7,050 matches
-
pielea argintie a unui pește și i-aș simți rigiditatea compactă a corpului. De aceea a trebuit să mă ridic chiar deasupra lui, aveam nevoie de toată greutatea ca să-i străpung lujerul încă șiroind. Pînă și căpățîna vagabondului se potrivea analogiei; în vreme ce mă mișcam, în vreme ce mă înfigeam și mă scoteam din esofagul ulceros și striat, mă holbam la fața lui - cu nasul lipit de dungile de cauciuc ale podelei vagonului - și-i umăream personalitatea, sufletul, identitatea? Numiți-o cum vreți. O
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
să spunem că din șase sute de kilograme de materie primă brută îți propui să decantezi doar un singur pahar de licoare." (p. 302) Ar fi greșit să se creadă că articolele din Cronica ideilor tulburătoare vorbesc, direct sau numai prin analogie, despre literatură. Nici gând. Apărute inițial în România liberă, în Ziarul financiar sau în Jurnalul de duminică, acestea sunt, pur și simplu, niște editoriale pe teme în primul rând sociale. (De aceea unele debordează de interes, altele sunt pasabile.) Că
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
Substantivizarea poate proveni, prin elipsă lexicalizată, din turbină eoliană, dar s-ar putea explica și ca preluare din franceză („Les éoliennespermettent de produire de l'électricité à l'aide du vent", arehn.asso.fr). Uneori, utilajul modern este identificat, prin analogie, cu ajutorul denumirii celui asemănător, dar mai vechi, producător de energie mecanică - moara de vânt: „pădurea de mori de vânt: eolienele din Dobrogea" (Adevărul, 2.09.2009); „Un parc eolian cu 30 de mori de vânt, la Mereni - Constanța" (smar-tagri.ro
Eoliene by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6153_a_7478]
-
respectând principiul raționalității, sunt cele în -i- (-ile, -ilor). Chestiunea este totuși mai complicată. Abaterile trebuie înțelese înainte de a fi combătute: cum se știe, de multe ori ele provin din alte necesități ale comunicării decât raționalitatea și sistematicitatea (respectiv din analogie, dorință de economie, nevoie de diferențiere etc.). În acest caz, situația care rezistă cel mai mult normei și pare a justifica abaterea este folosirea adjectivului substantivizat, la vocativ. Conform normei, forma de adresare dragilor! nu prezintă diferențe de gen. În
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
consumatorilor de manele - „Maneliștii, în concert «fără număr» la Salcea" (Monitorul de Suceava, 30.06.2008); „[cocalar = ] Unu' care își pune lanțuri de aur la gât, fără număr, fără număr" (tpu.ro, 28.11.2009); și alte fenomene sunt supuse analogiei, cu intenție depreciativă: „Manelism economic: Emile, fără număr..." (standard.mo-ney.ro, 23.03). Locuțiunea a devenit deja un clișeu jurnalistic, folosit mai ales în titluri: „Scandalos: kilometri zero, dar salarii fără număr la Autostrăzi" (Cotidianul, 19.02.2009); „Masterate fără
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
Identității Colective? De la ce ați pornit și cât timp v-a luat limpezirea ei? S.M.: Am considerat că tematica Identității Colective ar putea întregi tematica dansului contemporan românesc. Citind cărți despre reeducarea deținuților politici din perioada comunistă am găsit similitudini, analogii între metodele psihologice de reeducare și cele de educare din cadrul școlilor de balet din Est, inclusiv a celor din România. De aici a apărut ideea de anulare a identității, cu scopul de a crea produse umane de serie. În ceea ce privește perioadă
Sandra Mavhima despre identitatea dansului contemporan în film by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4863_a_6188]
-
adaptare (coafeoză, coafeză, coafeuză), ambele explicate ca „frizer (frizeriță) care știe pieptăna cu artă”. Revenind la uzul actual al lui coafor, ar trebui să precizez că extinderea mi se pare (încă) destul de supărătoare. Aș fi tentată să o ridiculizez prin analogie, observând că nu am spune niciodată „într-un frizer”. Se știe, însă, că lexicul nu ascultă de reguli stricte și nu impune simetrii, fiecare cuvânt având o istorie proprie. Sunt destule dovezi că noul uz s-a impus deja.
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
rigidă ca un platou pentru emergențe de neuitat, poartă un creștet răscolitor, portretul omului de la 1848 s-a preschimbat în zeu imprevizibil, - Ormuzd al bunătății care poate fi clarviziune pedepsitoare. Dar mitologicul, ivit în zariștea unor atare incidențe, își fulgeră analogia dincolo de localizări pedante. Compatibil cu arbitrarul unei vaste imaginații, maniheismul superior al gîndirii nu se împiedică, limitativ, în trimiteri la vreun profetic Zarathustra. O solitudine peste livresc, peste detalii ipotetic exotizante - pe creștet o excrescență ca un rest de pschent
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
2, 1940 -, pentru lături e indicat și sensul „mâncare proastă”.) De fapt, expresia e atestată mai ales în varianta zamă de pește (în care zamă sau zeamă e cvasisinonim cu supă, ciorbă sau, mai general, fiertură); un distih popular plasează analogia într-un context clar pozitiv: „Ochii mei, zamă de pește,/ Cin’mă vede mă iubește” (Sabina Ispas, Doina Truță, Lirica de dragoste, 1986, p. 263). Distihul poate fi considerat un exemplu de simplă folosire a comparației alimentare în lirica populară
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
inexistente în comparație” (p. 157). Constatarea ar părea să fie contrazisă de unele exemple („avea ochii ca cicoarea...”), dar e posibil ca tocmai acestea să urmeze modele culte și să reprezinte folclorizări târzii. Comparațiile populare intră, așadar, în opoziție cu analogiile serioase și banale din literatura cultă, în formele ei mai originale sau mai clișeizate, în care ochii albaștri sunt ca marea, cerul etc., iar cei verzi ca smaraldul, jadul, iarba - sau tot ca marea. În comunicarea curentă actuală, asocierea ochilor
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
DEX și în DOOM 2005 e indicată accentuarea pe finală, ca în etimonul francez (recenseur); în emisiunile de televiziune din ultima vreme, s-a repetat cu insistență varianta recénzor, cu accentul pe silaba penultimă. Varianta se explică destul de ușor prin analogia cu cénzor, dar și prin tendința actuală de a deplasa accentul final, ilustrată mai ales de forma edítor. Acțiunea de realizare a recensă mântului poartă oficial denumirea de recenzare. De la recenzor, un comentator glumeț a derivat verbul a recenzora („ăștia
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
românilor trebuie refăcută încetul cu încetul. O națiune care nu se adună organic în jurul suveranului e destinată unei decadențe grobiene de tip republican, fenomen definit prin: indolență, lipsă de scrupule, lipsă de onoare și șiretenie. Doina Uricariu recurge la trei analogii pentru a întări nevoia trezirii românilor la pragul conștiinței monarhice. Prima invocă îngroparea Pompeiului sub lava Vezuviului, istoria românilor cerînd același scrupulos procedeu de dezgropare la care s-au dedat arheologii italieni în efortul de a dezvălui relicvele locului. România
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
scrupulos procedeu de dezgropare la care s-au dedat arheologii italieni în efortul de a dezvălui relicvele locului. România trebuie adusă la suprafață de sub lava de minciuni politice pe care ultimele decenii le-au revărsat asupra instituției monarhice. A doua analogie am pomenit-o deja: istoria unei țări cere o plastie mnezică tot atît de migăloasă ca șirul actelor de chirurgie plastică. A treia analogie privește „moșmoanele“, fructe mici de mărimea unor corcodușe, cărora uzul limbii le-a conferit aura malefică
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
lava de minciuni politice pe care ultimele decenii le-au revărsat asupra instituției monarhice. A doua analogie am pomenit-o deja: istoria unei țări cere o plastie mnezică tot atît de migăloasă ca șirul actelor de chirurgie plastică. A treia analogie privește „moșmoanele“, fructe mici de mărimea unor corcodușe, cărora uzul limbii le-a conferit aura malefică a vrăjilor și superstițiilor, de unde și expresia: „să nu umbli cu moșmoane“. Pentru Doina Uricariu, intelectualii români se bănuiesc reciproc de umblatul cu moșmoane
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
avea probleme cu drogurile și tu te-ai apuca să mi le arunci, probabil că m-aș supăra groaznic pe tine, dar aș înțelege că încercai să-mi faci un bine. Walter: tăcere. Richard: Să recunoaștem că nu-i o analogie perfectă, pentru că, de fapt, ca s-o spunem pe-a dreaptă, în cazul de față eu folosesc drogurile, în loc să le arunc pur și simplu. Dar dacă ai fi predispus la o dependență bolnăvicioasă, în timp ce eu aș face asta doar de distracție
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
în loc să le arunc pur și simplu. Dar dacă ai fi predispus la o dependență bolnăvicioasă, în timp ce eu aș face asta doar de distracție, conform teoriei cum că e păcat să risipești droguri bune... Walter: tăcere. Richard: Bine, deci e o analogie tâmpită. Walter: tăcere. Richard: Asta a fost amuzant. Ar trebui să râzi de chestia asta. Walter: tăcere. Cam așa, în orice caz, își imaginează autobiografa întâmplarea, pe baza mărturiilor de mai târziu ale ambelor părți implicate. Walter și-a prelungit
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
Rodica Zafiu Analogia nu poate fi, prin natura sa, un argument forte, ci doar unul plauzibil. Compararea presupune elemente comune și elemente diferite, iar raportul dintre acestea nu poate fi stabilit cu precizie, fiind reglat, până la urmă, de principiul relevanței comunicative. În Retorica
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]
-
reglat, până la urmă, de principiul relevanței comunicative. În Retorica sa (1406b-1407a), Aristotel semnala o modalitate de evaluare a metaforelor, care pot fi nepotrivite prin caracterul lor ridicol sau exagerat, prin obscuritate și neverosimil. Între condițiile preliminare de reușită a unei analogii intră, desigur, cele generale ale comunicării, privind acordul prealabil cu interlocutorul: comparantul trebuie să fie familiar, accesibil - și să nu provoace emoții contraproductive, bazate pe valori total diferite. Analogia reușită presupune plauzibilitate, eterogenitate și complexitate: trebuie să convingă prin raționalitatea
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]
-
prin obscuritate și neverosimil. Între condițiile preliminare de reușită a unei analogii intră, desigur, cele generale ale comunicării, privind acordul prealabil cu interlocutorul: comparantul trebuie să fie familiar, accesibil - și să nu provoace emoții contraproductive, bazate pe valori total diferite. Analogia reușită presupune plauzibilitate, eterogenitate și complexitate: trebuie să convingă prin raționalitatea apropierii, prin surpriza asocierii neașteptate a unor domenii diferite și prin mulțimea detaliilor potrivite și a implicațiilor produse. Acești parametri variază în limite de echilibru și adecvare, dincolo de care
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]
-
a unor domenii diferite și prin mulțimea detaliilor potrivite și a implicațiilor produse. Acești parametri variază în limite de echilibru și adecvare, dincolo de care devin defecte. Dificilă e mai ales contrabalansarea criteriilor cu orientări opuse: de obicei, cu cât o analogie este mai plauzibilă și mai complexă, cu atât e mai puțin previzibilă. Orice analogie presupune o zonă de asemănare și una de diferențiere: asemănarea maximă anulează surpriza, iar diferențierea maximă exclude plauzibilitatea. Cu aproape 150 de ani în urmă, într-
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]
-
parametri variază în limite de echilibru și adecvare, dincolo de care devin defecte. Dificilă e mai ales contrabalansarea criteriilor cu orientări opuse: de obicei, cu cât o analogie este mai plauzibilă și mai complexă, cu atât e mai puțin previzibilă. Orice analogie presupune o zonă de asemănare și una de diferențiere: asemănarea maximă anulează surpriza, iar diferențierea maximă exclude plauzibilitatea. Cu aproape 150 de ani în urmă, într-un discurs despre distribuirea bugetului pentru învățământ, Titu Maiorescu pleda pentru favorizarea școlilor de la
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]
-
de C. Schifirneț, vol. I, 2001, p. 74). Descrierea viza un îndemn la acțiune, formulat cu anticipare - „să răstoarne acest sistem”, „să aducă piramida pe baza ei normală” (loc. cit.) - și avea marele avantaj de a comunica imediat nefirescul situației: analogia piramidei sprijinite pe vârf implică un sentiment de provizorat și fragilitate, pentru că e o imagine a instabilității grave, a unui echilibru improbabil și periculos. Plauzibilitatea comparației argumentative e judecată în funcție de relevanță: asemănarea trebuie să fie suficientă din punctul de vedere
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]
-
în favoarea tezei că românii nu pot fi cu adevărat catolici, fiind născuți ortodocși: „Atunci când eu am din naștere părul negru, e suficient să vreau a-l avea roșu, pentru ca să-l și am?” (Iluziile catolicizanților, 1930, în Roza vânturilor, p. 207). Analogia - pusă în scenă printr-o întrebare retorică - avea avantajul familiarităț ii și al accesibilității, fiind însă improprie prin fundamentul asemă- nării (situațiile nu sunt comparabile, pentru că religia nu e transmisă genetic!), condiție necesară a concluziei. În plus, comparația e riscantă
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]
-
banală). Eterogenitatea, distanța mare dintre domeniile asociate, asigură efectul persuasiv, în măsura în care noutatea captează interesul. În mod ideal, această noutate se asociază cu complexitatea: cu condiția ca, dezvoltând detaliile și consecințele nemenționate, asemănarea să fie confirmată, nu infirmată. Un argument prin analogie formulat recent în spațiul public ilustrează unele dintre riscurile mari ale procedeului. Un specialist declară: „Cred în capacitatea liderilor europeni de a găsi o soluție. Vedeți, e foarte important să înțelegem un lucru: chiar și cei de la prima clasă de pe
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]
-
să ne gândim că suntem cu toții în aceeași situație” (HotNews, 19 iulie 2011). Apropierea dintre cele două scenarii este puternică și productivă emoțional; din păcate, dusă până la capăt, nu îndeamnă nici la optimism, nici la acțiune: cu sau fără voie, analogia implică un final neliniștitor pentru criza europeană. Invocarea Titanicului anunță mai curând inevitabilul catastrofei, față de care clișeul activ, pozitiv și optimist („cred în capacitatea... de a găsi o soluție”) își pierde mult din eficiență.
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]