825 matches
-
Ar putea. Nu știu. Depinde dacă munca lui cere asta. Și cui trebuie să ceri permisul special? —Lui David, a răspuns Sebastian. —David Stronge? — Mda, ți-am spus că așa își justifică David existența aici - el se ocupă de chestiile anoste și minuțioase ce țin de administrație, cu care nimeni altcineva nu se deranjează. Uite ce e, draga mea, chiar trebuie să închid. Dumnezeu știe de ce ai vrut să știi chestiile astea. Îmi spui tu cândva. Sper să ne vedem sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prin teritoriul Bullet Park își va utiliza și ultimele fărâme de așa-zisă umanitate (citiți ipocrizie) pentru a parcurge paradisul... Așadar, avem de data aceasta nu o suburbie, ci un orășel, Cheever nu mai pune-n scenă lupta dintre binele anost și răul haotic, ci, pur și simplu, reușește să înțepe formele goale ale... vieții. Care fâsâie prin cele nu mai mult de 150 de pagini ale cărții ca niște baloane cumpărate la bâlci. Nu scapă nimic de sub privirea (și de sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
inspirația să asigure opțiunea Editurii Polirom pentru Doris Lessing cu mult înainte ca autoarea să ia râvnitul premiu. l Amănuntele pitorești. Le-am lăsat pentru sfârșit, tocmai spre a îndulci ceea ce, mai sus, poate părea o dare de seamă rece, anostă. Sunt câteva, specifice anului acesta, care au o legătură ceva mai puțin clară cu târgul propriu-zis. Dar legătura există totuși. Pentru că, spre exemplu, unul dintre amănuntele asupra căruia vreau să mă opresc se referă la greva S-Bahn-urilor, adică a trenurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
am cerut brusc taximetristului să oprească. Oraș Întunecat, cu străzi largi presărate cu lumini... LÎngă un reflector fusese aprins becul roșu ce indica muncă de noapte la un canal și o mulțime de căști fosforescente repetau la infinit aceeași mișcare anostă. — Hai, coboară și răcorește-te! Cred că știi de ce. — De unde să știu? spuse el, trăgîndu-se Îndărăt neîncrezător. Tocmai eram pe punctul să vă spun totul. — GÎndește-te bine și-o să-ți dai seama de ce. Hai, mișcă repede! O să vă pară rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
opiniile personale. A transmite în direct din mijlocul mulțimii este foarte dificil. A fi nevoit să iei interviuri este și mai dificil. Dar un astfel de interviu dă culoare unei intervenții, îi poate da elementul inedit care lipsește din prezentarea anostă a unui reporter. Reporterii cu experiență savurează aceste băi de mulțime, așa cum o fac uneori vedetele sau politicienii, dar din alte motive. Vocea poporului este, de cele mai multe ori, savuroasă, clară, răspicată. Spune lucrurile pe care jurnalistul imparțial nu și le
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
Standul distinsei edituri care s-a îmbogățit vânzând conspirații era de altfel și cel mai mare, mai strălucitor, înecat în lumina a mii de spoturi cu halogen, plasate în poziții fistichii. Întristare în fața micilor edituri de provincie, populate de figuri anoste, vânzând cărți „provincial“ lucrate și ele, dar, paradoxal, cu subiecte bine alese. Mai multă cultură înaltă găsești la Ploiești decât la București. Mi-e greu să mă explic, dar sunt convins că ai înțeles ce vreau să spun. Și, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în două doar în căutarea trupului celuilalt. Parfumul și gustul ei de muguri de brad... Clipa pătrunderii..., cea a unei pierderi totale a conștiinței. Doar subconștientul lui a păstrat memoria contopirii totale însoțită de scânteietoare reverberații. Se trezește într-o anostă cameră de hotel. Prin geam străbate o lumină murdară. Pe noptieră, un ceas ale cărui cifre luminoase arată ora, ziua, data : 17:05, vineri 13 noiembrie. Vineri ! 13 ! Zi a neșansei, a nenorocului ! Țâșnește în picioare ca un automat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știți, acționează neplăcut asupra mea din când în când. Voi îmi lipsiți, am momente când aș vrea s-o văd chiar și pe mama dar distanța asta, gândul că ar trebui să aștept un biet tren personal într-o stație anostă, mă face de cele mai multe ori să renunț. Alteori aș avea chef să dau o raită prin magazine, să văd ce mai este nou și, dintr-odată, vreun flecușteț oarecare îmi distrage atenția și dorul de hoinăreală dispare. Apoi descrise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu eram prea convinsă că ai să vii, marți am știut că nu vii, nu mă întreba de unde, nu mă întreba cum, am știut și atât. Astăzi însă... astăzi... Mă întrebi despre zilele mele? Ce sunt ele decât o așteptare anostă, un timp pierdut definitiv? Cât oare va mai dura tâmpenia asta, Ovidiu? Cât timp o să ne mai tocim unul altuia nervii? Cât? Toată viața, îi spuse și o apucă de mână brutal, o săltă spre el cu violență, o scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin minte Carminei și o pace plăcută i se instalează în creier, uite că până la urmă o să fim împreună, gândește ea, ațipește pe banchetă zgâlțâită din când în când de denivelări. Viața anostă de zi cu zi își lăsase asupra ei amprenta, parcă rămăsese tot undeva în oraș, departe, confuz, dormea percepând vag în creier, huruitul mașinii, ușoara trepidație a carcasei metalice. La un moment dat se trezi. Lăsă geamul în jos. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un formular pentru vizitatori, pe care l-am semnat, surprins și tulburat. Luând formularul cu degete delicate, ofițerul mă rugă să-l urmez. Schiță un gest reținut, dar amabil; am presupus că era unul din asistenții lui Wickert. Traversând coridorul anost, ornamentele metalice din vârful pantofilor săi țăcăneau profesionist pe linoleu. Am trecut de câteva uși plictisitoare, apoi de altele, până când am ajuns la o ușă pe care scria „K. MANETTI, INSPECTOR - ȘEF “. Imediat, inima mi se făcu mică. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
copii și pe bătrâni. Printr-un artificiu pe cât de artistic, pe atât de dens, autorul simplifică realitatea prismatică și bulucește toți laurii cazului pe fruntea unică a lui Parodi. Cititorul mai puțin avizat surâde: ghicește omisiunea oportună a unui interogatoriu anost și omisiunea involuntară a mai multor indicii geniale, lăsate de un domn asupra semnalmentelor căruia ar fi nedelicat să se insiste. Să analizăm cumpătat tomul. Acesta conține șase narațiuni. Nu voi ascunde, desigur, că am un penchant pentru Victima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin extensie un „prost, tâmpit; nerod, prostănac; dobitoc“. Brown, Părintele. Iată cum Îl descrie Însuși părintele său literar, G.K. Chesterton: „Preotul reprezenta tipul clasic al acestor indivizi cu totul șterși ca personalitate din estul țării: avea o față rotundă și anostă, ca o gălușcă de Norfolk; ochii erau la fel de goi ca Marea Nordului [...] putea trezi mila oricui. Avea o umbrelă mare și ponosită, care Îi cădea tot timpul de jos. Părea că nu-și dă seama care este capătul bun al biletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătîndu-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întîmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al viselor. După ce beam, plecam în somn ca printr-o poartă secretă, cunoscută numai de mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiecare dată Francisc, săvârșind parcă un ritual simbolic. Nopțile îmi inoculau un fel de dulce beție de mine însumi și de câte ori porneam spre sala cu oglinzi mă temeam numai că totul se va sfârși, va reveni la normal, la existența anostă din azil. Cu ochii la oglinzi, îmi puteam imagina orice; ca în copilărie în camera mea cu poze sau când stăteam lipit de gard privind cortul circului. În special, îmi plăcea, din pricina Laurei, să mă închipui pilot de furtună. Odată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spus aproape cu detașare: "Am citit că omul este animalul cel mai bolnav și tocmai de aceea cel mai interesant. Așa am aflat și eu de ce sânt atât de interesantă. Ca să fiu sinceră, mi-ar fi plăcut să fiu mai anostă, dar ― și râse din nou ― nu putem atinge toți idealul de brută reușită, fără probleme." Ascultînd-o, mă gândeam că n-am cunoscut niciodată oamenii. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu între
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau entuziastul director literar al editurii, un tânăr de vreo treizeci de ani, pasionat jucător de șah... — Și ai făcut o partidă cu fata... sau măcar cu directorul? bombăne Pastenague, pe care e vădit că-l plictisește trăncăneala mea destul de anostă. — Nu, nu vorbeam destul de bine germana, iar la vârsta mea... — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că șahul e un joc pentru tineri. Cotidianul, 29-30 iunie 2002 La Snagov Am răspuns invitației unor vechi prieteni din Snagov și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
mă înțelege greșit, nu e vorba de înfumurare. Dar, “specialitatea” mea literară, ca să zic așa, e cuvântul cu sens rafinat, cu semnificații topite-n muzicalitatea versului. Nu pot, acum, să-mi arunc uneltele la coș și, de dragul unei realități searbede, anoste, să recurg la blitz-ul prozei. ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic... “Măi, nu știu ce aveți voi, ăștia din învățământ, că parcă sunteți loviți cu leuca-n moalele capului. Literatura e viață, dragă, e mișcare, efort, transpirație, nu cuvinte goale ce din coadă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-mi găsesc rucsacul prin prăpăstii și poate chiar să recuperez câte ceva de prin el, măcar actele. Zâmbesc. Nici o șansă. Toate vin cu un preț. Andrei Patriciu Call me baby Duminica obișnuită de mers la karaoke cu o prietenă. Plictiseală, cântece anoste, scaune goale în jur, o bere ca să treacă timpul mai repede, nu două, fiindcă mâine e zi de lucru. Spre finalul serii, apar doi tipi, hotărâți să se așeze la masa noastră. Nu schițează vreun gest să întrebe dacă se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a luat blând pe după umeri și m-a poftit înăuntru. Am străbătut curtea imensă, străjuită de stejari, fără să bag de seamă ceva neobișnuit. M-am trezit la masă euforic, bând cafea, fumând cu poftă, gesticulând amplu, povestindu-mi viața anostă și drama profundă prin care treceam. Știți unde aș putea să dorm la noapte, o pensi une, orice? am întrebat-o aiurea. — Poți rămâne aici, dormi cu pacienții în salon. Sunt cuminți, nu te teme. Nu sunt nebuni de-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Am încercat, amintește-ți că am încercat. Am înaintat pe un drum pe care vreau să fac ceva și nu vreau să mor înainte de a reuși lucrul ăsta...“, „O, ce orgoliu!“, „Numești orgoliu că nu mă mulțumesc cu ce e anost și nu vreau un trai călduț și că am niște gânduri pe care le socotesc mai deosebite și nu vreau să renunț la ele și cred că am o șansă și sunt gata să risc pentru ea și că simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câinele șchiop crescut de doi frați latră vesel. Strada răsună de chiote, adierile spulberă praful gros, frunzele, hârtiile, biletele de tramvai, rigola se umple de murdărie ca o cloacă. Vitrinele se schimbă în sfârșit după multe luni, dar arată la fel de anoste. Detalii, uluitor de multe detalii se așează în straturi dense în mintea lui. Merge și crede că e foarte singur, se simte foarte singur, e disperat. Convins că într-o asemenea stare nu i-ar trebui decât un singur pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mare ca să dăm startul campaniei. Nu va aduce cu un fel de petrecere? — Da, într-un anumit fel. Totuși, va trebui să prezentăm ceea ce ne propunem. Atunci s-ar putea să fie amuzant. Nu poți să-ți închipui cât de anoste, cât de ucigător de anoste au fost petrecerile în ultimul timp. — Asta nu va fi o petrecere, dobitocule. — N-ai grijă! Vom fi foarte serioși. — Bine. Și acum ascultă. Va trebui să vin să vă vorbesc, ca să vă pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu va aduce cu un fel de petrecere? — Da, într-un anumit fel. Totuși, va trebui să prezentăm ceea ce ne propunem. Atunci s-ar putea să fie amuzant. Nu poți să-ți închipui cât de anoste, cât de ucigător de anoste au fost petrecerile în ultimul timp. — Asta nu va fi o petrecere, dobitocule. — N-ai grijă! Vom fi foarte serioși. — Bine. Și acum ascultă. Va trebui să vin să vă vorbesc, ca să vă pun pe drumul cel bun. Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dorian care-i făcea cu ochiul cowboy-ului. Pe lângă faptul că sunt martorul unei jigniri strigătoare la cer împotriva bunului-gust și al decenței, am început să mă sufoc din cauza miasmelor de emanații glandulare și de colonie. — O, nu fi atât de anost! Se distrează și ei. Îmi pare rău, spuse Ignatius cu un ton aferat. Sunt aici în seara aceasta într-o misiune extrem de serioasă. Există o fată care trebuie pusă la punct, o fufă neglijentă, îndrăzneață și progresistă. Oprește, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]