715 matches
-
două momente ale actului medical. Boala psihică este concluzia epistemologică a actului de observație clinico-psihiatrică. Boala psihică, văzută ca rezultat al raționamentului clinic, exprimă în și prin diagnostic sinteza observației și a concluziilor. Ea exprimă starea de alteralitate sau de anormalitate psihică a „cazului” sau a bolnavului psihic. Dar din punct de vedere metodologic ea este rezultatul raționamentului medical care desemnează anormalitatea psihică. Prin urmare boala ca atare este de fapt un concept operațional, un construct al intelectului cunoscător, care desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
raționamentului clinic, exprimă în și prin diagnostic sinteza observației și a concluziilor. Ea exprimă starea de alteralitate sau de anormalitate psihică a „cazului” sau a bolnavului psihic. Dar din punct de vedere metodologic ea este rezultatul raționamentului medical care desemnează anormalitatea psihică. Prin urmare boala ca atare este de fapt un concept operațional, un construct al intelectului cunoscător, care desemnează în limbajul științific medical, transformarea psihopatologică a persoanei bolnavului sau „grupajul de fenomene psihice morbide” observate de medicul-cercetător la subiectul/bolnavul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se mai adaugă factorii de diferențiere de ordin, valoric (cultură, educație, mediul familial și sociale, morală, religie, etc.). Aceste aspecte au o importanță deosebită în psihologie și psihopatologie, întrucât atât starea de normalitate (sănătate mintală) cât și starea de anormalitate (boală psihică) depind de „natura ființei umane”. Persoana umană concentrează în organizarea sa un potențial energetic care reprezintă terenul (dispoziția) din care derivă atât normalitatea cât și anormalitatea. Această „dispoziție” este concentrată în „constituția somato-psihică” a individului respectiv. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologie, întrucât atât starea de normalitate (sănătate mintală) cât și starea de anormalitate (boală psihică) depind de „natura ființei umane”. Persoana umană concentrează în organizarea sa un potențial energetic care reprezintă terenul (dispoziția) din care derivă atât normalitatea cât și anormalitatea. Această „dispoziție” este concentrată în „constituția somato-psihică” a individului respectiv. Pentru a putea înțelege atât normalitatea, cât și anormalitatea psihică să analizăm aspectele legate de „constituția” persoanei. Constituția somato-psihică, specifică fiecărui individ, are un caracter structural-genetic și ea cuprinde pe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umane”. Persoana umană concentrează în organizarea sa un potențial energetic care reprezintă terenul (dispoziția) din care derivă atât normalitatea cât și anormalitatea. Această „dispoziție” este concentrată în „constituția somato-psihică” a individului respectiv. Pentru a putea înțelege atât normalitatea, cât și anormalitatea psihică să analizăm aspectele legate de „constituția” persoanei. Constituția somato-psihică, specifică fiecărui individ, are un caracter structural-genetic și ea cuprinde pe de o parte aspectul somatic, iar pe de altă parte, trăsăturile psihologice ale Persoanei respective, le vom analiza pe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a adultului. K. Conrad consideră că cele două tipuri, leptosom-schizotim și picnic-ciclotim sunt esențiale și suficiente în a explica aspectele personalității, atât din punctul de vedere al stării de normalitate psihică, cât și din punctul de vedere al stării de anormalitate psihică. Tipurile mai sus descrise reprezintă „modele constituționale” de factură somato-psihică, veritabile „criterii de referință” utilizate atât în psihologie cât și în psihiatrie și psihopatologie. Alături de acestea se mai descriu si alte categorii de „tipuri” care ilustrează și explică fie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologic. Se poate deci vorbi despre o vulnerabilitate psihopatologică în raport cu vârstele sau cu etapele de viață ale unei persoane. Această constatare este deosebit de importantă, întrucât ea ne dovedește că fiecare vârstă are configurația sa proprie atât în ceea ce privește normalitatea cât și anormalitatea sau sănătatea mintală și starea de boală psihică. Fiecărei vârste îi corespund anumite afecțiuni psihice iar această distribuție sau vulnerabilitate este direct legată de caracteristicile psihologice ale vârstei respective. În această privință, trebuie să subliniem faptul că o vulnerabilitate crescută
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere dinamic al tablourilor tulburărilor psihopatologice, acestea pot fi cuprinse într-un sistem tipologic unitar. Este subliniat faptul că în spatele acestui punct de vedere există o nenumărată varietate de experiențe și reflecții care nu sunt dirijate numai asupra reprezentării imaginilor anormalităților psihice, ci cuprind și etiopatogenia acestora. În virtutea acestui punct de vedere, inspirat desigur din domeniul clinicii psihiatrice, autorul menționat oferă următoarea clasificare a sindroamelor psihopatologice, după tipul de evoluție clinică a acestora: Sindroame reversibile, care privesc sfera conștiinței, a experiențelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
starea de sănătate psihică, iar la celălalt capăt, de starea de boală mintală. Gravitatea este în raport cu tipul de tulburări psihopatologice; iar formele clinice ale acestor sindroame psihopatologice, se desfășoară între acești doi „poli” ai vieții psihice reprezentați prin „normalitatea” și „anormalitatea” psihică. Fig. ms. pg. 182 1) Psihopatii (caracteropatii) 2) Nevroze (sindrom astenic, fobic, obsesiv, anxios, isteric, stări reactive) 3) Boli afective (sindrom depresiv, maniacal, boala afectivă unipolară, PMD) 4) Psihoze endogene 4a) Grupa schizofreniei 4b) Grupa delirurilor sistematizate cronice, simple
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale sufletului, de înscriu în „ordinea psyché-ului”. Modelul de gândire medicală le pasează însă, cum spuneam, pe amândouă în aceeași „ordine a physisului”. Aceasta pare să rezolve, necesitățile medicale cerute de practica clinică curentă, dar ele nu vor explica natura anormalității psihice, semnificația nebuniei considerată, în primul rând ca fenomen uman. Mai mult chiar, se creează adesea confuzii, apar controverse și se construiesc „modele” diferite de „tablouri clinice” fapt care face ca în clinica psihiatrică să nu existe un punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
O „nebunie malefică” considerata ca o stare de „rătăcire a spiritului” ca o boală periculoasă ce schimbă natura umană (insania, furor, mania, dementia) necesitând tratament, supraveghere sau pază riguroasă. Cei cărora le revine dreptul de a decide asupra „normalității” sau „anormalității”, respectiv a stării de sănătate mintală sau de boală psihică a unui individ sunt medicii psihiatrii, nebunia fiind, în felul acesta inclusa în „câmpul de cunoaștere și acțiune al medicinei” (P. Berner, H. Luccioni). La vremea sa Ph. Pinel vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfera, patologiei sunt incluse următoarele aspecte: - conceptul subiectiv de boală; - conceptul medical de boală; - personalitățile anormale din punct de vedere constituțional; - schemele anormale ale personalității. Aceste „criterii”, desprinse prin comparație din sfera normalității și care reprezintă contrariul acesteia, starea de anormalitate, vor sta la baza unei clasificări raționale a bolilor psihice. Schema de mai jos reproduce aceste aspecte ale „normalității funcționale”. Grafic p226. ms. 1 2 3 4 Zona de normalitate subiectivă În schema de mai sus: 1 - personalitățile normale; 2
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incapacitatea de a se auto-conduce și în special pe imaturitatea afectivă și tulburările lor caracteriale (Kahn, Homburger, Gruhle, Rothacker, Strumpfel). Dificultatea de a defini psihopatiile derivă și din natura psihopatologica a acestora, profund diferită de alte forme de manifestare ale anormalității psihice. Astfel, în evaluarea anormalității psihice, Binder aduce în discuție două aspecte: dispoziția de bază și influența mediului extern, de care am amintit deja. În cazul evaluării structurii sau a naturii individuale a unei persoane, K. Schneider propune să se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și în special pe imaturitatea afectivă și tulburările lor caracteriale (Kahn, Homburger, Gruhle, Rothacker, Strumpfel). Dificultatea de a defini psihopatiile derivă și din natura psihopatologica a acestora, profund diferită de alte forme de manifestare ale anormalității psihice. Astfel, în evaluarea anormalității psihice, Binder aduce în discuție două aspecte: dispoziția de bază și influența mediului extern, de care am amintit deja. În cazul evaluării structurii sau a naturii individuale a unei persoane, K. Schneider propune să se ia în considerare trei complexe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și menține o stare de echilibru psihic intern prin starea de echitimie. Factorii existenți în mediul extern influențează starea de echilibru psiho-biologic a organismului, favorizând fie o stare de echilibru, sau de normalitate, fie provocând o stare de dezechilibru, de anormalitate sau boală, prin intermediul a două categorii de factori: a) factorii sanogenetici, reprezentând totalitatea elementelor care influențează în mod pozitiv starea de normalitate, de sănătate, contribuind la echilibrul psiho-biologic intern al individului; b) factorii morbigenetici, reprezentând totalitatea influențelor negative din mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbigenetici, reprezentând totalitatea influențelor negative din mediul extern, care contribuie la tulburarea stării de echilibru psiho-biologic a individului, sau chiar la dezorganizarea structurală a acestuia, contribuind în felul acesta la înlocuirea stării de normalitate sau de sănătate cu cea de anormalitate sau de boală. Rezultatul acțiunii factorilor agresivi, morbigenetici, sau de stres, asupra individului au efecte diferite, în raport cu natura acestora, durata acțiunii lor, intensitatea și circumstanțele favorizante care contribuie la finalizarea acțiunii patogene. Rezultatele acțiunii factorilor morbigenetici pot fi simple, ușoare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ne aflăm în fața unei patologii specifice, ca dinamică interioară, a schemei corporale sau a imaginii propriului corp. O patologie de conversiune, în cursul căreia persoana aflată în suferință elaborează o reinterpretare a normalei sale imagini corporale, într-o direcție a anormalității printr-o deplasare a investirii libidinale, în sensul unei înlocuiri a acesteia cu durerea, cu suferința, în general. Corpul unei persoane este sediul satisfacerii nevoilor, al trebuințelor pulsionale ale acesteia în virtutea principiului plăcerii (Lustprinzip). În cazul privării investirii libidinale a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și normele morale. A fi conform cu sau a te abate de la, reprezintă o anumită atitudine sufletească, o înclinație, un mod de a fi, de a te prezenta și acționa. Din acest motive nu se poate vorbi despre o normalitate sau anormalitate exclusiv psihologică sau exclusiv morală. Ambele situații ale persoanei sunt concomitent sufletești și morale. Starea de normalitate este conformă cu conștiința morală, pe când starea de anormalitate se abate de la Conștiința morală, sau ceea ce este cu mult mai grav, corespunde cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezenta și acționa. Din acest motive nu se poate vorbi despre o normalitate sau anormalitate exclusiv psihologică sau exclusiv morală. Ambele situații ale persoanei sunt concomitent sufletești și morale. Starea de normalitate este conformă cu conștiința morală, pe când starea de anormalitate se abate de la Conștiința morală, sau ceea ce este cu mult mai grav, corespunde cu conștiința morbidă sau perversă. Intervine însă un factor particular, extrem de important, și anume educația. Conștiința morală există în om in nuce. Dar ca să se poată dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
receptivitatea și interesul față de valorile morale, nivelul de inteligență, forța sufletească etc. Pierderea valorilor morale reprezintă un factor grav de „cădere” a ființei umane. Ea devine vulnerabilă, pierzându-și echilibrul și coeziunea interioară, siguranța de sine, stabilitatea, încrederea și curajul. Anormalitatea psiho-morală este caracterizată tocmai prin aceste trăsături. Anormalitatea psiho-morală este condiția și terenul pe care se dezvoltă suferințele psiho-morale. Devianțele individuale care fac ca Eul personal să devină iresponsabil de actele sale și să comită fapte reprobabile, care să ducă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inteligență, forța sufletească etc. Pierderea valorilor morale reprezintă un factor grav de „cădere” a ființei umane. Ea devine vulnerabilă, pierzându-și echilibrul și coeziunea interioară, siguranța de sine, stabilitatea, încrederea și curajul. Anormalitatea psiho-morală este caracterizată tocmai prin aceste trăsături. Anormalitatea psiho-morală este condiția și terenul pe care se dezvoltă suferințele psiho-morale. Devianțele individuale care fac ca Eul personal să devină iresponsabil de actele sale și să comită fapte reprobabile, care să ducă la suferințe sufletești și morale. Anomaliile psiho-morale, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constant apropiate de bolile psihice și considerate ca înrudite cu acestea. În sensul acesta ele au fost considerate ca variații patologice ale normalului, sau ca stări premorbide, subliniindu-se prin aceasta faptul că se situează la limita dintre normalitatea și anormalitatea psihică, fără a li se acorda însă statutul de boli psihice. Din punctul de vedere al persoanei aflată în stare de suferință morală, ele sunt considerate ca situații de impas, cu caracter de izolare sau retragere din realitate, refuzul comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
străin”, ca un fapt neobișnuit, „intrat” în viața individului și care, prin natura sa, se opune, având un caracter negativ, valorilor vieții. Considerată din această perspectivă, boala ne apare ca un „accident ontologic” ce aduce în viața individului starea de anormalitate. Persoana resimte această schimbare și va dezvolta o anumită atitudine față de starea de boală. Trăirea bolii sale de către individ reprezintă, în primul rând, o „atitudine” de ordin psihologic și moral, care depinde de modul de percepere a „alteralității”, a schimbării
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
măsură, ea este și o elaborare a unor „strategii” prin care persoana respectivă caută să stabilească niște raporturi între ea și boală. Ne găsim în fața a două situații. Pe de o parte aspectul legat de „prezența bolii” ca stare de anormalitate, de modificare patologică, somatică, psihică sau psihosomatică a individului, datorată unei cauze specifice și care reprezintă, din punct de vedere medical, tabloul bolii respective. Pe de altă parte, „atitudinea” persoanei față de boala sa, precum și modalitatea în care această situație este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentați prin conflicte (reacții - 1a), regresiune (nevroze - 2a), inadaptare (psihopatii - 3a), dezadaptare (psihoze - 4a), deteriorare (demențe - 5a) și deficiențe (oligofrenii - 6a). Din schema prezentată se poate desprinde faptul că cele două zone, cea a normalității psihice (N) și cea a anormalității psihice (A) sunt dispuse simetric, „în oglindă”, de o parte și de alta a unei linii care marchează granița dintre normalitate (N) și anormalitate (A)”; graniță pe care o putem considera ca reprezentând starea de echilibru ideală a personalității sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]