1,315 matches
-
un bărbat de șaptezeci și cinci de ani. Alături, fostul mare spătar Mihai, cu fața palidă încadrată de barba căruntă aproape albă, privea zâmbind spre voievod, dar pe măsură ce taina vizirului se dezvăluia, ochii îi deveneau tot mai strălucitori până ce o lacrimă se anină de pleoapele-i încrețite de trecerea anilor. Atunci neica Mihai își lăsă capul în jos și căutându-se în mâneca largă a caftanului tivit cu blană scoase o batistă cu dantele subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În miez de noapte ielele mă vor prinde în hora lor de Sânziene și mă vor cununa... Un simplu gând Sunt o toamnă plină de bogății. Am strâns roadele trecute prin toate anotimpurile... Dacă ți-aș spune că am rămas aninată de creanga unei veșnice primăveri m-ai crede?! Dorință Am rămas aceeași femeie inocentă; vremurile potrivnice, nu m-au schimbat. Sufletul îl am tânăr, de adolescentă și-aștept să mi-l decodifice un bărbat. Așteptarea a devenit obișnuinț ă; timpul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mieii la păscut sau cu vacile la adăpat, acolo în Frența. Oamenii s-au stins și locurile sau schimbat mult, dar sufletul meu nu-și găsește mậngậiere decật prin tufișuri de mure, de coacăze sau alune, de măceși sălbatici, de anini plậngậnd peste izvoare numai de noi știute. Dar, dincolo de splendorile ierbii, de foșnetul pădurii, de limpezimea izvoarelor, își plimbă urmele haiducii copilăriei mele. - Cine sunt ei? De unde vin și unde se duc? Sunt sufletele curate ca lacrima ale prietenilor mei
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
el dă lirei alt acord: Căci femeile-l așteaptă cu șireata lor zâmbire, Brune unele ca gânduri din poveștile asire, Alte blonde cu păr de-aur - vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În zădar rugați peirea - muri se năruie și cad! Cad și scări, ș-aurite arcuri, grinzi de cedru, porți de-aramă, Soarele privește galben peste-a morții lungă dramă Și s-ascunde în nori roșii, de spectacol
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și deschide uriașa lui poartă, Spre-a-l primi pe bolnavul bîtrîn în surele hale. El își ia coroana din cap și în cui o atârna. De sclipește-n noapte frumoasă și roșă - un fulger Încremenit în nori. Cojocul l-anină El de cuptor... ciubote descalță și negrele-obiele, Cât două lanuri arate le-ntinde la focul Gheenei Să se usuce... Chimirul descinge și varsă dintr-însul Galbeni aprinși într-un vechiu căuș afumat de pe vatră, Mare cât o pivniță... -N patu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
era. Pe dânsa nu lucește Un singur felinar - Eu trec încet și fluer În suflet cu amar. Deodată simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fată, Ușor ca de copil. Și simt cumcă de brațu-mi Un braț ușor s-anină - Și simt că mîna-mi strânge O mână dulce, fină. Răsună miază-noaptea Din turla neagră, veche - Suntem atât de singuri Și suntem o păreche. Căci tu ești, tu iubită! Și am dorit, ah, cît! Să fim odată singuri Și iată-ne-nsfîrșit! {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a ei ureche; Deschizând fereastra, să intre o lasă Intre flori să doarmă și să-i stea în casă. Se iubiră cele două proletare: O insectă-umană, una sburătoare. Fata stând pe gânduri, vesela albină, Cu galanterie de buze-i s-anină, Ca și când i-ar zice: "Au nu știi tu oare Cum că a ta gură-i cea mai dulce floare? "Căci tu ești frumoasă, chiar ca și o sfântă, "Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncîntă ". {EminescuOpIV 366} Într-o zi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de zi, Moartea cea rece și crudă va dispărea din gândul meu Dacă va ajunge aici, curând, și Făt Frumos al meu!” Nu termină rugăciunea, căci aude un glas senin, Un băiat cânta cu jale sub un des și mare anin: “Doamne, dă-mi o fată bună, să o strâng în brațe tare, N-aș mai lăsa-o niciodată, lângă mine n-ar avea stare, Doar adu-mi-o, îți promit, lacrimi nu îi vor apărea, Jur pe sufletul meu că
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
își va arunca liber apa la cer! Acela e înțeleptul. ["ORICE OM REPREZINTĂ O PUTERE... "] 2255 Orice om reprezintă o putere și o direcție de mișcare. Inconstanța politică consistă într-asta că, atunci când simți că unul are să se urce, te anini de poalele lui. Când simți că o direcție a ajuns culmea accelerațiunii și are să învingă, te anini de poalele ei. ["OMUL REPREZINTĂ... "] 2255 Omul reprezintă: eine Aufhebung der Schwere E gazos [OM ȘI PLANTĂ] 2255 Pe unde planta mănâncă - rădăcină
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
om reprezintă o putere și o direcție de mișcare. Inconstanța politică consistă într-asta că, atunci când simți că unul are să se urce, te anini de poalele lui. Când simți că o direcție a ajuns culmea accelerațiunii și are să învingă, te anini de poalele ei. ["OMUL REPREZINTĂ... "] 2255 Omul reprezintă: eine Aufhebung der Schwere E gazos [OM ȘI PLANTĂ] 2255 Pe unde planta mănâncă - rădăcină - omul se c[.. ]ă - c[. ]r: Deci planta mănâncă lucru anorganic, omul produce anorganic. [OM ȘI ANIMAL
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
spre și pentru a căuta legătura cu acesta având doar ca punct de plecare manifestările încremenite în texte, imagini, doctrine, accentul se mută, în cel mai bun caz, pe legătura dintre sisteme. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, practicantul rămâne „aninat“ sistemului, care îi va închide lumea și privirea printr-o decupare mutilantă a propriei căi. Or, legătura spre care trimite gestul religios autentic este cea dintre privirea interioară și principiul întemeietor al privirii, indiferent de tradițiile religioase avute în vedere
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca amurgul cel de vară; / Din picioare pân’ la cap / Într-un cuib pot să încap,/ Iar în cuib de turturele / Dorm alăturea cu ele“, „Căci viața mea o țin / Cu miros
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca amurgul cel de vară; / Din picioare pân’ la cap / Într-un cuib pot să încap,/ Iar în cuib de turturele / Dorm alăturea cu ele“, „Căci viața mea o țin / Cu miros
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a restrînge extensiunea (clasa de referent) a substantivului“ și pot fi realizați, printre altele, printr-un grup adjectival, prepozițional ori adverbial. Exemple de formații toponimice care conțin modificatori particularizatori: Parcul Argetoianu, Cotu Bibescu, Ostrovu Golea, Crîngu cu Moara, Zăvoiu dă Anini, Via de Model, Grădina di la Baltă, Rîpa Roșie, Măceșu de Jos, Măceșu de Sus, Bolintinul din Deal, Bolintinul din Vale. Particu larizarea este obținută în aceste formații prin identificarea topicului, pe baza relației cu persoane, obiecte sau însușiri la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ta .. iartă-mă Doamni... Tatu‟ nostru, cari ești în Ceruri...! Simțea cum din ce în ce, i se împotmolește mintea, iar glasul îi tremură... Trecuse de miezul nopții. Ploaia încetase. În ochii lui se iviră doua lacrimi ce au rămas aninate de gene, o vreme, ca două diamante într-o pânză de paianjen. Deodată, i se făcu negru înaintea ochilor. Picioarele i se tăiară din nou. Se apucă repede de prichiciul sobei... Căzu în genunchi, rămânând așa, câtva timp. „Trebuie să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
această Eleonora cu suferințele ei amoroase. De câte ori ies din conventul nostru de călugări din Matei Basarab, pe partea de vizavi, de la o fereastră de la primul cat, mă Întâmpină (sau mai precis „ne Întâmpină“) o ciudată arătare: are un cap smochinit, aninat prin sfoara roasă a gâtului de un corp dăulat, ce nu se vede niciodată În Întregime de după pervazul geamului; e un fel de Pena Corcodușa, depusă literalmente În raza noastră vizuală de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când stelele-apun Să-și lepede chipul lucind cuminte-n oglinda de scrum Abia cuprind cu privirea basmul difuz de-afară Și-aproape simt cum pe umeri tainică ziua coboară Șoptind așez rugăciunea cuminte pe-altarul de nor Iar ochii se-anină de cer cu lacrimi cernute ușor
Feerie de iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83262_a_84587]
-
venea să cred, eroul Înecat În mușchi, cu gîtul gros și trăsături de intoxicat nu mai avea absolut nimic din tînărul din orhideea sălbatică și nouă săptămîni jumate, poate așa, cu multă bunăvoință, extrem de vag, un fel de expresie rămasă aninată de colțul ochilor, dar asta ar fi putut-o avea oricine altcineva, și totuși, da, el era, scria pe ecran. Se transformase, cu adevărat, din nou În Johnny Handsome, un actor de duzină În filme de duzină cu figura devastată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sfînt, dacă nu chiar mai mult.” Mai mult decît un sfînt ar fi un Înger. Or, după cît se știe, Îngerii nu au simț pedagogic, fiindcă zboară. Practic, religia ar putea fi predată numai de Corneliu Vadim Tudor, dl. Const. Anin aducînd În acest sens argumente cu mîna Încleștată pe cuvînt În România Mare, unde afirmă că bardul este „un om trimis de Dumnezeu”. Foarte adevărat. Cu o precizare, totuși. Datorită diferenței de altitudine dintre Dumnezeu și noi, El nu trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plină copulare. Într-o bizară tentativă de final artistic, camera se roti În jurul patului, oprindu-se pentru scurt timp lîngă ușa cu oglindă. Operatorul, mi-am dat seama atunci, era o femeie. Purta bikini negri și un set de baterii aninat pe umăr de o curea din piele. O cicatrice de operație abia vizibilă Îi pornea din regiunea lombară și Îi Înconjura talia pînă la șoldul drept. Erau ultimele secunde din Înregistrare. Bărbații se retraseră din Încăpere, Într-un amestec Încețoșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar asta ar trebui s-o facă probabil cei mai mulți dintre noi. Ființele umane nu-s așa grozave. În niciun caz genul de ființe umane de care dai pe Costa del Sol. De asta ai rămas aici? — Printre toți alcoolicii ăștia aninați la soare, care se freacă unii pe alții ca homarii În bazin? (RÎzînd, se spriji de umărul meu.) Să nu te bronzezi vreodată, Charles, că nu te mai iubesc. Și oamenii de-aici sînt de treabă, În felul lor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se lăsa cucerit de modul cum îi curgeau gândurile, ca șuvoaiele unei ape repezi de munte. O adora ca pe o ființă pogorâtă dintr-o altă lume. O ființă pe cât de imaterială, pe atât de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
brațe trupul inert, pe care i-l știa atât de bine, și o sărută ușor pe gât, într-un gest tăcut de recunoștință. Atâta timp cât era inert și adormit, acel trup bine cunoscut era măcar ceva familiar de care se putea anina. Se trezi târziu, înspre prânz. Anda nu mai era lângă el. Afară ploua vârtos, ca într-o zi de toamnă. Se duse la hotel, unde tră sese și Bobo. Bobo nu voise să stea în casa bunicilor și nici nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asculta înmărmurită pe tatăl ei. Reacția lui neașteptată, de animal înjunghiat de moarte, o speriase teribil, chiar dacă ea nu arătase nimic. I se păruse că are în față cea mai străină persoană din lume, o vietate alcătuită doar din oase aninate pe o sfoară, o vietate care glăsuia smiorcăit și monoton, dos pind imagini de coșmar cu care își înveșmânta ciolanele. Era ca și cum mortăciunea pe care Clara o simțise uneori zăcând între ea și părinții ei prinsese viață, o viață monstruoasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deodată de petrecerea Georgianei, de olimpiadă și de foaia albăstrie pe care o ascunsese în geanta mare din piele cafenie. Des chise geanta și despături cu înfrigurare diploma de amintirea căreia mintea ei refuzase ani de-a rândul să se anine. Diploma aceea, pe care o mână străină caligrafiase un nume care era și nu era al ei, Carla Marin, o trase cu forța printr-un tunel nevăzut și nebănuit al timpului și al spațiului. Clara se revăzu dintr-odată cu douăzeci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]