pe femei în jurul ei ca s-o ajute să aducă copilul pe lume. - Era prima dată când vedeam trusa unei moașe, spunea Rahela. Cuțitul, firele, tuburile de aspirație din trestie, amfora cu alcool cuminic, isop și ulei de mentă. Inna a pus cele două cărămizi pe pământ și i-a spus Leei că avea să stea pe ele cât de curând. Ne-a așezat pe mine și pe Zilpa de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tot restul orașului, era clădit pe buza colinei rotunde și în foile de aramă care aruncau spre uliți lumina soarelui sau a lunii erau încrustate stele și sori de oricalc cu sclipiri de flăcări vii și semnul Zeului Apelor: o amforă din care curgeau apele în valuri, tăiată cu meșteșug dintr-o piatră sticloasă și albastră ca apele mării liniștite. Iahuben se uita cu încîntare la toată această priveliște pe care înainte o cunoscuse numai de jos, neputînd-o cuprinde vreodată întreagă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]