1,900 matches
-
impulsurilor nervoase ajunse la mușchi. În timpul efortului de anduranță prelungit, ex. maratonul, depleția glicogenului muscular, scăderea glicemiei, deshidratarea sau creșterea temperaturii corpului contribuie la oboseală. În timpul activității musculare intense, ex. alergările pe distanțe scurte, acidul lactic se formează via glicoliză anaerobă. Ionii H+ disociați din acidul lactic scad pH-ul muscular; acest fapt determină inhibarea proceselor metabolice, disturbă cuplarea excitație-contracție, fluxurile Ca2+, activitatea ATP- azică a acomiozinei și astfel scade lucrul mecanic rezultat. I. Faza anaerobă Include următoarele reacții de regenerare
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
lactic se formează via glicoliză anaerobă. Ionii H+ disociați din acidul lactic scad pH-ul muscular; acest fapt determină inhibarea proceselor metabolice, disturbă cuplarea excitație-contracție, fluxurile Ca2+, activitatea ATP- azică a acomiozinei și astfel scade lucrul mecanic rezultat. I. Faza anaerobă Include următoarele reacții de regenerare sau de formare de ATP: - Reacția Lohman. Musculatura striată beneficiază de prezența unor cantități apreciabile de FC (creatinfosfat), compus macroergic ce posedă un potențial de transfer al grupării fosfat mai mare decât ATP. FC este
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
ATP, deoarece hidroliza enzimatică a Rol în efort fizic Cel mai important ciclu enzimatic energogen este c. Krebs ( c. acidului citric, c. ATC=c. Acizilor TriCarboxilici). Glucoza suferă o singură degradare “precitrică” specifică, în sensul că alternează trepte de degradare anaerobă cu trepte de degradare aerobă. Deci, atât în prezența oxigenului, cât și în lipsa acestuia, oxidarea de substrat (glucoză □ piruvat) e identică. În lipsa oxigenului însă, treapta de oxidare aerobă (fosfatgliceraldehidă °fosfoglicerat) e transformată în treapta de oxidare anaerobă, deoarece oxidarea NADH
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
trepte de degradare anaerobă cu trepte de degradare aerobă. Deci, atât în prezența oxigenului, cât și în lipsa acestuia, oxidarea de substrat (glucoză □ piruvat) e identică. În lipsa oxigenului însă, treapta de oxidare aerobă (fosfatgliceraldehidă °fosfoglicerat) e transformată în treapta de oxidare anaerobă, deoarece oxidarea NADH.H+ nu se face prin 22 lanțul respirator (aerob), ci prin reducerea piruvatului la lactat (H este captat de piruvat). În lipsa oxigenului, “oxidația biologică” e înlocuită cu “fermentația biologică” a glucozei, cu un mare deficit energetic: de la
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
lanțul respirator (aerob), ci prin reducerea piruvatului la lactat (H este captat de piruvat). În lipsa oxigenului, “oxidația biologică” e înlocuită cu “fermentația biologică” a glucozei, cu un mare deficit energetic: de la 38~P (în oxidație), la 2~P (în glicoliza anaerobă). În prezența O, ca mecanism oxidativ de substrat, e aerobă și rezultă acetil-CoA ce intră în ciclul citric; în lipsa O, fermentația deși are același mecanism oxidativ de substrat, conduce la acid lactic și la fermentația glucozei ce are ca rezultat
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
ce intră în ciclul citric; în lipsa O, fermentația deși are același mecanism oxidativ de substrat, conduce la acid lactic și la fermentația glucozei ce are ca rezultat glicoliza. Astfel, producerea de acid lactic în anoxie s-a definit ca “glicoliza anaerobă” sau “glicoliza anoxică”. În mod normal, viteza fermentației (ca dinamică metabolică de producere a moleculelor de piruvat) e egală cu viteza oxidației biologice (dinamica C. Krebs de degradare a acetil-CoA), fără acid lactic Acest mecanism a fost definit ca efectul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
oxidația; acid lactic lipsă. Conform datelor actuale, rezultă că viteza fermentației crește nelimitat, în timp ce oxidația nu-și mărește viteza decât de max. 10 ori. Ca urmare, în celulă apare lactatul (la o oxidație normală sau chiar accelerată), realizându-se “glicoliza anaerobă”. Deci, cele două mecanisme glicolitice care se desfășoară în efortul de performanță (de scurtă sau lungă durată), trebuie evaluate la justa lor valoare pentru a putea aprecia corect comportamentul organismului. Deficitul energetic se evidențiază în două cazuri (în care se
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
cazuri (în care se obțin numai 2P), când randamentul utilizării energiei din glucoză e scăzut. Rezerva de glucoză și ATP scade mai încet sau mai rapid funcție de intensitatea dezechilibrului dintre fermentație și oxidare, adică între cele două tipuri de glicoliză: anaerobă și mai ales, aerobă. Importanță deosebită prezintă în efortul sportiv din probele de viteză, în care sunt antrenate grupele musculare fazice și implicit, în eforturile de rezistență, de tonus, care implică grupele musculare tonice. În celula musculară se mai păstrează
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
și prin accelerarea fermentației în urma activării enzimelor ATP-azice (ce formează esterul difosfat al glucozei), precum și sub influența hormonilor. “Asfixia” anoxică (sau hipoxia) și “asfixia” aerobă apar ca mecanisme ce perturbează interrelațiile ciclice autoîntreținute și autoreglate dintre fermentație (glicoliza aerobă și anaerobă) și oxidație. Subliniez deosebirea netă dintre mecanismul asfixiei anoxice și “asfixia anoxică” și dintre cel asfixic aerob și “asfixia aerobă”. Prin asfixie definesc moartea celulei prin deficit energetic, în timp ce mecanismul asfixic, fie aerob, fie anaerob, nu implică moartea. Asfixia ca
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
dintre fermentație (glicoliza aerobă și anaerobă) și oxidație. Subliniez deosebirea netă dintre mecanismul asfixiei anoxice și “asfixia anoxică” și dintre cel asfixic aerob și “asfixia aerobă”. Prin asfixie definesc moartea celulei prin deficit energetic, în timp ce mecanismul asfixic, fie aerob, fie anaerob, nu implică moartea. Asfixia ca rezultat, ca și fermentația ca mecanism, presupune și apariția acidului lactic. Perturbarea de tip asfixic, anoxic sau aerob, determină inhibarea ef. Pasteur și apariția lactatului. Atunci când dispare factorul perturbator și o perioadă necesară utilizării lactatului
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
În raport cu acestea, s-au putut descrie tipuri metabolice determinate de practicarea diferitelor tipuri de efort sportiv. Caracterizează eforturile de intensitate maximală și submaximală. Datoria de O, ca și dependența respirației tisulare de fosforilare e mare, fiind prezentă o intensă glicoliză anaerobă. Se utilizează sursele energetice musculare, fără a se apela la cele îndepărtate: glicogen hepatic sau lipide. Deși cantitativ, modificările sunt evidente, atât la nivel muscular, cât și cerebral, reversibilitatea lor se produce rapid și intens comparativ cu alte sporturi; Încadrează
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
comparativ cu alte sporturi; Încadrează eforturile de intensitate medie (alergări de semifond, unele jocuri sportive) și se caracterizează printr-o scădere a datoriei de O relativă, creșterea celei absolute și instalarea unei valori minime a stării de stabilitate metabolică. Oxidarea anaerobă e înlocuită de cea aerobă, stabilindu-se un echilibru între sinteza și consumul compușilor macroergici. Dispare și “rezistența respirației tisulare de fosforilare”, utilizându-se tot mai mult resursele energetice extramusculare, în special cele lipidice (A.G.L.). Valoric, modificările sunt oscilatorii
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
mai mare la antrenați decât la neantrenați, situația fiind inversată în cazul efortului standard; revenirea acestui metabolit la valorile normale este, în mod specific, ultima. Creșterea acidului lactic depinde de durata efortului și de intensitatea sa; dinamica adaptării aerobe și anaerobe depinde și de sistemele enzimatice antrenate, care se găsesc sub influența unor mecanisme endocrine acute. Consumul de energie mai mare de 220 cal/kg corp/min la neantrenați și de 280 cal/kg corp/min la antrenați, în raport cu consumul de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
kg corp/min la neantrenați și de 280 cal/kg corp/min la antrenați, în raport cu consumul de O de 45 ml/kg corp/min, respectiv 57 ml/kg corp/min, ar fi oarecum o limită inferioară de antrenare a glicolizei anaerobe în condițiile efortului sportiv. Problema relației consum de O/efort, în așanumita apreciere de lucru “aerob și anaerob”, trebuie deci rectificată ca înțelegere fenomenologică, deoarece relația consum de O/capacitate aerobă sau anaerobă nu este rezultatul exclusiv al acestui parametru
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de 45 ml/kg corp/min, respectiv 57 ml/kg corp/min, ar fi oarecum o limită inferioară de antrenare a glicolizei anaerobe în condițiile efortului sportiv. Problema relației consum de O/efort, în așanumita apreciere de lucru “aerob și anaerob”, trebuie deci rectificată ca înțelegere fenomenologică, deoarece relația consum de O/capacitate aerobă sau anaerobă nu este rezultatul exclusiv al acestui parametru (O), ci și al unui complex de macanisme , respectiv reacții biochimice, deși în practica clasică acesta reprezintă indicatorul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
o limită inferioară de antrenare a glicolizei anaerobe în condițiile efortului sportiv. Problema relației consum de O/efort, în așanumita apreciere de lucru “aerob și anaerob”, trebuie deci rectificată ca înțelegere fenomenologică, deoarece relația consum de O/capacitate aerobă sau anaerobă nu este rezultatul exclusiv al acestui parametru (O), ci și al unui complex de macanisme , respectiv reacții biochimice, deși în practica clasică acesta reprezintă indicatorul “exclusiv” al aprecierii rezistenței la efort. Pentru obiectivizarea mecanismelor energetice de la nivelul sistemului muscular în
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
neantrenați, la apariția crampelor musculare; uniii autori acceptă ideea că la sportivii în repaus, Na se comportă invers decât K, determinând unele modificări nesemnificative intra- și extra- celulare. Pierderile de Na prin transpirație sunt destul de mari, mai ales în efortul anaerob. Eliminarea maximală la 1 h după efort, observată de unii autori, se presupune că sunt provocate de un hiperaldosteronism secundar. Metabolismul fosfo-calcic În efort se caracterizează printr-o creștere a P datorită mobilizării sale din mușchi și prin creșterea fosfaților
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
măsurat față de VO2, în testele de efort în care subiecții efectuează o serie de exerciții cu intensități sporite, timp de cel puțin 3 minute fiecare. Fenomenul a fost supranumit și punct de inflexiune al lactatului, declanșarea acumulării lactatului plasmatic, prag anaerob și prag aerob. - definit ca D 1mM - VO2 observat în timpul exercițiului incremental, asociat cu o concentrație a lactatului sanguin aflată cu 1mM deasupra concentrației de bază a acestuia; - definit ca 2,5mM/l concentrație de lactat sanguin - VO2 observat în timpul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
lactatului sanguin de 2,5mM/l. - declanșarea acumulării lactatului sanguin (onset of blood lactate acumulattion - OBLA)VO2 observat în timpul exercițiului incremental asociat cu o concentrație a lactatului sanguin de 4,0 mM/l. A fost numit de către unii specialiști - prag anaerob (PAN). - prag anaerob individual (PANI) - cel mai mare VO2 ce poate fi menținut în timp fără o creștere continuă a acumulării lactatului sanguin. Conceptul de PANI a fost dezvoltat de către specialiștii din fosta R.F.G. PANI fiind determinat de capacitatea individuală
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
2,5mM/l. - declanșarea acumulării lactatului sanguin (onset of blood lactate acumulattion - OBLA)VO2 observat în timpul exercițiului incremental asociat cu o concentrație a lactatului sanguin de 4,0 mM/l. A fost numit de către unii specialiști - prag anaerob (PAN). - prag anaerob individual (PANI) - cel mai mare VO2 ce poate fi menținut în timp fără o creștere continuă a acumulării lactatului sanguin. Conceptul de PANI a fost dezvoltat de către specialiștii din fosta R.F.G. PANI fiind determinat de capacitatea individuală de a atinge
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Jacobs 1981; Tanaka 1984, 1990; Wakayoshi 1992; Weltman 1978, 1992; Yoshida 1981a, 1981b, 1987, 1990). A fost descris răspunsul lactatului sanguin la exercițiul fizic folosindu-se o varietate de termeni cum ar fi: pragul lactatului, stare maximă de echilibru, prag anaerob, prag anaerob individual, punctul de inflexiune al lactatului și începutul acumulării lactatului sanguin. Diversele concentrații ale lactatului sanguin sunt considerate indicatori exacți ai performanței de anduranță, indici ai „pregătirii submaximale” și mijloace utile în prescrierea exercițiilor. S-a sugerat că
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Tanaka 1984, 1990; Wakayoshi 1992; Weltman 1978, 1992; Yoshida 1981a, 1981b, 1987, 1990). A fost descris răspunsul lactatului sanguin la exercițiul fizic folosindu-se o varietate de termeni cum ar fi: pragul lactatului, stare maximă de echilibru, prag anaerob, prag anaerob individual, punctul de inflexiune al lactatului și începutul acumulării lactatului sanguin. Diversele concentrații ale lactatului sanguin sunt considerate indicatori exacți ai performanței de anduranță, indici ai „pregătirii submaximale” și mijloace utile în prescrierea exercițiilor. S-a sugerat că intensitatea antrenamentului
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a dus la numeroase controverse privind denumirea fenomenului, cea mai bună tehnică de măsurare și dacă așa numitul punct de inflexiune al lactatului este sau nu rezultatul unei lipse de oxigen în mușchi (hipoxie musculară), ce duce la activarea metabolismului anaerob (așa- numitul prag anaerob). Între anii 1957 - 1963 Hollman și colaboratorii săi au introdus conceptul de “activarea metabolismului anaerob ca măsurare a capacității de performanță cardiopulmonară și aerobă periferică”. Ei au observat că în timpul exercițiului fizic incremental (crescător) pe ergometrul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
controverse privind denumirea fenomenului, cea mai bună tehnică de măsurare și dacă așa numitul punct de inflexiune al lactatului este sau nu rezultatul unei lipse de oxigen în mușchi (hipoxie musculară), ce duce la activarea metabolismului anaerob (așa- numitul prag anaerob). Între anii 1957 - 1963 Hollman și colaboratorii săi au introdus conceptul de “activarea metabolismului anaerob ca măsurare a capacității de performanță cardiopulmonară și aerobă periferică”. Ei au observat că în timpul exercițiului fizic incremental (crescător) pe ergometrul de ciclism (creșterea încărcăturii
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de inflexiune al lactatului este sau nu rezultatul unei lipse de oxigen în mușchi (hipoxie musculară), ce duce la activarea metabolismului anaerob (așa- numitul prag anaerob). Între anii 1957 - 1963 Hollman și colaboratorii săi au introdus conceptul de “activarea metabolismului anaerob ca măsurare a capacității de performanță cardiopulmonară și aerobă periferică”. Ei au observat că în timpul exercițiului fizic incremental (crescător) pe ergometrul de ciclism (creșterea încărcăturii realizându-se la fiecare 3 minute), se atinge un punct în care ventilația pulmonară crește
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]