1,230 matches
-
e convins cè acest incident va reprezenta pentru el o lecție și cè pe viitor, va fi mai prudent și atent cu numerele imaginare! Șeful poliției rostește numere imaginare ca si cum ar fi spus cu femeile, adicè, cu un ton insinuant, amuzat și vesel, Da, sè trèiți! rèspunde recrutul Matei cu mâna la chipiu, Apoi, șeful poliției îmi mèrturisește cè, în ciuda intervențiilor din poliție, a presiunilor politice sau a rugèminților unor persoane cunoscute, nu era deloc convins sè intervinè în cazul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acel zbeng pe obraz era într-adevăr pe gustul lui. Printr-un joc fericit al întâmplării, unchiul își depășea doar cu câțiva ani nepotul. Iancu marca întotdeauna acest lucru folosind, atunci când se aflau doar între ei, o formulă de respect amuzat. ― N-ar trebui să coborâm în curte, dumneata unchiulache? ―Oh, nepotache, nu mă grăbi! Știi bine că detest iarna. Nu-mi face nici o plăcere să ies de la căldură și să stau înfipt în zăpadă ca un morcov degerat. Brrr! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
repeziră amândoi deodată și aproape căzură la picoarele ei, cu brațele gata să o primească. În ochii lor sclipitori, reflexele rochiei roșii fremătau ca flăcările unui rug. Femeia nu prea înțelegea ce doresc de fapt cei doi tineri îngenuncheați. Zâmbi amuzată și trecu printre ei, continuându-și drumul. Atunci, într-o tacită înțelegere a situației, alergară spre ea tinerii boieri. Nicolae și Iancu o ridicară de subsuori și o depuseră pe podium, lângă domnița Ecaterina, care o primi cu brațele deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sûr... mais... - aici, femeia scoase o mână albă de sub mantila de nurci și începu să tragă încet voalul. Nu de tot, căci se opri și punctă de-a dreptul pe românește - desigur, stăpânul tău știe că am sosit. Un fulger amuzat sclipi printre genele valetului și femeia primi cel mai nuanțat răspuns. Mai întâi, o falsă surpriză, apoi, un fals regret și, în sfârșit, o falsă resemnare. Toate rostite într-o curată limbă românească și cu o măiestrie de mare actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în continuare peste degetele ei albe. „Până acum n-am văzut cum arată trupul unui bărbat. Dar tu ești acum soțul meu. Cred că mi-e îngăduit să te văd gol. Te rog, vrei să-ți scoți cămașa?” Se ridicase amuzat și contrariat de cererea ei. Își desfăcuse cămașa și o lăsase să alunece. Mariam își luase palmele de pe față, își ridicase încet pleoapele, apoi o văzuse trăgând mult aer în piept, ca și cum ar fi lovit-o deodată un val mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poțiunile după care ea întinsese deja mâna, Guibert îi reaminti, jumătate în glumă, jumătate serios, că și el era un îndrăgostit dornic să-i fie de folos oricând. Ea clipi de mai multe ori cu o expresie și tristă și amuzată. ― Știu, dragul meu prieten. Dar, zău, nu-mi doresc să rămân și fără medic. Ar fi o pierdere irecuperabilă. Luă ambele poțiuni cu o gură de apă. Se cuibări sub pilote și închise ochii, oftând prelung. Nu știu ce formulă folosești, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
personaj cu părul ciufulit după moda à la Titus. Într-o mână înmănușată își ținea cu grație pălăria și bastonul. Cealaltă mână o ținea ridicată, cu gestul unui împărat roman înainte de a da semnalul pentru o bătălie importantă. Manuc zâmbi amuzat. Musiu Lotreapă nu era nimeni altul decât D’Autrey-Lès-Gray, omul care se ocupa cu... aspectele spirituale ale vieții. ― Alteță! Sunt onorat că ați binevoit să mă primiți în acest moment de meditație vesperală. Aceste întinderi de ape, această gondolă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu descoperi în el nici o intenție agresivă. ― Alteța Voastră cunoaște deja acea persoană. Este vorba de Marioritza. ― Iubita ta? Manuc înghiți în sec. Îi scăpase pur și simplu. Pictorul sesiză graba, dar și regretul prințului pentru acea grabă. Ridică sprânceana și, amuzat, își propuse să mai întârzie cu răspunsul. ― Îmi pare rău, Alteță, însă trebuie să vă corectez. Marioritza ar fi putut fi iubita mea. Sau, și mai exact: iubita mea s-ar fi putut numi Marioritza. Prințul aprecie discreția pictorului. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și Încă: ochii, În acele momente, nu ai capului, ci ai bocancilor, ai cizmelor dansânde, dansatrice. Nu avea importanță, ori puțină dacă, În acel moment auzea muzică la radio - ea avea muzica ei, cea din pauzele muzicii noastre. Îmi povestise amuzată, intrigată și autopersiflându-se după obicei că la Securitate, la Mediaș, femeile arestate erau ținute „la bucătărie” (ai mei fuseseră arestați În ianuarie 1949, la puțină vreme după ce Organul Își instalase sediul În casa unui industriaș - nu avea celule, bărbații erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în scopul, după câte se părea, de a aduce alune și banane? Pline de afecțiune, maimuțele femele îl țesălau pe Sampath când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
deasupra unor astfel de necesități. Sunetul zgomotos al suflării nasului s-a auzit chiar atunci ridicându-se de sub masa unde Susan se îngropase, în căutarea unei batiste, Susan a ieșit din nou la lumină. Contururile gurii purtau marca unei expresii amuzate, mascate parțial de batista de hârtie. —Julia, tu ești cea mai răzbunătoare ființă, atunci când ți se pare că vreun om te-a desconsiderat. — Nu-i adevărat! Julia părea jignită de moarte din cauza atacului - așa cum îl considera ea - la adresa caracterului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el însuși: - De ce le-o fi făcut? De ce El, care e capabil să creeze lucruri minunate, a creat și acest deșert? Răspunsul nu păru pretențios, deși la început ai fi zis că da: — Ca să poată crea poporul imohag. Malik zâmbi amuzat. — Adevărul e... - zise. Adevărul - arătă spre pulpa de antilopă - e că nu-mi place carnea prea făcută. Așa e bine. Gacel dădu la o parte vergeaua puștii, scoase cele două bucăți de carne, îi oferi una și cu ajutorul pumnalului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
porți niciodată uniforma și vei continua să dai bani împrumut? Lumea o să-ți datoreze mai mulți bani, asta-i tot. — Poate mă vor trimite undeva departe de-aici. Am putea să ne întoarcem în oraș. în lumea noastră... Ea râse amuzată: — Haide, Razman! exclamă. Pe cine încerci să duci de nas? Asta-i lumea ta, și știi asta. Vei rămâne aici oricâte grade ți-ar da. Și eu o să rămân cu tine. El se întoarse s-o privească și zâmbi: — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sergentul El-Haideri... Numai oameni de teapa lor pot ține în frâu adunătura din Adoras... Acum va trebui s-o facă locotenentul Razman... — Razman? se miră El-Mojkri. L-ați detașat pe Razman la Adoras? N-o să reziste nici trei luni - zâmbi amuzat. De asta era pe punctul de a leșina afară. Or să-l violeze înainte de a-i tăia gâtul. Guvernatorul se lăsă să cadă într-unul din fotoliile garniturii de piele neagră ce ocupa un colț al încăperii, slobozi o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
senzația că spunea adevărul și socoti în minte distanța. — O să am nevoie de trei zile ca să ajung acolo și de încă una ca să fac rost de cămile și provizii - cugetă îndelung, și în glasul lui se ghicea un ton oarecum amuzat. Asta înseamnă că atunci când îmi vor pregăti o ambuscadă la guelta de la Sidi-el-Madia, eu o să fiu deja în Gerifíes - își bău ceaiul încet, cu delectare. Ne vor aștepta o zi, maxim două, înainte de a pricepe ce s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o observă, o înțeleg și se îndepărtează. Voi nici nu vă apropiați de lumea noastră și nici pe departe nu reușiți s-o înțelegeți. De asta vă vom fi întotdeauna superiori. Abdul-el-Kebir zâmbi pentru prima oară după mult timp, sincer amuzat: — E adevărat că voi, tuaregii, continuați să vă considerați rasa aleasă de zei? Gacel arătă spre exterior: — Ce altă rasă ar fi supraviețuit două mii de ani pe aceste nisipuri? Dacă se va sfârși apa, eu voi continua să trăiesc, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
murit de asta. M-am înțeles cu un măcelar din Tombuctu, răspunse bătrânul. Am lucrat un an pe degeaba la el și, în schimb, m-a lăsat să mănânc carnea crudă de la cocoașele tuturor cămilelor pe care le tăia - zâmbi amuzat. Mă îngrășasem în așa hal că arătam ca un butoi, dar până la urmă n-am mai scuipat sânge... Aproape două sute de cocoașe de cămilă! exclamă. De atunci nu m-am mai apropiat de un animal ca ăsta în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Lăudat fie Domnul! Gacel coborî ultimul, privi zidurile dărăpănate ale bazarului, ce amenințau să-i cadă în cap de cum s-ar fi întețit vântul, și se apropie nedumerit de șofer. — Asta-i capitala? vru să știe. — Oh, nu! veni răspunsul, amuzat. Până aici ajungem noi. Dacă am avea pretenția să intrăm cu hărăbaia asta pe șoseaua națională, ne-ar băga la balamuc. Și ce trebuie să fac ca să ajung în capitală? — Poți lua alt autobuz, dar îți recomand trenul; e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să nu fiu niciodată nevoit să-l cunosc. — Știi unde-l pot găsi? — La minister, presupun. — Unde e ministerul? — Coborând pe bulevardul ăsta, tot înainte. Când ajungi la promenada maritimă, la dreapta. E o clădire cenușie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe poarta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la toaletă? — N-ai fi avut timp să faci totul, de la cap la coadă, În doar cinci minute. În plus, Linda era deja moartă atunci când ai găsit-o. — De unde știi asta? Pusesem prea brusc Întrebarea și oarecum tăios. Jeff zâmbi amuzat. — Sângele nu mai curgea, nu-i așa? Toată lumea citește romane polițiste, să știi. Se coagula deja. Dacă ai fi ucis-o tu, atunci sângele ar mai fi picurat Încă. Trebuia să-i mulțumesc cerului că Jeff venise cu mine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-ți pot oferi un public În fața căruia să-ți repeți spectacolul, am spus sarcastic. Dar Jeff? La asta te-ai gândit? Tot mai crezi că va minți sub jurământ, pentru tine? Drept răspuns, pe chipul ei se ivi o mină amuzată, de autosatisfație. Se lăsă În scaun, Încrucișându-și picioarele. — Dar de petele de sânge de pe pulover ce ai de spus? Puloverul tău, am plusat eu. Și cine l-a pus În geanta femeii aceleia dacă nu tu? Expresia amuzată Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mină amuzată, de autosatisfație. Se lăsă În scaun, Încrucișându-și picioarele. — Dar de petele de sânge de pe pulover ce ai de spus? Puloverul tău, am plusat eu. Și cine l-a pus În geanta femeii aceleia dacă nu tu? Expresia amuzată Îi stăruia pe față. — Cineva l-a Îmbrăcat pentru a-și proteja propriile haine, după care s-a debarasat de el, răspunse ea. — Singurele care și-ar fi putut pune puloverul acela sunt Fliss și Naomi și lor le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
numai Khayyam și ofițerii gărzii Nizamiya Îi mai calcă pragul. Cea mai mare parte din timp și-o petrece scriind. Scrie cu frenezie și Îi cere uneori lui Omar să citească. Parcurgând textul, cel din urmă schițează ici un zâmbet amuzat, colo o grimasă. Ca atâția alți mari oameni, Nizam n-a putut să se abțină, la apusul vieții, să nu azvârle săgeți, să nu pună lucrurile la punct. Cu Terken Hatun, de exemplu. Cel de-al patruzeci și treilea capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și un reproș. După aceea, când m-am săltat din fotoliu cu o stângăcie desăvârșită, pierzându-mi cumpătul și regăsingu-l, căutând să-mi recapăt echilibrul, dar și o anumită demnitate, ea rămase nemișcată, cu privirea Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele mele. Se făcu nevăzută. Mă aflam Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre copaci cupeul care o ducea, când un glas mă smulse din visare. — Scuzați-mă că v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fotografie. Peste câteva zile, clișeul se distribuia, În sute de exemplare, În bazarul din Teheran. XXXIV Șirin mi-a trimis o copie a acelui document. O păstrez și acum, mi se Întâmplă Încă să-i arunc o privire nostalgică și amuzată. Se văd acolo, așezați pe un covor Întins Între copacii unei grădini, cam patruzeci de bărbați și femei Îmbrăcați În costume turcești, japoneze sau austriece; În centru, În prim-plan, dl Naus, atât de bine travestit Încât, cu barba sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]