950 matches
-
adăpostind opera propriu-zisă, în timp ce câteva piese erau învestite ca suveniruri autobiografice și aminteau de funcția inițială a clădirii ca loc de muncă și de viață"570. Dubla destinație, casă-muzeu, presupune, de fapt, o sinteză între biografia epurată de orice reziduu anecdotic și estetica revelată nu doar de tablouri, ci și de modalitatea expunerii lor într-un ansamblu atent orchestrat în ceea ce privește efectele vizuale. Rodolphe Rapetti subliniază semnificația acestei locuiri spectrale, acela de a organiza asemeni esteților decadenți casa precum o scenă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creeze emulație. Mihai Eminescu făcea elogiul pionierilor literaturii române, Paris Mumuleanu, Scavinschi etc., pe care George Călinescu îi reconsideră, nu fără o doză de malițiozitate, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, unde sunt plasați sub semnul atât al anecdoticului care suplinește absența unei opere, cât și al caracterului fondator de climat cultural, în ciuda șovăielilor începuturilor. Există însă și o fascinație în ceea ce-i privește pe "oamenii începutului de drum", cum îi numea Paul Cornea. Mircea Cărtărescu, în Postmodernismul românesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vedea mai jos, ritualul prelecțiunilor era de o cu totul altă factură, iar sobrietatea, rigoarea, științificitatea erau cuvinte de ordine în "fișa postului" de prelector. 6. Prelecțiunea ca ritual Deși, cel mai adesea, discuțiile despre ritualul prelecțiunilor intră în categoria anecdoticii literare, ele sunt importante pentru sublinierea insistenței cu care s-a încercat individualizarea, sau, într-un termen de factură recentă, personalizarea acestui tip de conferință. Și, în bună mă-sură, conferirea acestui caracter de incon-fundabilitate a reușit cu succes. Fie
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
dădea dovadă, caracterul său volubil, cuceritor. Prietenia se încheagă astfel, firile diferite atrăgându-se și completându-se reciproc. Tocmai aceste diferențe au stârnit controverse și discuții, mulți susținând faptul că cei doi se numeau prieteni doar din considerente bahice și anecdotice.* Un motiv ar fi lungile lor peregrinări la Bolta Rece sau pe la alte cârciumi din Iași, unde se pierdeau în discuții, amintiri și meditații. George Panu surprinde ineditul și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea” din Iași
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Totuși este de remarcat faptul că acest tip de realism presupune în mod aproape sistematic, așa cum s-a putut observa în nenumărate rînduri, o epurare cu rol de a elimina din descriere anumite date, în special cele care țin de anecdotic, de actualitatea efemeră sau de un vocabular mult prea tehnic [...]. Într-adevăr, doar eliberîndu-se mai mult sau mai puțin de suportul material, ținutele feminine pot deveni, în Comedia Umană, limbaj, simbol și poezie [...]. Vom nota mai întîi faptul că acest
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
repetă fapte transmise de operele biografice oficiale ale lui Francisc sau chiar de lucrări anterioare. Avem în vedere autori ce prezintă începuturile mișcării franciscane, încercând să o încadreze într-un context istoric, și autori ce menționează doar episoade cu caracter anecdotic, după cum există și autori care scriu la doar câțiva ani după moartea și canonizarea lui Francisc, oferind o viziune asupra mișcării sale (de multe ori alături de Ordinul Dominican) din perspectiva, am putea spune, teologiei istoriei sau, în orice caz, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
filmul mut și gagurile lui superficiale, iubește în schimb teatrul și sentimentele descătușate pe scenă. Antonio Patraș deconspiră un om al micilor plăceri vinovate, cucerit definitiv de melodrame, impresionat de expoziția ieftină de pasiuni și de suferința eroilor naivi. Simplă anecdotică literară? Biografie de scriitor în cheie minoră? Nicidecum. Gustul îndoielnic pentru o artă inferioară stă în centrul unui laborator de creație. De fapt, la asta s-ar putea rezuma teza cărții: cum a făcut roman un critic îndrăgostit de spectacolele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
el, resemnat, "ca să-mi probeze că știe românește mă înjură de d-zeu și recită un cântec pornografic". Comedia tocmelii și jecmăneala locvace formează de fapt spiritul viu al locului, surprins în scene pitorești, intens colorate, cu miez în genere anecdotic, de portret moral. Nu sunt trecute cu vederea nici detaliile vestimentare, nici comportamentele tipice, interesante foarte dacă ne gândim la perspectiva imagologică. În restaurante s-ar putea să întâlnești oricând "un ofițer ungur" aflat "în luna de miere cu o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de mai înainte, victimă a iluziei, să iasă din scenă discret, cu o lacrimă "în colțul ochiului" pusă pe seama frigului (bietul om vrea să-și ascundă, totuși, suferința). În alt loc (Într-o zi de curse), viclenia femeii e ilustrată anecdotic, printr-o istorioară ce-și scoate efectul comic din inteligenta utilizare a qui-pro-quo-ului, fără alte pretenții. Bănuind că nevastă-sa îl înșală cu un amic al casei, soțul găsește prilejul de a le cere socoteală după ce-i zărește plimbându-se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
libertatea individului la un set de automatisme și de opțiuni previzibile, în schimb materialul faptic menit să probeze aceste automatisme poate fi cu mult mai divers așa se explică interesul lui Lovinescu pentru "intrigă", fie în forma vulgară a colportajului anecdotic, fie în maniera experimentală a "exercițiilor de digitație" din intermezzo-ul nuvelistic. Într-adevăr, în proza scurtă autorul lui Bizu nu adâncește psihologia personajelor (inexistente în afara "rolului" prescris), în schimb consemnează o serie de topoi meniți a scoate în relief
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vreme narațiunea, lipsită de tradiționalul happy end, plasează nefericita poveste de dragoste în proximitatea "tragicului"). Pe acest subiect de nuvelă sentimentală, nu cu mult mai complex decât episodul florentin al amorului dintre Leon și Igeea, se suprapun numeroase reflecții, secvențe anecdotice și "situații" menite a contura, nuanțând până la oboseală, portretul "eroului" favorit pe care "romanul" lovinescian îl "citește" în fel și chip, de la o carte la alta. În Comedia dragostei lectura se face, am anticipat deja, prin intermediul unei oglinzi ce mediază
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cum a venit, ca o nălucă, nu înainte de a-l sfătui pe Andrei să ierte trădarea femeii și să nu mai creadă în nimic pentru că "viața nu-i decât un șirag de slăbiciuni". La scena aceasta cam artificială, de factură anecdotică și gust îndoielnic, Lovinescu ținea foarte mult, de vreme ce a refuzat s-o elimine sau să modifice anumite detalii, răspunzând obiecțiilor de bună credință ale Elenei Farago pe un ton mai mult decât categoric: În privința scenei ce-mi propui să prefac
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atent cumpănită de secvențe reflexiv-diaristice, mai monotone prin însăși natura lor digresivă, și episoade melodramatice, prinse ca-n basorelief, cu un marcat potențial simbolico-sugestiv. Merită reținută de asemeni, drept procedeu lovinescian marcă înregistrată, și convertirea în cheie gravă a materialului anecdotic, "ușurel" ("diversiunea picantă", "aparența de libertinaj"), care, utilizat "cu decență", poate sugera "ceva august și măreț". Mai mult, scena în cauză, de o teatralitate indiscutabilă, are într-adevăr un rol esențial în roman, pentru că face trecerea de la partea expozitivă, bazată
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
eului"), când realistă (ipoteză ce presupune un determinism invers, dinspre mediul exterior spre configurația interiorității psihice). Literatura lui Lovinescu nu este însă nici romantică, nici realistă, ci... lovinesciană, amestec de jurnal intim și de melodramă, de reflecție angoasantă și colportaj anecdotic, totul prins în rama unei forme austere, cu profil de "icoană". O "icoană" ar vrea să rămână și Mab, în sufletul lui Andrei cel puțin. De aceea, îngrijorată fiind de reacția partenerului, ea se arată "nepăsătoare la frumusețea dimineții" (comportamentul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nuvele sau povestiri la roman, ultimul fiind conceput ca o compoziție polifonică, serială, sinteză sui generis a experiențelor anterioare în materie de proză. Referindu-se la transformarea în cauză, Negoițescu 174 identifica, pripit, semnul unui regres estetic, relevabil în "degradarea anecdotică" a poveștii sentimentale din O dragoste florentină. Dar, după cum am anticipat, recursul la anecdotă vizează nu atât "degradarea", cât simplificarea romanțioasei aventuri amoroase prin reducția la sâmburele său epic, la elementele de "intrigă", întotdeauna mai triviale în raport cu poezia inefabilă a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
încearcă să recupereze câte ceva din literatura scrisă anterior. Și, cum lucrul acesta se întâmplă mereu, putem spune fără ezitare că fiecare nou text le rescrie pe cele de dinainte, anulându-le, într-un fel, ca "literatură" de unde și impresia "degradării" anecdotice pe care o lasă proza lovinesciană, de la o carte la alta. În primul roman al criticului, ultimele capitole alcătuiesc de fapt un fel de epilog la povestea de dragoste propriu-zisă, fără a face corp comun cu ea, iar "lipitura" se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
deduce că oamenii trebuie să-și regleze ritmurile existenței după modele venite „de sus”. Cearta zeilor, receptată în chip simbolic, are răspîndire cosmică, deși planul de referință al limbajului dă impresia că se situează la un nivel superficial, vizînd aspecte anecdotice și didactice. Mînia zeiței Hator se decriptează în direcția vegetaționalului. La Telepinus, ordinea normalului se întoarce, pentru că „un străin”s-a amestecat în domeniul său, cum intenționa și Inanna-Iștar în altă categorie de texte. În replică, Telepinus pune încălțările „pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în primul rînd, mai frecvent și cel mai rapid accesibil în memorie, nu ar apărea ca atare în ansamblul discursurilor subiecților. Elementele periferice "îmbracă" elementele puternic structu-rante care "locuiesc" discursul generat, fiind în același timp declinate sub formulări diverse, cîteodată anecdotice. Studiul lui Vergès despre reprezentarea banilor a fost întreprins în același mod (Vergès, op. cit.). Iată rezultatele uneia dintre cele două anchete: una a fost efectuată în Marseille (pe 367 bărbați și femei), iar cealaltă la Nîmes (pe 400 de femei
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Francezul nostru nu părea să fie astfel (deși cum știm destul de puține despre el, poate că ne înșelăm), se dovedea mai degrabă un fin observator, un bun documentarist, un atent interlocutor, de aceea textul lui aduce cu sine notații românești, anecdotice, unele excepționale, dar și statistici ori detalii livrești. Astfel că el poate fi util atât pentru cercetarea mentalităților, a stereotipurilor, a imaginilor, cât și pentru istoria politică a perioadei. Laurențiu VLAD Abrevieri Axis Axis, dictionnaire encyclopédique, 6 vol., Le Livre
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pare că s-a rătăcit -, s-a detașat vizual de masele de oameni, de infern. Singurul ei "loc" în narațiune este legătura cu Schindler. Simplul fapt de a privi devine un fel de salvare deși, din cauză că firul narativ evită individualismul anecdotic, această fetiță nu va supraviețui și nu va intra niciodată în fabrica lui Schindler. * * * "Eu" și "el" sînt de fapt "eu" În mod tradițional, în funcție de "vocea" naratorului, narațiunile au fost denumite romane "la persoana întîi" sau romane "la persoana a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unde gesticulația, tonul și mimica sânt totul. Să spun doar că era fermecător. Ne amuzam copios și povesteam apoi mai departe istoriile din lumea literară care ne ajunseseră la urechi. Cum la sfârșit urma o nouă porție de șuetă și anecdotică, cenaclul propriu-zis era de fapt un fel de mare paranteză. Se citea ce aducea fiecare, la fel ca la cealaltă "Junimea", fără programări și fără preselecție. Prima lectură pe care am auzit-o a fost extraordinară și mi-a tăiat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în baza criteriilor etice și estetice, deopotrivă. Apoi, ca semnatar al scrisorii deschise, polemistul își asumă principial o atitudine ostilă, justificată în raport cu ținta sa, practicând atacul frontal, însă, pe de altă parte, micile evadări în ficțional, prin intermediul enunțului ironic, breșei anecdotice sau argumentului prin ficțiune, îi conferă libertatea de a-și disimula ofensiva și de a-și sancționa subversiv adversarul. Rizibilul devine, astfel, o metodă punitivă aplicată inamicului și un spectacol inteligent pe gustul cititorului. La Arghezi, scrisoarea deschisă e concepută
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ușor inteligibilă intenția deriziunii: "Trei episcopi s-au întâlnit în București: episcopul Gorgonie, episcopul Ghelasie, episcopul Dionisie. Fiecare din ei e însoțit de un prieten, doctor în teologie" După un asemenea demaraj, lectorul se poate instala confortabil pe terenul ficțiunii anecdotice, pentru a savura maniera în care este țesută poanta. Imaginea exterioară a personajelor, "redingotă și barbă tunsă", precum și discursurile stereotipe, etalând o prețiozitate dogmatică, formală, care ține, de fapt, locul substanței ideatice, într-un cuvânt, comportamentul-fațadă contrastează, ilar, cu atitudinea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o fotografie "de june", și nu una recentă, "ca dansatoarele la pensie, solicitate să acorde un autograf pentru o pastă de dinți", i se pare polemistului amendabil prin tentativa de mistificare a realității. Intenția vexatorie e deturnată însă de aluzia anecdotică: "Să nu zică evreii că ar fi un om eventual urât și să poată spune Rașela: Așa un bărbat am visat"". Aici, uzul exclusiv al asteismului și diasirmului întreține o bună-dispoziție relaxată, păstrând intenția polemică, dar atenuându-i manifestarea. Dacă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trecut, p. 55. 202 Uneori, anecdota apare ca secvență intradiscursivă (spre exemplu pamfletele "Episcopul Nifon al Dunării de Jos", în Pagini din trecut, p. 5; "Despărțire", ibid., p. 57; "Gonacii", ibid., p. 59; (iar, alteori, întreaga abordare a realului este anecdotică (ex. "Dialog", ibid., p. 38). 203 Tudor Arghezi, "Dialog", în Pagini din trecut, p. 38 (până la nota următoare, citatele trimit la acest text). 204 Tudor Arghezi, "Năpârca", în Pagini din trecut, p. 394. 205 Tudor Arghezi, "Baroane" în ibid., p.
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]