KorAP: Find »[drukola/base=anexare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...100 >

2,499 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917

se fac din patriotism ar fi absurd. Se fac din interes. Cine n-are nimic, nici avere, nici nume, nici inteligență, nu poate fi patriot; e un om de rând și nimic mai mult. Primirea în acest chip a Dobrogei, anexarea unei țări și cesiunea unei provincii prin o moțiune lucru nemaipomenit, nu e decât masca sub care se ascunde carte blanche, mâna liberă de a cheltui cu milioanele, rapacitatea partidului liberal. Dobrogea - după cât auzim - (o) [va] fi administrată de Ministerul

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
ar fi fost o mare rușine. Să judecăm în analogie ocuparea Dobrogei. Ministrul nostru de esterne a promis că nu va face mari cheltuieli, că ele se vor acoperi din chiar venitul provinciei. Permită-mi-se a crede tocmai contrariul. Anexarea Dobrogei poate să fie pentru mulți o idee admisibilă, a căreia combatere nu va trece dincolo de marginele unei discuții teoretice. Prevedem însă de pe acuma - să dea D-zeu să nu avem dreptate - cumcă aplicația are să fie revoltătoare. Deja ni se

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
consulta când e în joc soarta lui întreagă. Pentru România cestiunea că d-nii Vizanti sau Daniileanu își pierd posturile sau că un guvern a avut candidaturi oficiale sânt lucruri de zece ori mai importante decât pierderea a trei ținuturi și anexarea unei țări a cărei cultură va costa minimum două sute de milioane. Și care e motivul că nu se consultă țara tocmai când e mai mare trebuință de aceasta? Pentru că sânt rușii în țară - răspunde d. Holban, viitorul prefect din Dobrogea

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
care poate fi starea intelectuală a multor persoane cu cari-și pot face speculanții manipulările cele mai de necrezut. Galiția e superioară Bucovinei sub raportul intelectual. Ce trebuie însă să fie în Bucovina? Cu ocazia aniversării de 100 ani a anexării Bucovinei s-au publicat scrieri de ocazie care vroiau a arăta cum toate progresele po sibile s-au realizat în acea provincie, cum tot e în cea mai bună regulă. Cât însă diferă de acest tablou tabloul ce ni-l

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
popor atât de civilizat și mai cu seamă atât de bogat ca cel românesc are datoria de-a se închina exigențelor secolului. Străinii voiau război cu Turcia, de îndată această luptă nefastă se botează "război al independenței". Străinii vor voi anexarea, și se vor găsi și în viitor cete de masalagii cari să alerge ulițele și să strige "Trăiască cutare ori cutare formă a pieirii Romîniei". Evident e un lucru. Poporul de mult nu mai participă la toate panglicăriile acestea. Recăzut

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853

Polone, precum și cel al sistemului politico-instituțional al Imperiului Otoman. Așa a fost explicat, de exemplu, faptul ca Franța, ale cărei interese în zona erau arhicunoscute, a asistat, totuși, pasivă, la prima împărțire a Poloniei, în anul 1772, cât și la anexarea de către Rusia a Crimeii, în anul 178411. S-a lăsat, astfel, câmp liber de acțiune celei mai active puteri în Europa Orientala, si anume Rusia. 10 M.S. Anderson, op. cît., p. 209. 11 Cf., ibidem; după cum se știe, evoluției crizei

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Nuovo Archivio Veneto". Periodico storico trimestriale, Venezia, 1917, p. 244. 15 Ibidem, p. 245. pe care l-a avut în determinarea Porții Otomane să cedeze Austriei, în anul 1775, nord-vestul Moldovei, denumit, după cum se știe, Bucovina 16. A urmat, apoi, anexarea Crimeii, în anul 1784, prefigurata tot de clauzele tratatului de la Küciük-Kainargi, care stipulau acordarea de către Poartă Otomană a independenței tătarilor crimeeni 17. Deși s-a aflat în fața unei violări grosolane a principiilor statuate de jus publicum europaeum, concretizata în anexarea

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
anexarea Crimeii, în anul 1784, prefigurata tot de clauzele tratatului de la Küciük-Kainargi, care stipulau acordarea de către Poartă Otomană a independenței tătarilor crimeeni 17. Deși s-a aflat în fața unei violări grosolane a principiilor statuate de jus publicum europaeum, concretizata în anexarea, în timp de pace, a unui teritoriu aparținând altui stat, Europa nu a reacționat în nici un fel. Tot așa cum nu a reacționat nici la continuele provocări ale Ecaterinei a II-a de după această dată. Din contră, diplomația franceză a fost

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Taking Away of Bucovina (1775) and the Assassination of Grigore III Ghica of Moldavia aș Highlighted în English Diplomatic Reports of the Time, în "Revue Roumaine d'Histoire", Tome XXXIII, Juillet-Decembre, 3-4, 1994, p. 275-291; Mihai-Ștefan Ceaușu, Bucovina Habsburgica. De la anexare la Congresul de la Viena. Iosefinism și postiosefinism (1774-1815), Fundația Academică "A.D. Xenopol" Iași, 1998, p. 49 și urm. 17 În legătură cu motivația acelei anexări, nobilul (ambasadorul) venețian acreditat la Petersburg informa Senatul, la 24 noiembrie 1785, ca de mult timp Rusia

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
în "Revue Roumaine d'Histoire", Tome XXXIII, Juillet-Decembre, 3-4, 1994, p. 275-291; Mihai-Ștefan Ceaușu, Bucovina Habsburgica. De la anexare la Congresul de la Viena. Iosefinism și postiosefinism (1774-1815), Fundația Academică "A.D. Xenopol" Iași, 1998, p. 49 și urm. 17 În legătură cu motivația acelei anexări, nobilul (ambasadorul) venețian acreditat la Petersburg informa Senatul, la 24 noiembrie 1785, ca de mult timp Rusia "aveva coltivata la speranza ed îl penziere di aprire un giorno a sollievo ed ingrandimento del suo commercio le scale altre volte celebri

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
67. Lipsa de reacție a Porții Otomane nu a descurajat diplomația franceză care a continuat să-i alarmeze pe conducătorii acesteia cu spectrul consecințelor funeste ale aservirii Poloniei de către Rusia 68, de vreme ce, stăpânind Polonia, ea își crea condițiile și pentru anexarea provinciilor europene ale Imperiului Otoman. Mai mult chiar, pretindea Raymond Verninac, "le partage de la Pologne est le prélude du renvoi des Ottomans en Asie" (s. Ven.C.)69. Prin 67 Cf., loc. cît., f. 62-62v; diplomatul venețian, care îi asigură

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
31 și urm. 6 Cf., Richard Krauel, op. cît., p. 208 și n. 1. 7 Cf., Ole Feldbaek, op. cît., p. 166 și urm. Suediei, Gustav al IV-lea Adolf, dorea menținerea alianței, atât timp cât era necesară pregătirii diplomatice a viitoarei anexări a Norvegiei. În acest scop, el a încercat, în luna aprilie 1801, să obțină sprijinul Franței, în schimbul alierii cu ea împotriva Mării Britanii. Un astfel de obiectiv era, însă, în flagrantă contradicție cu principiile alianței, motiv pentru care, la începutul

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
sens favorable à la Russie" (s. Ven.C.)54. Presată, așadar, de Franța, Rusia a sfârșit prin a invada Finlanda, la sfârșitul lunii februarie 180855, pentru ca, la sfârșitul lunii martie a aceluiași an, Alexandru I să decreteze, printr-un manifest, anexarea acesteia la Rusia 56. Evenimentul a avut un ecou deosebit de favorabil chiar și în rândurile adversarilor alianței rusofranceze. Cu excepția lui Alexandru Rumianțev, pentru care anexarea Finlandei echivala cu cea a unui "désert de pluș sur la Caspienne" (s. Ven.C.

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
pentru ca, la sfârșitul lunii martie a aceluiași an, Alexandru I să decreteze, printr-un manifest, anexarea acesteia la Rusia 56. Evenimentul a avut un ecou deosebit de favorabil chiar și în rândurile adversarilor alianței rusofranceze. Cu excepția lui Alexandru Rumianțev, pentru care anexarea Finlandei echivala cu cea a unui "désert de pluș sur la Caspienne" (s. Ven.C.)57. Deoarece, "să pensée ne pouvait se détacher du Danube et même du Bosphore" (s. Ven.C.)58, motiv pentru care nu agreă ideea războiului

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Napoleon că a respins propunerea Porții Otomane de a se "aranja" direct cu el, fără intervenția Franței 63. La rândul său, Alexandru Tolstoi încerca să-l convingă pe Napoleon că "generozitatea" cu care acceptase ocuparea efectivă a Finlandei și ideea anexării Principatelor Române erau departe de a fi avut valoarea practică și morală dorite de Rusia. Deoarece, pe de o parte, cea dintâi i-a fost cedata doar pentru faptul că nu prezenta nici un interes pentru Franța, deci nu putea fi

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Moldavie et la Valachie ne nous donnent pas plus de deux millions d'habitants qui demandent encore des troupes pour être soutenus" (cf., ibidem, p. 917); diplomatul rus nu era de acord nici cu pretenția lui Napoleon că în urmă anexării Finlandei, regele Suediei "ne restera plus que le grand duc de Suède, et seră votre vassal et sous votre influence immédiate" (adică a rușilor n. Ven.C.), Deteriorarea situației internaționale a Franței, ca urmare a declanșării, la 2-3 mai 1808

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
op. cît., p. 38. 82 Cf., Stewart P. Oakley, op. cît., p. 44. cea cu Franța, la 6 ianuarie 181083. Ultimele păci, ca și cea cu Rusia, de altfel, au deschis calea către realizarea unui vechi deziderat al suedezilor, anume anexarea Norvegiei. În cercurile diplomatice de la Istanbul circulă, deja, la începutul anului 1810, știrea că cedarea Finlandei către Rusia urma a fi compensată cu Norvegia. În schimbul acesteia din urmă, Danemarca ar fi primit Pomerania Suedeză, Mecklenburg, "ou d'autres pays non

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
vedere, între altele, și faptul că, în pofida deteriorării progresive a raporturilor sale cu Rusia, Napoleon Bonaparte mai speră, încă, si la jumătatea anului 1810, să o mențină în sistemul său continental, motiv pentru care o încuraja să nu renunțe la anexarea Moldovei și a Țarii Românești 92. Ca urmare, diplomația rusă persistă în a asimilă statutul juridic al celor două Principate Române, ocupate de trupele ruse, cu cel al Finlandei. Căci, potrivit interpretării date de Pavel Andreevich Șuvalov, trimisul special al

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
besthen könne"121. Reacția lui Napoleon a fost promptă și conformă cu 117 Cf., raportul lui von Stedingk către rege, din 18/30 decembrie 1810, loc. cît., fond cît.; tot la 25 martie 1811, Alexandru îi reamintea lui Napoleon că anexarea Finlandei "n'était pas dans mon politique" și că a întreprins războiul împotriva Suediei doar ca urmare a aderării sale la "sistemul continental"; prin urmare, conchidea tarul, nu-i datora nimic lui Napoleon, nici din acest punct de vedere, deoarece

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
atribuit, de altfel, întocmirea planului de operațiuni militare ale Coaliției ce au determinat, de altfel, în cele din urmă, prăbușirea Imperiului lui Napoleon I140. Concomitent, s-au diminuat și perspectivele de a realiza principalul obiectiv al politicii sale externe, adică anexarea Norvegiei la Suedia, datorită sporirii influenței Austriei, Marii Britanii și a Prusiei în Consiliul Aliaților. După bătălia de la Leipzig, din 16-19 octombrie 1813, Carl Johan a reluat ofensiva militară și diplomatică 141, fiind sprijinit și de tar. În opinia acestuia, decizia

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
îl interesa zona. La rândul ei, Rusia s-a angajat, fără rezerve, în războiul împotriva Suediei nu atât pentru a servi interesele antiengleze ale Franței, cât pentru a realiza, așa cum s-a constatat, un obiectiv mai vechi al său, anume anexarea Finlandei, cu scopul de a-și spori mijloacele de acțiune și în Orientul European. Este tocmai ceea ce sesizase și de Caulaincourt care s-a grăbit să-i atragă atenția lui Napoleon asupra pericolelor ce puteau fi generate, într-un viitor

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
mijloacele de acțiune și în Orientul European. Este tocmai ceea ce sesizase și de Caulaincourt care s-a grăbit să-i atragă atenția lui Napoleon asupra pericolelor ce puteau fi generate, într-un viitor deja previzibil, asupra sistemului politic continental, de anexarea Finlandei de către Rusia. De aceea, diplomatul francez îi sugera împăratului sau să le preîntâmpine, prin reactivarea acelui vechi sistem francez de alianțe în Europa, denumit "barrière de l'Est", în care Suedia trebuia să revină, fără întârziere 156. 155 "Sire

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Nordul Europei, așa cum era configurata în primul deceniu al secolului XIX159. Iată pentru ce nu obosea să repete, ori de câte ori i se părea necesar, că el consideră Finlanda, Moldova și Țara Românească că provincii care aparțineau, deja, Rusiei 160, desi nici anexarea Finlandei și nici cea a Principatelor Române nu fusese consacrate în spațiul dreptului internațional public. Este adevărat că integrarea acelor provincii în Imperiul Rusiei a fost inserata în Convenția secretă de alianță franco-rusă de la Erfurt, din 12 octombrie 1808, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
climat" (s. Ven.C.) (cf., scrisoarea lui P.A. Tolstoi, adresată lui Rumianțev, la 21 august/9 septembrie 1808, la Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 917). 160 Cf., ibidem, p. 916. Britanie 161. În cazul Principatelor Române, anexarea lor la Rusia, pe care Napoleon declară că o recunoștea și, implicit, fixarea graniței europene a acesteia cu Imperiul Otoman pe linia Dunării, mai avea și valoarea de condiție sine-qua-non pentru recunoașterea și garantarea de către cele două puteri contractante a

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
o recunoștea și, implicit, fixarea graniței europene a acesteia cu Imperiul Otoman pe linia Dunării, mai avea și valoarea de condiție sine-qua-non pentru recunoașterea și garantarea de către cele două puteri contractante a integrității restului teritoriului Imperiului Otoman 162. Faptul că anexarea devenea efectivă, abia după impunerea, pe cale pașnică sau cu forța armelor, a recunoașterii ei de către Poartă Otomană 163, sugerează ideea că Napoleon, mai ales, era conștient că amintită Convenție, prin ea însăși, nu era operanta, de vreme ce, în caz contrar, Principatele

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]