KorAP: Find »[drukola/base=angiotensină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...135 >

3,353 matches

Corola-website/Law/215587_a_216916

bine decât placebo, în studiul SYST-EUR. Compararea între diferite regimuri active a furnizat rezultate mai puțin clare. Două studii, unui pe pacienți cu nefropatie diabetică proteinurică [309] și altul pe nefropatie non diabetică [317], au arătat superioritatea antagonistului receptorului de angiotensină sau a IEC asupra antagonistului de calciu în întârzierea bolii renale în stadiu terminal și a creșterii semnificative a creatininei serice, dar o sub-analiză post-hoc a studiului ALLHAT pe acei pacienți hipertensivi care aveau reducerea funcției renale bazal (dar proteinuria

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
asemenea rezultate inconsistente: doar un studiu a arătat un declin semnificativ mai mic cu IEC față de beta-blocant, în timp ce alte studii nu au fost capabile să demonstreze efecte diferite ale IEC față de antagoniști de calciu, beta-blocante sau antagonist al receptorilor de angiotensina sau asocierii antagonist de calciu și diuretic; efecte egale ale antagoniștilor de calciu și diureticelor au fost evidențiate de către un alt studiu. Rezultate mai clare au fost obținute când au fost comparate efectele diferitelor regimuri antihipertensive asupra microalbuminuriei și proteinuriei

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
de calciu și diuretic; efecte egale ale antagoniștilor de calciu și diureticelor au fost evidențiate de către un alt studiu. Rezultate mai clare au fost obținute când au fost comparate efectele diferitelor regimuri antihipertensive asupra microalbuminuriei și proteinuriei. Blocanții receptorilor de angiotensină au fost cei mai eficienți în reducerea excreției proteice urinare față de betablocant, antagonist de calciu sau diuretic tiazidic, un antagonist de aldosteron s-a dovedit mai eficient decât un antagonist de calciu, și un IEC mai eficient ca un antagonist

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
divergente ar trebui raportate, Totuși, întrucât IEC au fost raportați ca având eficienta egală cu antagoniștii de calciu în trei studii sau cu diureticul în alt studiu. De interes sunt câteva studii care au investigat combinația între antagoniștii receptorilor de angiotensină și IEC (comparativ cu monoterapia). Studiul COOPERARE a raportat reducerea progresiei nefropatiei nondiabetice de către combinație versus componentele combinației în monoterapie, fără o diferența semnificativă a tensiunii arteriale în cele două grupe de tratament [446]. Alte studii au arătat o acțiune

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
o recentă meta-analiză [450] care a confirmat acțiunea antiproteinurică mai mare a combinației, asociată cu o scădere mai mare a tensiunii arteriale. Pe de altă parte, două studii mici au sugerat că dozele foarte mari de antagonist de receptori de angiotensină pot exercita o acțiune antiproteinurică semnificativ mai mare decât doza standard, fără o creștere a efectului antihipertensiv [451,452]. Aceste studii merită a fi confirmate de către studii mai mari. 4.5.5 Diabetul nou instalat Diabetul și hipertensiunea sunt deseori

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
diabetului nou apărut în studiile cu tratament antihipertensiv [455]. Aproape toate studiile cu terapie antihipertensivă utilizând ca obiectiv diabetul nou apărut au arătat o incidența semnificativ mai mare pentru diureticele tiazidice și/sau beta-blocante, în comparație cu TTHC antagoniști ai receptorilor de angiotensină sau antagoniști de calciu. Recent, antagonist receptorilor de angiotensină și IEC s-au dovedit a fi asociați cu o incidența semnificativ mai mică a diabetului nou apărut față de antagonist de calciu. Este dificil de concluzionat dacă agenții care interferă cu

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
Aproape toate studiile cu terapie antihipertensivă utilizând ca obiectiv diabetul nou apărut au arătat o incidența semnificativ mai mare pentru diureticele tiazidice și/sau beta-blocante, în comparație cu TTHC antagoniști ai receptorilor de angiotensină sau antagoniști de calciu. Recent, antagonist receptorilor de angiotensină și IEC s-au dovedit a fi asociați cu o incidența semnificativ mai mică a diabetului nou apărut față de antagonist de calciu. Este dificil de concluzionat dacă agenții care interferă cu sistemul renina - angiotensină exercită o acțiune antidiabetogenă reală, sau

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
de calciu. Recent, antagonist receptorilor de angiotensină și IEC s-au dovedit a fi asociați cu o incidența semnificativ mai mică a diabetului nou apărut față de antagonist de calciu. Este dificil de concluzionat dacă agenții care interferă cu sistemul renina - angiotensină exercită o acțiune antidiabetogenă reală, sau pur și simplu nu au acțiunea diabetogenă a beta - blocantelor, diureticelor tiazidice și, într-un grad mai mic, a antagoniștilor de calciu [455,458]. Singurul studiu de terapie antihipertensivă placebo-controlat care a raportat cazurile

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
diuretice sau beta-blocante. Alte studii controlate placebo în condiții diferite de hipertensiune (risc cardiovascular crescut, insuficienta cardiacă cronică) au arătat de asemenea o incidența mai scăzută a diabetului nou apărut pe pacienții tratați cu IEC sau antagoniști de receptori de angiotensină [463] decât la pacienții tratați cu placebo, dar în toate aceste studii placebo și, respectiv, tratamentul activ au fost adăugate la o terapie medicamentoasă multiplă, în care diureticele și beta-blocantele predominau la începutul tratamentului și puteau varia pe o durată

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
primind și diverși agenți antihipertensivi și hipolipemiante. O foarte recentă metaanaliză a 22 de studii cu peste 160.000 de participanți a calculat că asocierea între diabetul nou apărut și agenții antihipertensivi este cea mai mică pentru antagonist receptorilor de angiotensină și IEC, urmați de antagonist de calciu ți placebo, apoi betablocante și diuretice. S-a sugerat că diabetul nou apărut "indus de tratament" nu ar avea același efect prognostic advers ca și diabetul apărut "spontan". Această afirmație s-a bazat

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
principalele beneficii ale tratamentului antihipertensiv sunt datorate scăderii tensiunii arteriale per se, și sunt în mare măsură independente de medicația folosita, și 2) diureticile tiazidice (ca și clortalidona și indapamina), betablocantele, calciu antagoniști, inhibitorii ECA și antagoniștii de receptori de angiotensină pot scădea adecvat tensiunea arterială și pot reduce efectele cardiovasculare în mod semnificativ și important. De aceea toate aceste medicamente sunt potrivite pentru inițierea și menținerea tratamentului antihipertensiv, atât ca monoterapie cât și în anumite combinatii între ele. Fiecare din

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
valabile în cazul Beta-blocantelor vasodilatatoare, cum ar fi carvedilolul sau nebivololul, care au acțiune dismetabolică mai mică sau deloc, ca și o incidența redusă a diabetului nou apărut comparativ cu B-blocantele clasice. B-blocantele, inhibitorii ECA și anatgoniștii de receptor de angiotensină sunt mai puțin eficiente la negrii, la care antagoniștii de calciu și diureticele ar trebui preferate. Trialurile urmărind obiective intermediare (leziune subclinică de organ) sugerează alte diferențe între variatele componente sau agenți antihipertensivi: inhibitorii ECA și antagoniștii de receptori de

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
sunt mai puțin eficiente la negrii, la care antagoniștii de calciu și diureticele ar trebui preferate. Trialurile urmărind obiective intermediare (leziune subclinică de organ) sugerează alte diferențe între variatele componente sau agenți antihipertensivi: inhibitorii ECA și antagoniștii de receptori de angiotensină au fost raportați ca fiind în mod special eficienți în reducerea hipertrofiei ventriculare stângi [349], incluzând componenta fibrotică [219,367]; sunt de asemenea destul de eficiente în reducerea microalbuminuriei și proteinuriei și în prezervarea funcției renale și întârzierea bolii renale;antagoniștii

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
și a avea de asemenea un efect antiproteinuric în studiile preclinice [581]. S-a sugerat că renina poate avea efecte care nu sunt în legătură cu cascada clasică renin��-angiotensină [577] și ar fi un factor de prognostic independent de producția de angiotensină II [582]. O dovadă convingătoare în acest sens, la fel ca și date privind efectele protective cardiovasculare are inhibiției reninei nu sunt încă disponibile. Identificarea primei clase de medicamente care să fie folosite în managementul hipertensiunii a fost mereu o

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
un alt agent sau prin evitarea creșterii inutile a dozei medicamentului folosit. Efectele secundare ale diureticelor tiazidice, betablocantelor și antagoniștilor de calciu sunt dependente de doză în timp ce există o creștere mică sau deloc a efectelor secundare ale antagoniștilor receptorilor de angiotensină și inhibitorilor ECA legate de doză [587]. 6.2.2 Monoterapie (Caseta 12) Tratamentul poate fi început cu un singur medicament, care trebuie inițial administrat la o doză mică. Dacă tensiunea arterială nu este controlată poate fi dată fie o

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
miocard lica izolată(vârst- Ateroscleroză Insuficiență cardiacă Insuficiență cardiacă nici) carotidiană Hipertensiune la negri Tahiaritmii Angină pectorală Tahicardie Glaucom Hipertrofie VS supraventriculară Sarcină Ateroscleroză �� carotidiană/ coronariană Sarcină Hipertensiune la negri ────────────────────────────────────────────────────────────��───────────────────────────── Inhibitori ECA Blocanți de receptori Diuretice Diuretice de ansă de angiotensină (antialdosteron) ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Insuficiență cardiacă Insuficiență cardiacă Insuficiență cardiacă Boală renală Disfuncție VS Postinfarct de miocard Postinfarct de terminală Postinfarct de miocard Nefropatie diabetică miocard Insuficiență Nefropatie diabetică Proteinurie/microalbu- cardiacă Nefropatie nondiabetică minurie Hipertrofie VS Hipertrofie VS Ateroscleroză Fibrilație atrială carotidiană

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
și bine tolerate și au fost folosite favorabil în studii randomizate de eficienta. Acestea sunt indicate cu o linie continuă groasă în diagrama din Figura 4: o Diuretic tiazidic și inhibitor ECA o Diuretic tiazidic și antagonist de receptor de angiotensină o Antagonist de calciu și inhibior ECA o Antagonist de calciu și antagonist de receptor de angiotensină o Antagonist de calciu și diuretic tiazidic o â - blocant și calciu antagonist (dihidropiridinic) Combinația unui diuretic tiazidic și a unui (3-blocant este

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
o linie continuă groasă în diagrama din Figura 4: o Diuretic tiazidic și inhibitor ECA o Diuretic tiazidic și antagonist de receptor de angiotensină o Antagonist de calciu și inhibior ECA o Antagonist de calciu și antagonist de receptor de angiotensină o Antagonist de calciu și diuretic tiazidic o â - blocant și calciu antagonist (dihidropiridinic) Combinația unui diuretic tiazidic și a unui (3-blocant este de asemenea o combinație validata în timp care a fost cu succes folosită în multe studii controlate

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
potasiului asociată cu administrarea tiazidei, pentru reducerea posibilă a incidenței mortii subite [591], pentru prevenirea intoleranței la glucoză și scăderea diabetului asociat cu hipokaliemia indusă de tiazid [592,593]. Combinația unui inhibitor ECA și a unui antagonist de receptor de angiotensină a devenit o preocupare a studiilor recente. Chiar dacă drogurile incluse în această combinație pot interfera. Deși la nivele diferite, cu același mecanism fiziologic, totuși combinația a fost raportata a exercita un efect oarecum mai mare de reducere a tensiunii arteriale

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
a imbunătati supraviețuirea în insuficiența cardiacă [595]. Deși rămâne neclar dacă avantajele acestei combinații pot fi reproduse prin simpla creștere de doză a oricărei componente în monoterapie [449,596], mai multe dovezi asupra beneficiilor combinării unui antagonist de receptor de angiotensină și a unui inhibitor ECA vor fi oferite de studiul ONTARGET [339]. Alte combinații sunt posibile, dar sunt mai puțin frecvent folosite și dovezile asupra eficienței lor terapeutice sunt mai limitate. O parte din aceste combinații sunt indicate de linia

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
controlate. În cele din urmă, combinațiile între 2 droguri intr-o singură tabletă, de obicei la doze mici, (dar uneori atât la doze mici cât și la doze mari), sunt acum larg disponibile, în special un antagonist de receptor de angiotensină cu un diuretic tiazidic, sau a unui inhibior ECA cu un diuretic tiazidic sau cu un antagonist de calciu, a unui (3-blocant cu un diuretic, și a unei tiazide cu un diuretic care economisește potasiul. Deși doza fixă a componentelor

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
inhibitorul de enzimă de conversie influențează evenimentele cardiovasculare în aceeași masură în subgrupul pacienților peste 65 de ani. Studiul LIFE [322] a arătat că la pacientii în vârstă de 55-80 de ani cu evidenta de hipertrofie ventriculară, antagonistul receptorului de angiotensină losartanul a fost mai eficient în reducerea evenimentelor cardiovasculare, în particular a accidentului vascular cerebral decât beta-blocantul atenolol, acest lucru fiind de asemenea adevărat pentru pacienții hipertensivi cu tensiune sistolică izolată [602]. SCOPE [307] a arătat o reducere a accidentelor

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
lucru fiind de asemenea adevărat pentru pacienții hipertensivi cu tensiune sistolică izolată [602]. SCOPE [307] a arătat o reducere a accidentelor vasculare cerebrale nonfatale la pacienții hipertensivi în vârstă de peste 70 de ani cu un regim conținând antagonists receptorului de angiotensină candersartan, în comparație cu pacienții care au primit un tratament fără candersartan. O analiză a unui subgrup din SCOPE a pacienților cu hipertensiune sistolică izolată a arătat o reducere semnificativă de 42% a accidentului vascular cerebral la pacienții tratați cu candesartan [603

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
cu candesartan [603]. Oricum se pare că beneficiile au fost demonstrate la pacientii în vârstă pentru cel puțin un reprezentant al câtorva clase de medicamente, de exemplu diuretice, betablocante, antagoniști de calciu, inhibitor de enzimă și antagoniști de receptor de angiotensină. Astfel există date insuficiente pentru alegerea agenților antihipertensivi în funcție de o strategie bazată pe vârstă [344]. Inițierea unui tratament antihipertensiv la pacientii vârstnici trebuie să respecte ghidurile generale. Înaintea și în timpul tratamentului tensiunea arterială trebuie să fie măsurată în poziție șezând

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
de diabet unele medicamente antihipertensive pot avea proprietăți protectoare renale ce ar putea extinde protecția asigurată de scăderea tensiunii arteriale ca atare. Cum s-a discutat în capitolul 4.5.4 există o evidenta a superiorității antagoniștilor de receptor de angiotensină și al inhibitorilor ECA, în special în prevenția și reducerea microalbuminuriei și proteinuriei. În concluzie la pacienții cu diabet de tip 2 este recomandată scăderea tensiunii arteriale pe cât posibil 7.3 Boala cerebrovasculară (Caseta 16). 7.3.1 Accidental vascular

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]