2,924 matches
-
et métamorphosés dans une lecture de pluș en plus intéressante, par l'immixtion d'un ambitus épistolaire. Casă cu broderii de lumină depășește limitele unui jurnal cotidian, constituindu-se din multiplele secvențe ale sinelui, descrise și trăite, uneori, la limita angoasei și a disperării. Un jurnal cu accente franzkafkiene, devoalând, într-o notă personală, impactul pe care il au asupra propriei existente, valențele etice și morale impuse de o societate decadenta, în care nu mai primează respectul, valoarea, profesionalismul, adevărul. O
LA MAISON AUX BRODERIES DE LUMIÈRE (CASA CU BRODERII DE LUMINĂ) – DE PROF. VIRGINIA BOGDAN (FOCŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363908_a_365237]
-
scriitoarei focșănene VIRGINIA BOGDAN, intitulată LA MAISON AUX BRODERIES DE LUMIÈRE (CASĂ CU BRODERII DE LUMINĂ) (jurnal) „Casă cu broderii de lumină” depășește limitele unui jurnal cotidian, constituindu-se din multiplele secvențe ale sinelui, descrise și trăite, uneori, la limita angoasei și a disperării. Un jurnal cu accente franzkafkiene, devoalând, într-o notă personală, impactul pe care il au asupra propriei existente, valențele etice și morale impuse de o societate decadenta, în care nu mai primează respectul, valoarea, profesionalismul, adevărul. O
CASA CU BRODERII DE LUMINĂ (LA MAISON AUX BRODERIES DE LUMIÈRE) O CARTE JURNAL A SCRIITOAREI VIRGINIA BOGDAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363904_a_365233]
-
reprodus pe toate zidurile spitalului pe tricourile guarzilor pe tatuajele brancardierilor din Moartea domnului Lăzărescu clima era temperat-continentală mama era căldura căldura era mama tata era răceala răceala era tata spiritus rector arcul costal este hemispiralat opus verticalei și orice angoasă îl atinge îl fisurează cu deplasare de-adevăratelea sau imaginar dar totul nu e decât un incident cât spațiu să oferi totului în cutia toracică unde trebuie să încapă și inima? inima întreagă?! chiar toată?! LA CULES DE PLANTE DE
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
contemporane și, în sfârșit, poetizate cu sens''. Sub raportul spectacolului liric avem a face cu lupta dintre trup (soma) și suflet (psihe), nu cu cea între carne (sarks) și duh (pneuma), de care vorbește magistral Apostolul Pavel. Otrăvit de fluviile angoasei, crezându-se pe marginea neantului, sufletul (sediul afectelor) este sfâșiat permanent de incertitudini, de tristeți imposibil de numit, de dor. Uneori, rareori, de fapt, imanența, trupul (contactul nemijlocit cu ambianța) pare a prelua inițiativa, propunând aparența drept esență și ceea ce
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
idealului propus - un piedestal mult prea înalt, dacă nu chiar firmament unde-ar vrea să dăinuie ca stea... Precum vedem însă drama eroului nostru nu are un temei real, ci este hrănită copios de propria-i imaginație, de propria-i angoasă, de spleen-ul, de apăsarea, de neputința sa. În permanență este fatalmente măcinat din interior de o sete de absolut sinucigașă, am putea spune. Și cum absolutul este intangibil, trece iarăși și iarăși prin furcile caudine ale propriului eu, o
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
uitării De resturi de visuri bolunde... Iubirea? Doar jocu-ntamplării! Învățăm înmulțirea-ntre ziduri De suflete-n ceasu-nserarii, Procreerea-i pătură-n friguri... Iubirea? Un rest al visării! Să spargem azi zidul ce-apasă A inimii noatre romanța, Molozul e-a vieții angoasa... Iubirea? Eternă speranța! Căprar Florin Referință Bibliografica: Zidul din noi / Căprar Florin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Căprar Florin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ZIDUL DIN NOI de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363429_a_364758]
-
scoarță, cu zbucium intens, cu-aceleași probleme puse pe harță? De ce n-au cernut nisip plin de aur sau măcar puțin praf de-ncinse stele? Ce minuni făceai ca un meșter faur atunci din ele... N-ai primit răspuns. Fremătau angoase. Peste tot cărări pline de cenușă. Ai ieșit speriat din recile case prin prima ușă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Ți-e dor de tine Zodiac / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1732, Anul V, 28 septembrie 2015. Drepturi
ŢI-E DOR DE TINE ZODIAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363450_a_364779]
-
Trecerea tinereții și instalarea declinului sunt dramatice pentru ființa umană atât pe pe plan estetic, alimentând o „estetică a urâtului”, cât și erotic, prin pierderea puterii de seducție, a farmecului și magiei senzuale și, o dată cu acestea, a sexualității redutabile. Această angoasă nu se regăsește în societățile tradiționale. Ea este apanajul exclusiv al istoriei, cu precădere al modernității, al triumfului științei și, mai de curând, al geriatriei. De aceea, după Al Doilea Război Mondial, după reprezentările realiste și idealizate, în genul starurilor
SCENARIILE MORŢII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362466_a_363795]
-
o preferă artiștii contemporani, nu poate fi vorba, în aceste cazuri, în esență, decât de un grad sporit de tratament convențional al instantaneului și de echivalare a acestuia cu o stereotipie. Reprezentarea stereotipată a corpului conduce la neutralizarea definitivă a angoasei morții, pentru că un corp omenesc nu poate fi doar figurat sau desfigurat, ci și transfigurat, adică salvat de pericolele contingentului, printr-o iluzorie atemporalitate. Dan CARAGEA București 4 august 2013 Referință Bibliografică: Dan CARAGEA - SCENARIILE MORȚII / Dan Caragea : Confluențe Literare
SCENARIILE MORŢII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362466_a_363795]
-
cu sentimentul unei mari liniști și zîmbesc deși mi-e greu să identific norii împletiți în vîrful condeiului, încăperile goale de umbra pădurii atîta timp cît simt cu tot ce e presimțire în mine ardoarea neobosit-a-ncepătorului revoltat de angoase și maci mirosind a iubire pe dosul unui plic deschis, singuri de gol cînd ne ascundem fredonînd "Sono contento di morire" e puțin probabil să mai auzi alizeele. Referință Bibliografică: Anestezii pe frînghii de lumină / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare
ANESTEZII PE FRÎNGHII DE LUMINĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361124_a_362453]
-
ne putem abate. E ca un univers kafkian unde rămânem prizonieri în propriul trup metamorfozat în gândac ori în altă făptură. Însă intensitatea emoțională transmisă este copleșitoare. Fatum? Destin? Chiar dacă nu ne e dat să cunoaștem viitorul, un fel de angoasă tulbure se insinuează în simțiri și în suflet, așa cum apa se insinuează din subsol spre suprafață, acaparând, precum o caracatiță, totul. Ați privit vreodată cum vine apa, în valuri mici, pătrunzând într-un spațiu închis ori deschis pe care pune
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
ar explica de ce Satan, Adversarul divin, adversarul lui Iov/ Omului nu mai apare ca atare la sfârșit și este resorbit în misterul lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Ichim se desparte, în mod firesc, de predecesori (Arghezi, Blaga, Rilke etc.) în transfigurarea angoasei credinciosului = reacție traumatică la neputință, „stare sufletească originară”, sentiment „fără obiect”. Pot fi distinse în scriitură două tipuri de angoasă (sau angoasa dublă, în terminologia lui Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrifă ...: angoasa de așteptare și angoasa reală, în
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
în misterul lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Ichim se desparte, în mod firesc, de predecesori (Arghezi, Blaga, Rilke etc.) în transfigurarea angoasei credinciosului = reacție traumatică la neputință, „stare sufletească originară”, sentiment „fără obiect”. Pot fi distinse în scriitură două tipuri de angoasă (sau angoasa dublă, în terminologia lui Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrifă ...: angoasa de așteptare și angoasa reală, în mod esențial și întotdeauna în relație cu un pericol: „Întâi l-au părăsit dușmanii./ apoi prietenii./ Ultimul dintre cei trei
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Ichim se desparte, în mod firesc, de predecesori (Arghezi, Blaga, Rilke etc.) în transfigurarea angoasei credinciosului = reacție traumatică la neputință, „stare sufletească originară”, sentiment „fără obiect”. Pot fi distinse în scriitură două tipuri de angoasă (sau angoasa dublă, în terminologia lui Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrifă ...: angoasa de așteptare și angoasa reală, în mod esențial și întotdeauna în relație cu un pericol: „Întâi l-au părăsit dușmanii./ apoi prietenii./ Ultimul dintre cei trei/ parcă șovăia
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
Arghezi, Blaga, Rilke etc.) în transfigurarea angoasei credinciosului = reacție traumatică la neputință, „stare sufletească originară”, sentiment „fără obiect”. Pot fi distinse în scriitură două tipuri de angoasă (sau angoasa dublă, în terminologia lui Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrifă ...: angoasa de așteptare și angoasa reală, în mod esențial și întotdeauna în relație cu un pericol: „Întâi l-au părăsit dușmanii./ apoi prietenii./ Ultimul dintre cei trei/ parcă șovăia./ Să fi fost remușcare? Istov?/ Părerea de rău l-o fi-nvins
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
în transfigurarea angoasei credinciosului = reacție traumatică la neputință, „stare sufletească originară”, sentiment „fără obiect”. Pot fi distinse în scriitură două tipuri de angoasă (sau angoasa dublă, în terminologia lui Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrifă ...: angoasa de așteptare și angoasa reală, în mod esențial și întotdeauna în relație cu un pericol: „Întâi l-au părăsit dușmanii./ apoi prietenii./ Ultimul dintre cei trei/ parcă șovăia./ Să fi fost remușcare? Istov?/ Părerea de rău l-o fi-nvins?/ „Așteaptă-mă!” țipă femeia
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
se hrănește,/ ci-n primul rând din zborul/ când piatra-și înflorește/ aripile pierdute/ din nou spre Dumnezeu:”// (Înaripatele pietre, p. 96). De observat că devenirea lui Iov permite prin analogie, configurarea personalității credinciosului. Alegerea îl scoate pe om din angoasă, dezvăluindu-i în profunzime ceea ce filosoful Kierkegaard numește „hotărârea în existență”, actul prin care devenim noi înșine, numai apropiindu-ne de Dumnezeu. Autorul Psaltirei... susține depășirea finității angoasei (angoasa păcatului și cea existențială), numai grație forței înălțătoare a credinței, altfel
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
permite prin analogie, configurarea personalității credinciosului. Alegerea îl scoate pe om din angoasă, dezvăluindu-i în profunzime ceea ce filosoful Kierkegaard numește „hotărârea în existență”, actul prin care devenim noi înșine, numai apropiindu-ne de Dumnezeu. Autorul Psaltirei... susține depășirea finității angoasei (angoasa păcatului și cea existențială), numai grație forței înălțătoare a credinței, altfel spus, „urmării lui Iov”. Despre punerea în legătură a angoasei cu neantul definit de Kierkegaard, drept „o intuiție și o gândire vidă” nici nu poate fi vorba, dacă
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
prin analogie, configurarea personalității credinciosului. Alegerea îl scoate pe om din angoasă, dezvăluindu-i în profunzime ceea ce filosoful Kierkegaard numește „hotărârea în existență”, actul prin care devenim noi înșine, numai apropiindu-ne de Dumnezeu. Autorul Psaltirei... susține depășirea finității angoasei (angoasa păcatului și cea existențială), numai grație forței înălțătoare a credinței, altfel spus, „urmării lui Iov”. Despre punerea în legătură a angoasei cu neantul definit de Kierkegaard, drept „o intuiție și o gândire vidă” nici nu poate fi vorba, dacă omul
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
în existență”, actul prin care devenim noi înșine, numai apropiindu-ne de Dumnezeu. Autorul Psaltirei... susține depășirea finității angoasei (angoasa păcatului și cea existențială), numai grație forței înălțătoare a credinței, altfel spus, „urmării lui Iov”. Despre punerea în legătură a angoasei cu neantul definit de Kierkegaard, drept „o intuiție și o gândire vidă” nici nu poate fi vorba, dacă omul credincios alege doar o posibilitate și se decide pentru ea, învățând necesitatea libertății, necesitatea alegerii. În creștinism, lasă să se înțeleagă
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
se află voința mea liberă, acolo este, în starea latentă, infernul absolut și veșnic. Pentru Sartre, dimpotrivă, „infernul sunt ceilalți”, a căror privire este o judecată, o tortură care ne deposedează de noi înșine. Și pentru Heidegger infernul constă în angoasă existențială, în disperarea pe care o provoacă dizolvarea eului în anonimatul lumii. Un alt iad este cel al lui Camus, un infern al absurdului în care se prăbușește o lume guvernată la întâmplare. Într-un sens proxim se vorbește de
INFERNUL – ÎNTRE A FI SAU A NU FI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363120_a_364449]
-
o simplă trecere-n revistă, A clipelor ce-or murmura destine Pe-o mare-a vieții, cu-o apă mult prea tristă... O nepăsare ne va crește-n oase Și-n ochii reci lacrima va seca, Vor înflori în suflete angoase Iar dragostea din inimi va pleca... Și vom ajunge ca niște roboți Nesimițori, atei, recalibrați Purtând ura-n picioare, ca saboți Strivid sub tălpi pe cei ce ne-au fost frați... Setați să ne luptăm pentru mâncare, Pentr-o tigaie
CARNAVALUL CU ROBOȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368319_a_369648]
-
Jean-Paul Sartre, vine cu o perspectivă inovatoare, că omul este condamnat la libertate, că are capacitatea de a face singur alegeri și că, în funcție de alegerile sale, își poate trasa propriul destin. Din această libertate, deci responsabilitate uriașă se naște și angoasa, disperarea pentru că angajăm toată umanitatea în acțiunile noastre, ceea ce este fals. Acest aspect general generează ideea că liberul arbitru există în totalitate și anihilează noțiunea de destin, ca parte dintr-un plan inteligent superior pe care creștinătatea îl adoptă și
LIBERTATE ŞI DESTIN de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367848_a_369177]
-
azur nemărginit în caleașca cu nebuni. uită, uită morții care ies aeve din morminte și se plimbă-n nemișcare, prin poeme de cuvinte. eu sunt aură și vis, toamnele mă rup la oase, iernile mă țin închis între friguri și angoase. dă-mi o liră, măi orfeu, să iau câmpii și să cânt, să miros a floare eu peste propriul mormânt. Referință Bibliografică: dă-mi o liră... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie
DĂ-MI O LIRĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367941_a_369270]
-
notează Sebastian în jurnal. Trebuie să ținem cont de conjunctura momentului. Scena se producea la circa două săptămâni după rebeliunea legionară și pogromul de la București (21-23 ianuarie 1941), când cripto-evreitatea lui Eugen Ionescu era într-adevăr în măsură să producă angoase. Informația nu este complet relevantă, dar este un simptom că, atunci când trecea printr-o tulburare psihică, Eugen Ionescu încerca să se echilibreze bând alcool. Informațiile provenite din jurnalul lui Cioran din anii ‘60 pot fi coroborate cu cele provenite de la
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]