2,942 matches
-
mai fi el însuși. Pe scurt, bolile, un barometru al fixării lui Cioran în timpul concret, în prezență. Exasperat, știe că există soluția anihilării trupului. Până atunci, reacția urii de sine și a urii față de ceilalți. Oricum, la Cioran, până și angoasa e „viscerală”, de unde sentimentul de umilință: „Fleacuri promovate la rang de realități cosmice. Totul se preschimbă în angoasă, totul este angoasă. Sunt manevrat de ea ca și cum aș fi o nimica toată, o insectă. Senzație de umilire insuportabilă” (II, 332). Să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
știe că există soluția anihilării trupului. Până atunci, reacția urii de sine și a urii față de ceilalți. Oricum, la Cioran, până și angoasa e „viscerală”, de unde sentimentul de umilință: „Fleacuri promovate la rang de realități cosmice. Totul se preschimbă în angoasă, totul este angoasă. Sunt manevrat de ea ca și cum aș fi o nimica toată, o insectă. Senzație de umilire insuportabilă” (II, 332). Să depinzi, în totul, de o gripă, de stomac, de intestine, de materie? Sentimentul că trupul te stăpânește e
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
soluția anihilării trupului. Până atunci, reacția urii de sine și a urii față de ceilalți. Oricum, la Cioran, până și angoasa e „viscerală”, de unde sentimentul de umilință: „Fleacuri promovate la rang de realități cosmice. Totul se preschimbă în angoasă, totul este angoasă. Sunt manevrat de ea ca și cum aș fi o nimica toată, o insectă. Senzație de umilire insuportabilă” (II, 332). Să depinzi, în totul, de o gripă, de stomac, de intestine, de materie? Sentimentul că trupul te stăpânește e exasperant pentru Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o voi pierde. O teamă secretă îmi măcina zilele. Nu eram chiar atât de fericit pe cât pretind acum” (I, 149). Nimic nu se compară cu copilăria petrecută la Rășinari: „În afara anilor de la Rășinari, am trăit în anxietate, în teama de... angoasă. Cine are, cine va mai avea vreodată o copilărie ca a mea, o copilărie desăvârșită?” (I, 106). Ciudat că, departe de țară, anotimpul pe care și-l amintește cu nostalgie e iarna. Notează într-un loc: „Duminică dimineața. Un frig
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
clivaj al obiectului în care intervin introiecția care caută să acapareze obiectul bun și proiecția care urmărește să excludă obiectul persecutor. Acestei faze îi succede o "poziție depresivă" în care "obiectul ca întreg" este recunoscut. Pentru Klein, copilul simte o angoasă deoarece se teme că pusiunile lui vor distruge obiectul. Este ceea ce ea numește anxietate depresivă. Aceste fenomene se reproduc, pentru Jaques, în relațiile între cadre și muncitori. Aceste relații sunt marcate de un clivaj inconștient al conducerii între o conducere
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
de culoare (complementarele galben-violet, roșu-verde, albastru-orange), înveselesc pictura „complimentându-se” reciproc. O pictură care îl propune pe domnia-sa Gheorghe Doja ca pe un pictor al memoriei ancestral-afective. Un „ecologist” al imaginii prime și paradisiace, într-o lume bântuită de „angoasa” cotidianului. O voită și voinicească încercare de a opri haotica destrămare a echilibrului lumii. Demne și grea încercare, pentru care îi mulțumim.” ( Andrei Medinski) Gheorghe Doja Prin pădure Ulei pe pânză „Nu trebuie însă bănuită de simplă preocupare ilustrativă această
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
de ea știută, sărbătorile specifice, toate sânt povestite, evocate cu o generoasă dezinvoltură în armonii calde, pline de prospețime și de franchețe. Spectacolul plastic este întotdeauna tonic, capabil să comunice bucurii integrale, solare. În tablourile sale nu-și găsesc locul angoasele, tristețea, cel mult ușoare nostalgii, în realul sentimental al fiecăruia dintre noi.” (Vasile Savonea) „Tematica extrem de diversă pe care o abordează este în cea mai mare parte a ei, precumpănitor, o efectivă carte de povești în care sânt evocate cu
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
interioară, discretă, melancolică, în ciclurile de lucrări intitulate „Viața”, „Destin”, „Oprește clipa”. Constantina Voicu a descoperit în pictură o zonă de echilibru sufletească, de lumină, un tărâm colorat al liniștii și al bucuriei de a fi pur și simplu. Fără angoase, patetisme, fără stridențe, lucrările ei te fac să te apropii în chip prietenos de ele, transmițându-ți o stare de bine atât de rară în agitata lume în care trăim.” (Revista Ateneu , Carmen Mihalache, redactor sef) Constantina Voicu Se face
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
783) Această afirmație a lui Blake poate fi înțeleasă, cum sugerează Paul Baines, ca semnificînd că în mitul poetic al lui Chatterton există ceva în mod evident "primordial, regresiv și arhaic" (termenii lui Harold Bloom din The anxiety of influence / Angoasa influenței, apud Baines 1999: 174). Blake simțea altfel spus arhetipalul-străvechiul și l-a perceput bine conturat în scrierile publicate de Chatterton, așa cum urma să se întîmple mai tîrziu și cu John Clare, pentru care cuvîntul englezesc "ancient" ("străvechi") devenea un
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
pusă sub semnul războiului total (hobbesianul bellum omnium contra omnes). Că a devenit conștient de această dimensiune insondabil de tragică a vieții de la o vîrstă atît de tînără pare să-i fi grăbit sfîrșitul în auto-extincție. Poezia lui arată limpede angoasa în fața acestei înțelegeri care este tot mai profundă și amplă. Se pare că băiatul-poet a fost într-adevăr absorbit într-o lume mitică-mistică unde imaginile trecutului reveneau la viață cu o vigoare rar întîlnită în literatură, și, mai alarmant, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
unei mari tristeți. Într-un concis comentariu consacrat eseurilor de istorie a artei din Pegas între Meduza și Perseu (I-II, 1985), Ștefan Borbély observa că această antologie devine „un jurnal indirect”, reflectând „devenirea de sine a unui încarcerat în angoase, care-și disciplinează neliniștea, obiectivând-o în corpul amăgitor al artei”. Observație exactă în ceea ce privește selecția conținută în volumele din 1985; dar o concluzie mai cuprinzătoare va putea fi formulată după încheierea seriei proiectate de autor. Eseurile rămase deocamdată în paginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
dizabilități sau unor categorii de bolnavi care stăpânesc în mod convenabil cititul, scrisul și calculul aritmetic (spre exemplu, într‑un spital, aplicațiile tutoriale permit persoanelor cu boli cronice care necesită perioade lungi de spitalizare să continue învățarea și să diminueze angoasa spitalizării). O altă categorie de beneficiari cărora li se pot adresa aplicațiile tutoriale este aceea a tinerilor delincvenți în scopul eradicării analfabetismului. Realizări interesante au avut loc și în rândul tinerilor cu deficiențe profunde de auz, pentru care folosirea textelor
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
obsesie. O Încărcătură afectivă foarte grea, pe care Încercăm parcă să v-o pasăm. Nu e ca și cum noi, profesorii, ne-am facem nouă Înșine terapie Încărcându-vă pe voi, transformându-vă În ceea ce În psihanaliză se numește un conținător al angoaselor, al anxietăților, al nelămuririlor noastre? Andrada Fătu-Tutoveanu: Vă spuneam că prima reacție este aceea de repulsie, de informație incomodă: reacția sensibilă, Într-adevăr, de a o respinge. După care vine momentul de preluare a acestor obsesii la modul rațional de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fenomenul cunoașterii e mult mai gravă. Uneori mă Întreb dacă nu vor dispărea elitele, specialiștii, Într-un viitor nu prea Îndepărtat. Influențele celor de la catedră nu se pot manifesta În vid. Cât despre ideea de a fi receptacul pentru anumite angoase care nu ne aparțin, nu e o problemă chiar atât de gravă. Putem să dăm exemple apropiate. Lucrările noastre de licență sau de disertație Înmagazinează și exorcizează toată Încărcătura sumbră. A scrie despre aceste subiecte e și un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Ioan stau mărturie a confruntărilor dintre creștinii primitivi - în speță, Petru și Pavel - și gnostici, îndeosebi Simon. Cele două curente se adaptă din aceleași izvoare, răspund acelorași nevoi dintr-o aceeași epocă. Climatul apasă asupra lor într-un mod asemănător: angoasă, teamă, frică, sentimentul unei lumi care se prăbușește și așteptarea înfrigurată a altceva; de unde numărul incalculabil de profeți, de milenariști, de figuri mesianice, de anunțări ale sfârșitului iminent al lumii. Gnoza croiește și însăilează folosindu-se de timpurile mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în iad, spre deosebire de inițiat care, emancipat prin cunoașterea învățăturii va cunoaște și raiul. Așadar, nicio spaimă. Nu există osândă veșnică; și nici mântuire pentru totdeauna. Cerul e o ficțiune. Singura realitate care contează este pământul, aici și acum. Mâhnirea, frica, angoasa, căința, disperarea și celelalte pasiuni triste nu au prin urmare nicio rațiune de a fi. De ce le-am admite? Să-ți fie frică de ce? Să te temi de cine? Pentru care motive să te întristezi? Care anume catastrofă justifică disperarea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
simplu, a divinității - dar el încetează a mai fi personal, antropomorf, răzbunător, separat de lume și de oameni: el coincide cu realitatea și cu oamenii. Niciun bine, niciun rău, asta înseamnă că nu este loc pentru căință, pentru frică, pentru angoasă. Viața există pe timpul trecerii noastre pe pământ, moartea ne dă înspre o altă lume în care vom avea de dat socoteală. Inventarea purgatoriului, în secolul al XII-lea corespunde nevoii resimțite de Biserica oficială de a mai adăuga niște negativitate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vorbi despre „grosolana impostură a religiilor” - o frază rămasă neobservată de cenzorii Vaticanului! - ele nu-s decât niște false ocazii dat fiind că sunt înscrise în Istorie, de a exploata slăbiciunea oamenilor de a te juca cu frica lor, cu angoasele lor, cu mizeria lor, atâta vreme cât sunt lipsite de repere și de certitudini. Nominalismul duce la război contra idealismelor, el acționează asemeni calului troian în istoria filosofiei oficiale... Definind adevărul ca pe un moment într-o mișcare, atrăgând atenția asupra fluxului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cultură a trupului. Trupul în care credem că trăim în nevinovăție este creștin: carnea este fabricată de discursurile isterice ale lui Pavel din Tarsus, formatată de Biserica catolică, apostolică și romană, îmbibată cu agheasmă, chinuită de mari spaime și de angoase distilate printr-un catehism sprijinit pe greșeală, pe culpabilitate, pe păcatul originar. Inconștient, noi suportăm rigorile Legii iudeo-creștine. în raportul nostru cu celălalt sex, cu dorința și cu plăcerea noastră, acționăm ca niște creștini - chiar și atunci când credem că suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
libertatea în locul companiei sau afecțiunii mai-marilor zilei și autonomia în locul proximității complice a celor care beneficiau de putere și de autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fi recuperat natura armonioasă. Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești, ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Sunt tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui Renă Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de metri altitudine, în această cetate de provincie din Lycia antică, Diogene din Oenanda investește o avere cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gurii (scrâșnitul dinților, suflatul, sărutul, mușcatul, țipete nearticulate, țipete de animale etc). Aceștia nu au un limbaj veritabil. La unii poate apărea și un limbaj veritabil În condițiile unui eveniment afectiv intens (frustrare, schimbare de familie) sau În manifestări de angoasă. Apar cuvinte formate din 1-2 silabe, de obicei mutilate, care Însă pot fi folosite ca punct de plecare În munca de educare a limbajului, paralel cu alte achiziții motrice (sărit, alergat, cunoașterea schemei corporale, recunoașterea În oglindă etc). În evoluția
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]