4,997 matches
-
depinde de partenerul sau partenerii din echipă, care stau sub semnul diferitelor intensități depuse de sportiv, antrenor, organizatori, public. Volumul antrenamentului stă sub semnul fizic, sufletesc și spiritual diferit, creator de plăcere sau neplăcere. Corpul stă sub semnul unor calități anatomice de pornire, transformate în antrenament prin voință și curaj, siguranță de sine și fairplay. Relația dură din competiție exclude forța din conflictul războinic, jocul semnificând reluarea posibilă a competiției, conflictul a devenit întrecere, spectacol. Contactul tactil între sportivi a devenit
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de știință și mai puțin absurdă în impunerea unor axiome fără fond. El propune ca și alternativă modelul biopsihosocial. Acest nou model aduce o abordare integrată, sistemică a patologiei, recunoscând contribuția tuturor sistemelor implicate. Sistemul biologic pune accentul pe substratul anatomic, structural și molecular al bolii și impactul său asupra funcționării biologice a pacientului. Este un sistem important, iar înțelegerea și abordarea lui sunt esențiale. Există însă și alte sisteme a căror ignorare nu are sens. Sistemul psihologic pune accentul pe
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
plăcere memorialisticii. La noi - știe cine vrea s-o știe - ficțiunea e moft, dumneaei Memoria e totul. În ce mă privește, sunt un adversar al disjuncțiilor și, prin urmare, un atlet al conjuncției. Înțeleg și accept (până la un punct) ierarhia „anatomică“ a fericirii. Când e vorba de cele ieftine, nisipoase, concret-pârdalnice, vorbim de satisfacții materiale. Când urcăm către voluptate și ajungem în plexul solar, optăm pentru formula plăcerile cărnii, pentru ca, odată ajunși în vârf, din limb către nimb, să ne tolănim
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de masa musculară, a cărei dezvoltare este constrânsă de genetică (Behncke și Faccioni, 2004). Teoria care justifică această afirmație este cea a arhitecturii mușchi-tendon (Darden, 1988, citat de Behncke și Faccioni, 2004). Se pare că raportul dintre aceste două structuri anatomice este determinat genetic și cu cât mușchiul este mai lung, cu atât, prin antrenament, va ajunge să dezvolte o masă musculară mai voluminoasă. Pe de altă parte, există încă opinii divergente ale cercetătorilor legate de posibilitatea acționării sau nu asupra
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
și funcțional, fiind interconectate complex, după legi bine determinate. În acest mod s-au diferențiat aparatul locomotor, sistemul osteo-articular, sistemul muscular, sistemul nervos, aparatul digestiv, aparatul circulator etc. La rîndul său, fiecare sistem poate fi privit din punct de vedere anatomic sau fiziologic, în condiții normale sau patologice. De fapt, fiecare sistem, aparat sau organ este un model mai mult sau mai puțin complet al realității. Complexitatea sistemului locomotor uman, alcătuit din 26 de segmente osoase, 430 de mușchi striați, 310
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
locomotor uman a fost structurată în două categorii: studii privind caracteristicile intrinseci ale elementelor componente, diferitelor părți sau ale întregului aparat locomotor și studii privind modelarea analitică sau experimentală a acestora. Pornind de la cele afirmate mai sus sunt prezentate caracteristicile anatomice, structurale și de material ale țesuturilor conjunctive, fibroase și cartilaginoase care alcătuiesc membrul inferior, precum și caracteristicile geomerice, structurale și cinematice ale acestei articulații, dar și deficiențele acesteia. În cadrul acestui capitol au fost studiate și grupate modelele experimentale găsite în literatura
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
privind modelarea biomecanică a aparatului locomotor uman, cu aplicații în recuperarea medicală și antrenamentul sportiv, au fost structurate, în urma analizei rezultatelor publicate în literatura de specialitate, în două mari categorii, și anume: -studii privind caracteristicile biomecanice intrinseci ale diferitelor țesuturi anatomice componente, ale articulațiilor, membrelor, coloanei vertebrale, etc. sau întregului aparat locomotor (sunt avute în vedere aspectele descriptive anatomo-fiziologice, ale structurii și rezistenței țesuturilor componente, ale artrologiei, cinematicii și cineticii); -studii privind modelarea analitică sau experimentală propriu-zisă a unor părți sau
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
P) pentru organism. Aspectele anatomo-fiziologice și biomecanice, atât ale elementelor care compun sistemul osteo-articular, cât și ale întregului sistem, având în vedere și funcțiile îndeplinite de acest sistem, conturează caracteristicile biomecanice ale aparatului locomotor, precum și, implicit, ale membrului inferior. Caracteristici anatomice, structurale și de material pentru țesuturile conjunctive osoase, fibroase și cartilaginoase Țesuturile sunt grupări de celule diferențiate, cu morfologie, structură și funcție asemănătoare și care sunt legate între ele cu ajutorul unei substanțe amorfe, neorganizată celular, numită substanță intercelulară, aflată în
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
fiind format din săruri minerale și substanțe organice, iar fibrele țesutului cartilaginos sunt de natură colagenă. Există trei varietăți de țesut cartilaginos: hialin, elastic și fibros. Funcționarea biomecanică a unei articulații este influențată de două caracteristici principale, și anume: -forma anatomică a suprafețelor articulare, aceasta fiind dată de tipul mișcării (de rostogolire, de alunecare sau combinată); -grosimea stratului de cartilaj care, împreună cu proprietățile de material și încărcarea aplicată, determină tensiunea mecanică din os. Țesutul cartilaginos își găsește utilitatea funcțională în zonele
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
etc., realizând o mai bună flexibilitate în zona respectivă (torace, pelvis etc.). Caracteristici geometrice, structurale și cinematice ale articulațiilor membrului inferior Articulațiile sinoviale sunt cele care asigură realizarea unor mișcări multiple, variate și ample între oasele de legătură, datorită construcției anatomice specifice, respectiv a capsulei articulare care unește suprafețele articulare, cu ajutorul ligamentelor, dar le și separă prin intermediul lichidului sinovial, asigurând astfel condițiile necesare de lubrifiere. Cele mai solicitate articulații sinoviale ale membrului inferior sunt: șoldul, genunchiul și glezna, cu rol activ
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
articulație: studiul pozițiilor unui os față de celălalt și, respectiv, studiul deplasărilor (liniare și unghiulare) relative considerate ca mișcări succesive din poziție în poziție ale unui os față de celălalt. Problematica modelării biomecanice și simulării cinematicii articulației genunchiului presupune considerarea tuturor structurilor anatomice existente (femur, tibia, rotula, meniscuri, ligamente, mușchi), în număr de peste 40, ceea ce conduce la un model complex și dificil de evaluat. În lucrarea [88] este abordat un astfel de model cinematic pe baza evaluării experimentale, prin tehnici MRI (rezonanță magnetică
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
mers, în literatura de specialitate sunt furnizate valorile unghiurilor mișcărilor articulare și pentru alte activități ale aparatului locomotor, ca, de exemplu, alergarea, săritura, urcatul pe scări etc. Mișcări ale membrului inferior Mișcările posibile ale membrului inferior pot fi, în raport cu planul anatomic în care este dispus axul lor de mișcare, următoarele: în plan frontal - flexia și extensia; în plan sagital - abducția și adducția; în mai multe planuri - circumducția; în axul lung al segmentului - rotațiile. În mod obișnuit, sistemul de referință mobil își
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
al poziției capetelor osoase în fractură se disting: -fracturi cu deplasarea fragmentelor osoase (fracturi incomplete cu simptomatologie săracă și greu de depistat chiar radiologic); -fracturi fără deplasarea fragmentelor osoase (atunci când extremitățile osului rămân în contact și osul își păstrează forma anatomică). Leziunile osoase cauzate de un agent traumatic determină: -dezorganizarea structurii interne cu păstrarea continuității anatomice a osului - fracturi incomplete și -dezorganizarea structurii interne cu întreruperea continuității osului, adică, fracturi complete. Fracturile incomplete se manifestă sub forma fisurilor și înfundărilor osoase
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
cu simptomatologie săracă și greu de depistat chiar radiologic); -fracturi fără deplasarea fragmentelor osoase (atunci când extremitățile osului rămân în contact și osul își păstrează forma anatomică). Leziunile osoase cauzate de un agent traumatic determină: -dezorganizarea structurii interne cu păstrarea continuității anatomice a osului - fracturi incomplete și -dezorganizarea structurii interne cu întreruperea continuității osului, adică, fracturi complete. Fracturile incomplete se manifestă sub forma fisurilor și înfundărilor osoase. Luxațiile sunt deplasări permanente ale extremităților articulare antrenând și modificări ale raporturilor anatomice. Sensul deplasării
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
păstrarea continuității anatomice a osului - fracturi incomplete și -dezorganizarea structurii interne cu întreruperea continuității osului, adică, fracturi complete. Fracturile incomplete se manifestă sub forma fisurilor și înfundărilor osoase. Luxațiile sunt deplasări permanente ale extremităților articulare antrenând și modificări ale raporturilor anatomice. Sensul deplasării este determinat de direcția de mișcare a epifizei distale în raport cu cea proximală. Luxațiile pot fi: traumatice, atraumatice, spontane și voluntare. În luxațiile traumatice deplasarea epifizelor are loc ca urmare a acțiunii unui agent traumatic. Aceste luxații se pot
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
În luxația propriu-zisă, între extremitățile articulare nu mai există corespondență, ele fiind complet deplasate. Luxația parțială este cea în care pierderea contactului dintre suprafețele articulare este parțială. Luxațiile regulate sunt acele deplasări ale epifizei distale care se fac în conformitate cu constituția anatomică a articualției, iar luxațiile neregulate implică deplsarea epifizei distale într-un sens care nu ține cont de constituția anatomică a articulației. În funcție de timpul scurs de la momentul producerii, luxațiile sunt recente sau vechi. Se consideră recente luxațiile diagnosticate imediat sau precoce
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
care pierderea contactului dintre suprafețele articulare este parțială. Luxațiile regulate sunt acele deplasări ale epifizei distale care se fac în conformitate cu constituția anatomică a articualției, iar luxațiile neregulate implică deplsarea epifizei distale într-un sens care nu ține cont de constituția anatomică a articulației. În funcție de timpul scurs de la momentul producerii, luxațiile sunt recente sau vechi. Se consideră recente luxațiile diagnosticate imediat sau precoce după accident și vechi, luxațiile nedescoperite după accident și neglijate după producerea lor. În luxațiile atraumatice, deplasarea epifizelor are
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
după accident și vechi, luxațiile nedescoperite după accident și neglijate după producerea lor. În luxațiile atraumatice, deplasarea epifizelor are loc în lipsa unui traumatism. În această categorie se încadrează luxațiile congenitale în care deplasarea are drept cauză o modificare a conformației anatomice care instabilizează articulația, producând o deplasare parțială. Articulația cea mai afectată de leziuni distrofice este șoldul. Luxațiile recidivante implică deplasări repetate ale componentelor articulare, în cursul unei anumite mișcări având o anumită direcție. Uneori luxațiile recidivante urmează unei luxații traumatice
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
2.2.2.Modele structurale Primele studii asupra locomoției animalelor și a oamenilor au fost făcute în anul 1877 de către Edward Muybridge, folosind tehnica cinematografică care, atunci, își începea evoluția spectaculoasă. Reprezentările structurale au fost realizate, mai întâi, urmărind segmentele anatomice ale corpului așa cum se observă în fig. 2.28. Reprezentarea cea mai simplă și deci analiza cea mai simplificată este atunci când se consideră întregul corp uman de forma unui corp solid, așa cum se relevă în [21, 77, 143]. Astfel, Hemani
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
care sunt folosite inclusiv pentru modelarea structurală a corpului uman [66, 67, 125]. Dintre programele specializate date în tabelul 2.7, SIMM, MADYMO și ATB sunt utilizate în special în biomecanică iar SIMM și MADYMO au module speciale de reconstrucție anatomică care permit modelarea structurală tridimensională. 2.2.3. Modele cinematice Modelele cinematice în biomecanică se împart, funcție de datele de intrare și necunoscutele care trebuie determinate, în două mari categorii: modele cinematice directe și modele cinematice inverse. Modele cinematice directe, în
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
a modelului. Pentru ca un model experimental să răspundă asemenea realității fizice este necesar să fie satisfăcute două condiții principale [128]: -modelul și structura reală trebuie să fie realizate din același material; datorită faptului că această condiție este restrictivă pentru structurile anatomice umane, se poate accepta un model distorsionat în privința densității de material; în unele situații pot fi găsite materiale necesare modelului care să satisfacă această condiție, respectiv aceeași densitate pentru model și structura reală; -necesitatea coincidenței scării forțelor de inerție (Fi
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
efectuate cu multiple echipamente tehnice, de o foarte ridicată precizie, în vederea obținerii analizelor predictive, care să ofere medicului sau antrenorului informațiile necesare luării unei decizii corecte; -dezvoltarea unor modele analitice active; -dezvoltarea programelor specializate de reconstrucție în 3D a sistemelor anatomice, pe baza investigațiilor CT sau MRI, pentru a putea efectua analize individualizate și a proiecta, în timp real, sistemele tehnice necesare reconstrucțiilor osoase; - evaluarea aspectelor biomecanice ale tendoanelor și ligamentelor din structurile articulare și de putere (musculare), pentru a le
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
regulă pe cale experimentală, mărimile fizice care intervin în fenomenul analizat. Apoi, aplicând fie metoda Rayleigh, fie metoda produselor, se stabilește legea fizică pe baza mărimilor fizice care determină fenomenul considerat analizat. 3.1. Definirea parametrilor de poziție ai modelului propus Anatomic, la picior există două mari articulații: o articulație superioară, formată din extremitățile inferioare ale oaselor gambei (tibia și fibula) și din fața superioară a talusului și o articulație inferioară, formată din talus și calcaneu, așa cum se observă în figura 3.1
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
conducă fie la reabilitare, fie la creșterea performanțelor unghiulare ale articulației gleznei; -posibilitatea extinderii acestui model pentru alte articulații ale membrului inferior uman; -posibilitatea rezolvării numerice, fără dificultăți semnificative, a ecuațiilor care definesc modelul, datorită numărului relativ mic de elemente anatomice considerate. -obținerea prin rezolvarea numerică a unor ecuații trigonometrice, a valorilor unghiulare ale flexiei plantar- dorsale și eversie-inversie notate α și respectiv β, denumite de autor, funcții de influiență, care sunt determinate de forțele ligamentare și tendinoase. 4. CERCETĂRI EXPERIMENTALE
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
care se traduce clinic prin dureri provocate la presiunea interlinului articular și mișcările anormale de lateralitate a astragalului în interiorul pensei maleoliere. Tipurile lezionare ale “macro” traumatismelor piciorului sunt cele obișnuite: plăgi, contuzii, entorse, luxații fracturi, care pot interesa toate structurile anatomice: piele, contuzii, ligamente, mușchi, tendoane, articulații, os, vase și nervi.Aceste leziuni pot lăsa sechele imediate sau tardive, a căror filiație cu traumatismul respectiv nu este greu de stabilit. Piciorul mai prezintă însă frecvent o serie de sindroame sau boli
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]