1,343 matches
-
cătră ceata încă foarte mică a jacobinilor: "Cele treizeci de voci să tacă! " Și ele au tăcut; legea de proscriere a căzut. Dar unde este azi un Mirabeau, care prin tunătoarea sa voce să facă pe fanatici și nebuni să amuțească și să scape libertatea de cei mai periculoși dușmani ai ei, de aceia cari se folosesc de formele ei și invocă numele ei spre a o nimici? Demagogul uzează și abuzează de libertate ca de o armă pe care pururea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Surioara zorilor, Păunița stânelor, Îmi taie vederile Și-mi uscă apșoarele Și-mi seacă inimele. Curca Radii din pătul Se ghemuie, stă pitul Noaptea când aude fîl! Cucul trist, pe-un nuc uscat, Boian, mut, nedejugat, Grivei, uitîndu-și de sat, Amuțesc în ascultare, Lunca, vere, conten n-are, De-al ei cântec tot tresare. Iar Nițu la văzul ei Ochii-i scăpară scântei, Unde-i unu vede trei; Săgetat, topit, uscat, Ale friguri l-apucat - Zace, bietul, fermecat. 270 {EminescuOpXIII 271
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Kasser din cap. Iar ceea ce ai făcut tu cu a Doua însămînțare... - A fost un act de justiție îndreptat asupra agresiunii fără precedent a Imperiului. Intrată pe nesimțite în încăpere, Airam tuși ușor. Bărbații întoarseră brusc privirile spre ea și amuțiră. - Cu tot respectul... cred că am auzit cearta asta de mii de ori. Poate că înălțimea Sa va binevoi să ne dea câteva amănunte, rosti femeia, aranjîndu-și părul cărunt așa încît cicatricile de pe fața ei să fie vizibile. Era felul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o aprigă plăcere din a le pune pe foc. Dar unele cărți au o forță latentă incalculabilă și pot măcar răscumpăra de nu împiedica urgiile. În dezastrele și calamitățile istoriei, spiritul poate fi uneori obligat să tacă, dar dacă chiar amuțește totul e pierdut. Unii au crezut că în atari momente nu mai e timp de „literatură” și că omenirii „nu-i mai arde” de asemenea îndeletniciri. Dar istoria arată contrariul. Tacit a scris, după cum spune el însuși, “într-o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Iată cele patru cămăruțe ale inimii... Ecografa mișcă sonda În jur. — Acum vedem umerii... Arată spre ecran și eu mijesc ochii ascultătoare, deși, sinceră să fiu, nu văd nici un umăr, ci doar niște curbe neclare. — Uite un braț... o mînă... Amuțește și se Încruntă. În micul cabinet se lasă tăcerea. Mă apucă, brusc, spaima. De-asta s-a posomorît așa. Copilul are o singură mînă. Știam eu. Simt cum mi se ridică În suflet un val copleșitor de dragoste și dorință
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
descrierea proprietății dorite, acolo scria „Vă rugăm oferiți cît mai multe detalii despre ceea ce doriți“. Ceea ce am și făcut. Și acum tot ei se plîng! — Se pare că vom fi nevoiți să renunțăm la camera de pantofi, adaugă el. — Dar... Amuțesc În clipa În care Îi văd expresia. Am văzut la un moment dat o cameră de pantofi În revista Lifestyles of the Rich and Famous și, de atunci, tînjesc să am și eu așa ceva. — Bine, atunci, zic Îmblînzită. — Și am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de artă. — De ce? Îl Întreb sec. O și văd pe Elinor Într-un autocar, cu un maldăr de picturi sub braț. Cumva, nu o prinde deloc. — Colecția ei e În momentul ăsta Împrumutată galeriei Uffizi, apoi uneia din Paris - Luke amuțește. Becky, doar nu ți-ai imaginat că-și ia tablourile cu ea În vacanță. — Firește că nu, spun cu un aer demn. Am Înțeles exact la ce te referi. — Oricum, În a doua parte a anului o să fie la Londra
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trebuie neapărat să beau ceva. Vă doresc succes În căutare. Traversează dalele de marmură spre bucătărie și aud ușa de la frigider deschizîndu-se. — Îmi pare rău, zice Fabia ridicînd din umeri și ne conduce spre ușa de la intrare. — Dar... zic, apoi amuțesc, neputincioasă. — E ok. Dacă dumneavoastră sau cumpărătorul vă răzgîndiți, vă rugăm să ne dați de știre. Luke Îi zîmbește politicos și ieșim fără tragere de inimă În după-masa tîrzie de vară. Frunzele au Început să capete culori de toamnă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
conving? — Uite ce e. Oftează. — Nu depinde de mine. Ești te rog amabilă să-ți iei piciorul? — Fac orice! strig disperată. Îți cumpăr ceva! Lucrez la un magazin universal, Îți pot face rost de lucruri ce n-a văzut Parisul... Amuțesc. Fabia continuă să se uite țintă la piciorul meu, proptit În ușă. După care se uită și la celălalt. Însă nu picioarele mele o interesează pe ea, ci cizmele mele de cowboy Archie Swann din piele de vițel cu aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai mult glasul. Cred că nu s-a mai tuns de luni de zile! Ce să mai zic de bărbierit! I-am spus: „N-o să-și găsească În veci o fată drăguță dacă nu face ceva cu Înfățișarea asta!“ Dar... Amuțește În clipa În care se aude soneria. — Trebuie să fie cei de la catering. Și le-am spus să folosească ușa de la bucătărie! Mă duc eu. Tata se ridică și noi revenim fiecare la catalogul ei. Credeți c-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke Își dă ochii peste cap. Dacă zici tu, adăugă, lăsînd cearșaful jos. Și În sacoșa mare ce e? — Cearșafuri asortate, pentru noi. Cuvertura vine separat, iar pernele fantezie imediat ce le intră În stoc... CÎnd Îi zăresc spaima de pe chip, amuțesc. Luke, pătuțul o să fie În dormitorul nostru! Va trebui să coordonăm totul! — Să coordonăm? — Sigur că da! — Becky, serios că... se Întrerupse Luke, În clipa În care atenția Îi fu captată de ecranul televizorului. Stai puțin, e Malcolm. Dă volumul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
prieteni, Suze! zic defensivă. Prieteni vechi... foarte buni... și platonici. În mica Încăpere se așterne liniștea. — Ok, Bex, spune Suze În cele din urmă, ridicînd mîinile, de parcă s-ar fi predat. Dacă ești convinsă. — SÎnt! SÎnt, sută la sută, absolut... Amuțesc și Încep să mă joc cu un Încălzitor de biberon Christian Dior. Scot și bag la loc capacul, de parc-aș fi o obsesiv-compulsivă. Suze s-a dus lîngă un coș de răchită cu jucării și se uită la o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trîntesc pe scaun lîngă ea. Deci ce se Întîmplă? Nu mi-a venit să cred cînd mi-a zis Janice că te vezi cu Tom! Știu, spune Jess. Îmi pare rău, trebuia să-ți spun. Dar a fost atît de ... Amuțește. — Cum? zic, cu ochii cît farfuriile. Jess stă cu privirea pierdută În pahar, fără să bea. Nu prea merge, spune Într-un final. — De ce? Jess e din nou tăcută. Nu le prea are deloc pe-astea cu vorbitul-despre-iubiți, și de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spun că e ceva care nu e În regulă, dar nu vă dați seama exact ce anume. — Aveți dreptate! Doamne, omul ăsta mă Întelege perfect. Tot ce doriți e să aveți proba fotografică a acestei aventuri ilicite. — Eu... ăă... Am amuțit. Sincer să fiu, nu m-am gîndit niciodată la dovada foto. Nu m-am gîndit decît să obțin un „da“ sau un „nu“. — Sau video, ridică Dave Sharpness privirea. Putem pune toate probele pe un DVD, dacă doriți. — Pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
șest. Nu e prima oară cînd se Întîmplă așa ceva. Și, dacă tot ați zis că ați vrea să cumpărați tot ce e de cumpărat chiar azi, nu e o idee chiar așa de rea..., dar cînd observă expresia lui Luke, amuțește brusc și-și drege glasul. De ce nu Încercați cîteva modele expuse, În zona cu diverse mostre de teren? Așa, o să vă puteți face o idee exactă. Zona de testat toate tipurile de teren se află În partea din spate a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și Întorc capul, ca un bebeluș care refuză piureul. Haide, Becky, spune Venetia pe un ton lingușitor. Nu vreau decît să-ți iau temperatura. Haide, Becky, spune Luke luîndu-mi mîna, haide. Nu ne putem asuma nici un risc. — Nu sînt bolnavă... Amuțesc pe loc În clipa În care Venetia Îmi bagă termometrul În gură și se ridică. Nu cred c-ar fi bine să vină la petrecere, spune luîndu-l pe Luke deoparte, cu glasul scăzut. Poți s-o convingi să rămînă acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
perfect. SÎnt cel mai atrăgător cuplu din sală. Îi privesc Încremenită În locul În care mă aflu, și poalele ude ale caftanului mi se lipesc de fluierul piciorului. Toate cuvintele sarcastice și mușcătoare pe care mi le-am pregătit mi-au amuțit pe buze. Abia sînt În stare să respir, așa că de vorbit nici nu se mai pune problema. — Vă simțiți bine? mi se adresează un chelner, Însă glasul lui pare să vină de undeva de departe, iar chipul său e În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-mi păstrez cumpătul. Îmi trebuie din cu totul alt motiv. Aveți sau nu o copie? — Păi, ce să zic... Doamnă Brandon, În mod normal, În maximum o oră ați avea de la mine copia solicitată. De această dată, Însă... Ajuns aici, amuțește. Ce s-a Întîmplat? zic neliniștită. — Din păcate, a existat o mică problemă În ceea ce privește baza noastră de date securizată, expiră adînc Dave Sharpness. Administratoarea noastră Wendy și o cafetieră. Nu voi intra În amănunte, Însă unele dintre arhivele noastre... Mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nedumerită. Vrei să zici... deloc? — O singură tranșă, la Început de tot. Dar, de atunci, nimic. Ne datorează... Mă rog, destul de mult. — Dar nu se poate să nu vă dea banii! Lumea trebuie să-și plătească facturile! Adică, e Împotriva... Amuțesc și mă Înroșesc subit. Tocmai mi-am amintit de cîteva carduri de magazin Îndesate În sertarul mesei mele de toaletă, pe care e posibil să nu le fi achitat Încă integral. Dar e cu totul altceva. Eu nu sînt o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e agitată la culme. Mi-a zis că ți-ai lăsat telefonul la recepție și că naști! Ne-am speriat ca naiba! Așa că i-am spus șoferului să Întoarcă imediat și am anulat cina pe care o programasem În oraș... amuțește cînd se uită mai bine la mine. Bex, de ce ții haina În mînă? S-a Întîmplat ceva? — Rebecca se descurcă de minune! zice Paula, intrînd În sală și luîndu-mi ia haina cu blîndețe. E deja dilatată patru centimetri și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
grăbiți apropiindu-se, cunosc acești pași. Ușa se dă În lături și de data asta e Luke, palid la față, iar ochii lui Întunecați dau roată camerei, neliniștiți. — Slavă Cerului. Slavă Domnului că n-am ajuns prea tîrziu... Aproape a amuțit, cînd se apropie de patul pe care mă aflu. — Becky, te iubesc atît de mult... sînt atît de mîndru de tine... — Bună, Luke, zic pierită. Acum pe unde dracu’ scot cămașa? Ideea e că, din multe puncte de vedere, asta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vândă darurile Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 8): „în dorința sa de a rivaliza cu apostolii și de a deveni cunoscut la rândul său, el se apleacă și mai mult asupra tuturor practicilor magice (universam magiam scrutans), vrând ca mulțimea să amuțească de uimire” (I, 23, 1). Simon se pretindea întruparea Tatălui, coborât pe pământ pentru a salva Gândirea sa, care a fost închisă în trupul unei desfrânate din Tyr. Cum s‑a întâmplat aceasta? Magul afirmă că, după ce a creat îngerii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
revigorării învățământului secundar american... Acest deceniu criticist și restaurator seamănă izbitor cu anii ’80, când toate ideile de mai sus au fost reînviate de criticii postmoderniști; dar, din alte considerente, evoluția a fost diferită. Vocile critice ale anilor ’50 au amuțit curând; odată cu implementarea de noi rezultate ale cercetării psihologice și pedagogice, teoria modernă a curriculumului s-a optimizat continuu. Cea mai consistentă contribuție științifică a venit din partea unui notoriu eficientist și emul al lui Tyler, Benjamin Bloom, care, în 1956
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cuvântul și am spus: „Este foarte bine că ne reamintim tot ce s-a întâmplat în detenție, spre luarea-aminte a generațiilor care vor veni după noi, dar, dacă nu spunem adevărul, relatările noastre nu au nici o valoare”. Întreaga asistență a amuțit și am continuat: „De ce nu ați amintit că la Canal ați fost brigadier - și încă ce fel de brigadier... și știți cum v-ați comportat acolo...”. A început să se scuze... În zilele următoare m-a evitat. M-am mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
2003), textul își recapătă dimensiunea referențială: dinamizat prin teatralizare și subminat de o ironie corozivă, dusă uneori până la cinism și sarcasm, poemul face loc acum parabolei morale („Când s-au trezit cu un pumn în gură,/ mulți dintre ei/ au amuțit pe vecie.// Alții însă/ au fost fericiți./ Au găsit totuși/ un os de ros/ pentru dinții lor/ de lupi tineri” - Place de la Concorde) sau orfic existențiale („Pe obraji mă ardeau încă urmele pietrei/ din bărbia zdrelită se mai prelingea câte
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]