1,180 matches
-
nordice, Olanda, Franța, Malta; sunt culturi colectiviste masculine Grecia, țările arabe, Mexic, Venezuela, China, Japonia; Sunt culturi colectiviste feminine Portugalia, Spania, Rusia, Bulgaria, Costa Rica, Chile, Thailanda, Coreea. Din cea de a doua corelație au rezultat următoarele date: țările nordice, țările anglo-saxone, Statele Unite, Olanda se caracterizează prin distanță mică față de putere și nivel scăzut de evitare a incertitudinii, în timp ce țările germanice, Ungaria, Israel se caracterizează prin distanță mică față de putere și nivel ridicat de evitare a incertitudinii; China și India prezintă distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
generală asupra culturilor lumii, chiar dacă există variații uneori semnificative în cadrul unui grup (apud Ronen, 1986): Grupul de țări Individualism/ Colectivism Feminitate /Masculinitate Distanța față de putere Evitarea incertitudinii Țările nordice 2 6 6 6 Țările germanice 4 1 5 3 Țările anglo-saxone 1 2 4 5 Europa latină 3 5 3 1 America Latină 6 3 2 2 Orientul Ândepărtat 5 4 1 4 O privire globală asupra valorilor înregistrate de diferite culturi la fiecare dintre cei cinci parametri îl conduce pe Geert
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
perspective obiective asupra evenimentelor. În ciuda unor echivalențe de traducere dintr-o limbă în alta, cuvintele/sintagmele pot reflecta practici discursive, constructe culturale și relații sociale diferite. De pildă, engl. give a talk presupune un discurs public informal frecvent în culturile anglo-saxone, spre deosebire de cultura franceză, unde faire une communication, faire un exposé presupune o comunicare, o expunere formală. În lumea anglo-saxonă, conceptul exprimat prin termenul communication este extrem de important, având ca echivalent în cultura rusă conceptul obščenie, o formă de comunicare interpersonală
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
discursive, constructe culturale și relații sociale diferite. De pildă, engl. give a talk presupune un discurs public informal frecvent în culturile anglo-saxone, spre deosebire de cultura franceză, unde faire une communication, faire un exposé presupune o comunicare, o expunere formală. În lumea anglo-saxonă, conceptul exprimat prin termenul communication este extrem de important, având ca echivalent în cultura rusă conceptul obščenie, o formă de comunicare interpersonală presupunând „a fi împreună și a vorbi” cu alte persoane. În culturile anglo-saxone se face distincție între answers și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
comunicare, o expunere formală. În lumea anglo-saxonă, conceptul exprimat prin termenul communication este extrem de important, având ca echivalent în cultura rusă conceptul obščenie, o formă de comunicare interpersonală presupunând „a fi împreună și a vorbi” cu alte persoane. În culturile anglo-saxone se face distincție între answers și replies, inexistentă în limbile europene. Conceptele desemnate prin fr. demande, germ. Bitte, rus. pros’ba nu au echivalent în engleză, termenul cel mai apropiat ca sens, deși oficial și folosit doar în anumite situații
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nu are efect în prezent și trecutul care are efect în prezent. Frecvența structurilor sintactice cu diateza pasivă din limba rusă a fost pusă în legătură cu o atitudine culturală pasiv-contemplativă a individului în lume, în timp ce preferința pentru structurile active din culturile anglo-saxone este asociată cu atitudini active, cu o filosofie a lui to act. În dialectul mandarin nu există condițional deoarece oamenii din Orient evită în general dezbaterea, speculația orientându-se în special spre aplicații practice. 2.2. Nivelul discursiv Proiecția sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în care vorbitorii apelează la una sau alta dintre cele două strategii, precum și mărcile lingvistice ale strategiilor folosite. De exemplu, în Rusia, Polonia, țările latino-americane vorbitorii apelează mai frecvent la strategii ale politeții negative, în timp ce în Europa de Vest și în culturile anglo-saxone vorbitorii recurg cel mai adeseori la strategii ale politeții pozitive; în cultura americană se folosesc strategiile politeții pozitive ori de câte ori vorbitorul poate să-și exprime interesul, aprecierea față de interlocutor, încrederea în el, disponibilitatea de a se angaja în acțiuni comune; în
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și intensificatori diferă de la o cultură la alta: de exemplu, în culturile din Europa Occidentală predomină atenuatorii de expresie, în timp ce în culturile arabe predomină intensificatorii de expresie. La rândul ei, modalitatea de atenuare a expresiei diferă. De pildă, în culturile anglo-saxone enunțurile se atenuează preponderent prin procedee gramaticale (moduri și timpuri verbale, structuri interogative), în timp ce în limba română sunt preferați atenuatori lexicali (ezitări - ăăă, păăi -, adverbe-modalizatori de incertitudine, expresii ale vagului - cam, oarecum, prea, pe undeva etc.) sau intonații de atenuare
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
-lea, după lansarea sa în Germania de către Friedrich Ratzel, principalii săi promotori fiind Paul Vidal de la Blache (ce a introdus în această ramură curentul posibilismului din geografia umană) și Charles Chasse Vallaux. Școala franceză de geografie politică este, după cea anglo-saxonă, printre cele mai performante, evidențiindu-se în prezent câteva nuclee de cercetare cu privire la lumea arabă, axate în special asupra statelor arabe din fosta sfera de dominație franceză, în care și astăzi Parisul are multiple interese. Yves Lacoste, profesor emerit la
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
economice biși multilaterale dintre statele arabe din zona Golfului Persic, dinamica fluxurilor comerciale și inițiativele economice regionale în lucrarea “The Political Economy of Regional Cooperation in the Middle East” (1998) și în articole publicate în revistele de specialitate din lumea anglo-saxonă. Aceleași arii tematice îi sunt circumscrise și preocupările științifice ale lui Ersin Kalaycioglu, iar acțiunile concrete ale statului turc în zona Orientului Mijlociu sunt sintetizate de Tareq Ismael și Mustafa Aydin într-un capitol din lucrarea “Turkey’s Foreign Policy
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
geopolitici contemporani”, „Crizele și conflictele spațiului islamic” (2009), radiografiază pertinent spațiul politico geografic arab, atât din perspectiva raporturilor cu restul lumii islamice, cât și al încadrării în concertul relațiilor globale. Traducerile din literatura străină (în special din literatura franceză și anglo-saxonă) ce includ elemente referitoare la spațiul arab, cuprind lucrări tematice precum “Lumea musulmană - o religie, societăți multiple” (2003) de Yves Thoraval și Gari Ulubeyan, “Islamul - credințe și instituții” (2003) de Henri Lammens, „Geopolitică și geostrategie” (2001) de Paul Claval. De
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
țări supuse regimurilor autoritare 15). O memorie a trecutului "banal" și netraumatic reperabilă și în spațiul totalitarismelor a căutat să își facă apoi loc, pornind de la mai vechile cercetări ale vieții cotidiene, așa cum s-au dezvoltat ele în lumea germană, anglo-saxonă sau franceză 16. Nu doar subiectele abordate, dar și conceptele puse la lucru de cercetători au propus, până la urmă, un nou discurs, bazat pe o relație complexă, adesea contradictorie, între istorie și memorie. Cea din urmă a fost definită ca
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
R.S.S., precum și unirea armatelor americane cu cele chineze și japoneze, care ar fi atacat din China. Poziția anglo-americanilor față de România era percepută, la nivelul structurilor militare românești, ca una agresivă. La 11 februarie 1947 se menționa că cele două state anglo-saxone „au amânat orice intervenție în România, Bulgaria, Ungaria și Polonia [până - n.n.] după plecarea trupelor Ruse”, fapt pentru care au amânat ratificarea tratatelor de pace cu țările foste satelite ale Germaniei. Două zile mai târziu a fost prezentată și noua
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
unei viziuni globale. Alți critici subliniază moștenirea ideologică marxistă Încorporată În discursul Școlii Analelor, structuralismul excesiv al acesteia și folosirea exagerată a analizei cantitative, ba chiar un anumit determinism socio-economic, aparent mai nuanțat, dar tributar aceleiași viziuni ideologice rigide. Cercetătorii anglo-saxoni, cum ar fi Robert Darnton, evită chiar termenul de istorie a mentalităților, preferându-l pe cel de istorie culturală (subliniind astfel apropierea lor de perspectiva antropologiei culturale), În timp ce Geoffrey Lloyd a publicat chiar În Franța, În anul 1993, traducerea lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
parte problema surselor și a faptelor pe care Îmi voi Întemeia argumentația, miza teoretică a articolului de față constă În surprinderea rolului pe care l-a jucat naționalismul În această perioadă, ca factor de mobilizare politică a populației. Majoritatea cercetătorilor anglo-saxoni care au abordat acest fenomen, de la Hans Kohn la Peter F. Sugar sau John Breuilly, subliniază capacitatea remarcabilă a naționalismului de a mobiliza membrii societății În vederea atingerii unor obiective politice. În acest sens, naționalismul este definit ca o mișcare politică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu atât un atac Împotriva modernității, cât unul Împotriva modernității liberale. Toate acțiunile lor sunt foarte moderne, Însă susțin o altă versiune de modernitate față de lumea seculară a toleranței pe care a creat-o Occidentul, cel puțin În varianta sa anglo-saxonă, de la Tratatul asupra toleranței al lui John Locke la cartezianism și toate celelalte elemente care țin de spațiul deschis al Occidentului. Alături de ceea ce Karl Popper numea „societatea deschisă”, toate acestea sunt contestate În numele unei viziuni alternative. Mircea Mihăieș: Cum arată
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
pe drepturile individului și pe practici procedurale și legale Întemeiate pe principiul neutralității. Churchill spunea că atunci când lucrurile vor ajunge din nou la o confruntare decisivă, ne vom găsi probabil iar În situația de a avea de o parte democrațiile anglo-saxone, iar de partea cealaltă pe ceilalți - fie prin tăcere, fie prin consimțământ, fie prin teamă. Văd liberalismul Europei de Răsărit și Centrale ca fiind legat de conceptul pe care Judith Shklar Îl denumește „liberalismul fricii”. În viziunea sa, frica este
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
pe reguli și proces decizional "top-down" ce conduce la distanțarea administrației publice de cetățeni. Au fost oferite modele și experiențe, construite pe teoria noului management public, cunoscând dimensiuni diferite: * reforma structurilor organizaționale; * descentralizarea; * finanțe publice; * reformarea sistemului contabil în țările anglo-saxone; * managementul orientat pe rezultate; * reformele reglementărilor; * dezvoltarea unui nou management al personalului, * reactualizarea statutului funcționarului public. Noul management public are o gamă largă de mecanisme : * concepția organizării și a managementului; * aplicarea noii economii instituționle la management public și un model
by Doina MUREŞAN [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
din perioada 1960-1995 Capitolul I Ekphrasis și descriere. O introducere în teoria ekphrastică a secolului XX a. Definiții ale termenului ekphrasis A doua jumătate a secolului XX înseamnă pentru critica occidentală și redescoperirea unei figuri comune retoricii antice - ekphrasis-ul1. Critica anglo-saxonă datorează lui Leo Spitzer meritul de a fi supus atenției termenul ekphrasis și de a-l fi introdus în circuitul literar prin intermediul studiului The "Ode to a Grecian Urn" or Content versus Metagrammar 2, studiu în care Spitzer analizează poemul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
special, unde „o mașină asincronă este o mașină de curent alternativ la care viteza în sarcină și frecvența rețelei la care este conectată nu sunt într-un raport constant”[1-4, 6-8, 11, 13, 15, 18-22, 27]. În literatura de specialitate anglo-saxonă se folosește termenul de mașină „de inducție” (induction machine), definită astfel: „mașina al cărei circuit magnetic este asociat la două sau mai multe circuite electrice, mobile unele în raport cu celelalte și în care energia este transferată de la partea fixă la cea
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
duce la modificarea atât a amplitudinii cât și a frecvenței tensiunii induse, însoțită de modificarea curentului rotoric, deci a solenației acestei armături, este obținută prin fenomenul de inducție, fenomen specific acestei mașini (de unde vine și denumirea „induction machine” în literatura anglo-saxonă). La ambele tipuri de mașini câmpul învârtitor rotoric rămâne sincron cu câmpul statoric indiferent de sarcină. Diferențele semnalate mai sus dintre cele două mașini au unele consecințe asupra regimului dinamic, din acest punct de vedere mașina sincronă fiind „mai rigidă
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
reiterate și triumfătoare, însă ideea care trebuie reținută este că nici Sudul și nici Vestul nu au fost în realitate niciodată unitare, monolitice. Ambele au fost spații de întâlnire și influență reciprocă ale multor fonduri etnice, sociale și culturale, ca anglo-saxoni, amerindieni, latini, asiatici, negri, însă dimensiunea mitică a fost mult prea puternică și s-a impus.482 Arthur Asa Berger definea plastic cultura și raporturile ei cu mitul, asemuind-o cu o ceapă, ale cărei straturi succesive, odată îndepărtate, dau
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
XX-lea occidental (și nu numai), precum și asupra raporturilor inter-generaționale (există și bandă desenată creată pentru adulți, dar marea masă a ei este destinată publicului tânăr, adolescentin). Bradford Wright consideră că banda desenată (având și un termen dedicat în cultura anglo-saxonă, comics) a constituit o "revoluție culturală și comercială", o nouă etapă în cultura de consum, prin ea realizându-se "schimbul cultural de la adulți la tineri", de multe ori în limbaj brut, agresiv, ireverențios, sau chiar absurd.513 De altfel, tot
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și industrializarea în spațiul edenic tradițional, corupându-l. Antisemitismul însă nu era limitat la aria germană, și nici nu avea cele mai agresive forme ale sale în acel spațiu, ci în Rusia și în Europa de Est, și chiar și în lumea anglo-saxonă, portdrapelul libertăților și al democrației, unde nu erau deloc rare glumele anti-evreiești, restricțiile imobiliare și în educație, ori crearea de cluburi doar pentru semiți. Ellwood chiar formulează o sentință memorabilă: "antisemitismul a fost partea întunecată a glorioasei dimensiuni mitice a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu mai au încredere în super-eroi, pentru că eroul este cineva plasat deasupra umanității, iar credința în eroi creează oameni care confundă interesele societății cu propriile lor viziuni politice. A avea încredere în Watchmen ("Gardieni" trimitere străvezie la exponenții "Noii Drepte" anglo-saxone în deceniul al nouălea, Reagan și Thatcher), echivalează cu declinarea responsabilității asupra propriei vieți, deoarece acești lideri pot distruge lumea în efortul de păstrare a ei. Bradford Wright, op. cit., p. 275. Tehnicile postmoderne întrebuințate la realizarea seriei construiesc un "aparat
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]