920 matches
-
pentru „marea alianță” cu Rusia. Obsedați de frica revoluției, la fel ca aristocrații francezi de după 1789, ei erau gata să comită un suicid național în loc să cedeze în fața logicii noii configurații internaționale. Politica externă britanică din acea perioadă a fost la fel de anacronică precum cea a Franței. Marea Britanie era de fapt la fel de slabă față de continentul european ca și Franța față de Germania. Rolul pe care Rusia l-a jucat în relația cu Franța este similar celui pe care Statele Unite și, într-o mai mică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
astfel de ritualuri într-un sens antisocial; cu cât ne îndepărtăm geografic mai mult de India, cu atât riscul de a practica greșit acest ritual crește. Mitologia orientală atrage mulți oameni prin notorietate și în Occident, aici fiind în general anacronic înțeleasă și aplicată [Gavriluță, 2004], explică într-un fel opozabilitatea credințelor. Astfel, misionarii creștini au încercat în zadar răspândirea creștinismului în Orient și corelarea zeităților creștine cu cele din India, China, Țările Arabe etc. Spațiul și timpul de manifestare diferite
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
Cei mai mulți dintre aceștia consideră organizarea actuală a întreprinderii ca fiind imuabilă, iar când slăbiciunea acestei organizări se manifestă, ei preferă să utilizeze forța pentru a reduce tensiunile apărute, în loc să revizuiască strcturarea și organizarea muncii. Rigidizarea stilului este într-un raport anacronic cu sugestiile științifice moderne existente în literatura managerială. Aceasta abordează dimensiunea umană a organizației, insistând pe necesitatea unui dialog permanent, creativ, care să permită descoperirea rapidă a problemelor și mai ales conceperea colectivă a soluțiilor satisfăcătoare. În esență, inabilitatea managerului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la democrația liberală în sfera politicului, combinată cu facilitarea accesului la video și stereo în sfera economicului"20. Votul și videocasetofonul devin panaceele societății contemporane, ca odinioară panem et circenses (cel puțin în privința videocasetofonului, prezicerea lui Fukuyama este deja depășită, anacronică). Nu-i de mirare depresia care-l cuprinde pe autor în fața unor perspective atât de sumbre: Sfârșitul istoriei va fi o epocă foarte tristă. Lupta pentru recunoaștere, voința de a-ți risca viața pentru un ideal pur abstract, lupta ideologică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
numește „distanță”), și durata cronologică (pe care o voi numi „întindere”, iar Bal o numește „interval”). Înainte de a abandona subiectul legat de „ordine”, merită să reamintim că toate observațiile noastre se leagă între ele atunci cînd discriminăm tipurile de devieri anacronice de la istoria principală. Și anume, luăm ca premisă nu scopul de a clarifica pur și simplu confuzia continuă din romanele lui Faulkner sau Joyce, restabilind întreaga cronologie pentru a satisface un cronicar sau un detectiv. Clarificarea este fără îndoială necesară
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
povestirile atît de separate ca în analiza descrisă mai sus. Într-o manieră sofisticată care rezistă demersului analitic, unim povestirea a ceea-ce-se-întîmplă cu ceea-ce- se- aminteștecă-s-ar-fi-întîmplat, și înțelegem că experiența rememorată a doamnei Dalloway este în același timp oportună și anacronică, mult ieșită din actualitate, prezentă acut în conștiință. De asemenea, nu sînt acestea singurele istorii pe care trebuie să le combinăm și să le avem în vedere cînd citim acest roman. Intră aici și istoriile care circulă și care rămîn
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
căsuță arhiplină vădește caracterul său eterogen, alcătuirea ei sub forma unui amalgam de varietăți. Mai mult decât atât, aproape jumătate dintre regimurile existente apar ca ilegitime și, în consecință, nu sunt acoperite de această venerabilă tipologie, care a ajuns azi anacronică. Adeseori avem tendința de a îmbrățișa o gândire dihotomică: legitimitate versus ilegitimitate. Realitatea este însă mult mai bogată, iar legitimitatea e graduală. O analiză comparată a regimurilor politice le plasează pe acestea pe o scală imaginară de la un minimum la
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Weber a admis ideea unei legitimități mixte. Tipurile ideale pe care le-a construit nu sunt antagoniste decât în teorie. Până și împărații chinezi și țarii au respectat anumite reguli. Pe scurt, tipologia weberiană a legitimității e în zilele noastre anacronică. Ea nu mai este relevantă decât pentru un număr redus de țări. Khomeini este ultimul exemplu de autoritate carismatică, dar el e un cleric. Așa cum am observat deja, două din "căsuțele" tipologiei weberiene sunt golite sau pe cale de a fi
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
astăzi au cu adevărat autoritate tradițională, în timp ce fenomenul carismatic este extrem de rar (Khomeini fiind ultimul exemplu). Nu există un singur exemplu de legitimitate tradițională sau carismatică în Europa în ultima jumătate de secol. Această tipologie faimoasă apare astăzi ca fiind anacronică. Două din cele trei categorii sunt în lumea contemporană aproape nepopopulate. În cea de-a treia categorie trebuie să aranjăm aproape toate națiunile independente aproape 170 amestecând o mare varietate de regimuri 43. Definiția lui Weber cu privire la legitimitate are nevoie
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
parte din Uniunea Europeană, aflate Înaintea noastră la multe „capitole” esențiale ale administrației și economiei - România intra Într-un nou „tunel” al izolării de Europa și de propria ei tradiție În modernitate, urmându-l pe un dictator tot mai ridicol, mai „anacronic” În actele și gesticulația sa. Da, mă aflam atunci, În primăvara lui ’72, la o răscruce, deși primisem de curând un uriaș cadou, din punctul de vedere al unui emigrant care venea din Est: cetățenia vest-germană, la care Îmi dădea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
celui de-al XX-lea. Libertatea, democrația, noile noastre zeități, cele pe care vrem să le impunem - cu bombe, dacă „e nevoie”! - unor popoare și părți ale globului, care, ni se pare nouă, „Întârzie” Încă În forme etice și sociale anacronice. Odată cu „războiul din Kosovo” - un conflict interetnic pe care mândrele și totodată atotputernicele țări occidentale nu au reușit să-l aplaneze și au cerut Încă o dată ajutorul Americii; care, Într’ adevăr, În maniera ei „forte”, s-a dovedit iarăși eficace
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
forței de muncă, centralizarea unor industrii după interese europene sau mondiale, dar și a armatei, speculația financiară În centre depărtate cu efecte imprevizibile pentru economia internă, cultura națională devenind o cultură idiomatică și trăind spasmodic dintr-o tradiție tot mai anacronică, dacă nu ridicolă!... - toate acestea și altele, Întovărășite de o fracturare a populației d.p.d.v. al nivelului de trai și de diverse tipuri de emigrație, ne vor propulsa Încă o dată Într-o criză nu numai a ideii de Națiune, dar și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ci de direcție. Față de cei care i-au refuzat lui Eminescu statutul de filosof, iar gândirii sale teoretice finalitatea practică, Theodor Codreanu avertizează: "Paginile care urmează încearcă să demonstreze, cu cărțile pe față, că eminescianismul este departe de a fi anacronic, că vizionarismul poetului nostru este extraordinar de fecund și de modern și sub aspectul "rațiunii practice", atât de contestate de către ultimii detractori. Dar pentru asta trebuie început cu începutul, cu gândul ontologic, izvorul întregii creații eminesciene și chintesența modelului cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu obstinație: "feroce antidemocrat", "antisemit", "fascist", "protolegionar", "execrabil om politic", "reacționar", "conservator", "xenofob", "paseist", "antieuropean"" ș.a. Marea "vinovăție" a poetului n-ar fi alta decât dragostea lui pentru poporul român; astăzi, în contextul reverificării "europenismului", modelul Eminescu ar fi devenit anacronic și păgubitor, de aceea se impune o despărțire globală și radicală de el. Cu demolatorii lui Eminescu se războiește Theodor Codreanu, acum, într-o carte întreagă. O dublă sacrificare deslușește criticul. De fapt, două mari jertfiri a suferit poetul, altminteri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
politicienilor de azi, mereu depășiți de evenimente, ca atunci când spune despre România că "nu se amestecă nici măcar în treburile interne ale României...". O prejudecată, alimentată de ignoranța și de superficialitatea noastră, este aceea a unei literaturi basarabene sentimentale și minore, anacronice și debranșate de la marea cultură a secolului al XX-lea. Cartea de față demonstrează convingător că aici, în Basarabia, există și o literatură competitivă, opere puternice, reprezentative, ceea ce îi dă dreptul să-și ocupe locul firesc într-o onestă istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poate să scrie decât o singură Carte, la care el a trudit întreaga viață: o singură carte, dar arată adânc și semănată bine, cum zice într-o mărturie. Această atitudine contrazice părerea unora că estetica lui Vieru este una tradiționalistă, anacronică. Conștiința estetică a Cărții este una modernă, de care a fost obsedat unul dintre marii întemeietori ai modernității, Mallarmé. Numai Eminescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a mai avut această exigență pe care a împins-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
musulmane, cu consecințele catastrofale cunoscute, Ziauddin Sardar găsește că inclusiv "antiteza monstruoasă" dintre Occident și Orient poate fi depășită doar printr-o mentalitate transmodernistă. Fiindcă transmodernismul este "o spiritualitate" ce reabilitează noțiuni care au fost declarate în postmodernitate ca fiind anacronice: valoare, capodoperă, geniu, personalitate, hermeneutică etc., totul începând cu "dialogul global între credințe". Sunt puse în discuție în continuare măsura în care "gnoza de la Princeton" prefigurează eonul transmodern (tezele, intențiile și erorile acesteia), impostura feminismului reclamată de aceiași gnostici (cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din acest punct, nu mai este necesar să negi. Nici transmodernismul nu neagă. El se situează în afară. "Ethosul transmodern, ne încredințează autorul, exclude narcisismele de grup, plasându-se într-o neutralitate dinamic-participativă în luminișul ființei. Se reabilitează noțiuni declarate anacronice precum geniu, capodoperă, hermeneutică, valoare, personalitate, profunzime etc." Și atunci transmodernismul, care este legat nominal de modernitate, cum poate rupe barierele, pentru o situare dincolo? În fond, meritul nu constă în a găsi un prefix care să realizeze ruptura de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reconsiderarea raportului național-internațional, pe care încearcă să-l reechilibreze în contextul interogațiilor tot mai pertinente vizând eșecul globalizării și al multiculturalismului. Problemele abordate în acest volum se dovedesc astfel extrem de actuale, depășind cadrele societății românești. Naționalismul nu e un concept anacronic, ci, așa cum arată specialiști precum Peter Alter, Day Thompson, Guy Hermet sau Ernest Gelner, unul de maximă importanță date fiind evoluțiile politice care au cauzat mișcări tectonice în fostul U.R.S.S., în fosta Iugoslavie, în Orientul Mijlociu sau în nordul Africii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scuar, dilatarea în oraș, coca minții de tînăr, cum prinde ea mirosurile negre de aici, și pe acesta de text l-a prins! gînditorul de la Hamangia ca atitudine de răspuns, capul băgat între umeri, coatele pe genunchi, între degete frămîntarea anacronică a brichetei roșii, hipnoză totală, două perechi de ochi urmăresc tehnologia de vîrf a pixului, ce să atenueze alți doi ochi, ai minții! alt controlor, calm din rumegatul gumei, dacă s-au văzut biletele? rotesc privirea, trupul, urc la etaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prosperă, vile noi în toate părțile și străzi întregi, biserica tare mîndră pe culmea financiară a ieșiților la munci în Apus, ornamentele la turnuri atît de sus! blocuri tip P+4 față de șirul de palate congenere, lumile politice rivale, deopotrivă anacronice, rîul Tur, calea ferată reluată, km 38 de la Satu Mare, calcule de precizie pe coame, jur-împrejurul inimii netede a depresiunii, bancheta din spate neted din capac de ladă, ține scule ori piese de schimb dedesubt, baia de mulțime în papamobilul incognito
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lacră, între umeri colinari topită călătoria de douăzeci și unu de ori, km 86+4 mai era o geantă? mai e și asta! dealul cu satul, turla globulară ruginită peste biserică, Dîngeni șantierul bisericii, linia ferată părăsită spre Săveni, parii de telegraf anacronici din start, pe la 1988, barza taie peste vagon, cuibul pe stîlp, n-am încuiat ușa la casă! cele mai intime coline pornesc obîrșia văii în revărsările scurte, luna pe cer de aseară, alburie în zi, înălțimea păstrată, km 101+7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Roman "Agrana România"! Ora 6,00, în sala de așteptare a gării Roman, déjà-vu cu dinozauri la stîngăcia ființei în funcțional, discrepanțe în toată lumea gării făcută pasaj, peron, sală de bilete, centrul nervos de sistem permanenta noțiune revolută, fapt direct anacronic, da' ce scrii, un jurnal? nu, da' pentru cultura mea! nu, mi se pare corect! boschetar adolescent cu înfățișarea specifică, meseria în care ai voie să înțelegi, locuința n-a mai făcut loc, l-a amputat, spațializăm reduși la cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a condus la disatisfacția generală față de slavona liturgică, inadecvată tranzacțiilor comerciale. Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor comerciale. Probe istorice irefutabile sprijină afirmația că naționalismul politic românesc, cel care prin aspirațiile sale năzuia la unificarea tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat național suveran, este precipitatul naționalismului cultural. Simplificând la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și binomul pur-impur obsedează conștiința istorică românească. Cardinalitatea simbolică a purității, precum și îndărătnicia de a o abandona, sunt ilustrate de R.G. Melidon (1876), în manualul său de Istorie națională. Conștientizând puterea cvasi-magică a idealului de puritate, Melidon preferă să fie anacronic, în evidentă desincronie cu tendința epocii de derogare de la acest ideal, și să mențină latinitatea neștirbită a românilor: "Națiunea Românéscă adecă némul nostru al Românilor s-a început pe la anul 100 dupe nașterea luĭ Christos, când atuncĭ stremoșiĭ noștri aŭ
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]