676 matches
-
al Doilea Război Mondial. "Copilăria lui Ivan" reprezintă primul film de lung metraj al lui Tarkovski, a cărui acțiune este situată în timpul războiului și este inspirată de propriile amintiri și de poezia tatălui său. Filmul se bazează pe două metafore antagonice: râul luminos, cu melancolica sa curgere, care reprezintă viața fericită de odinioară, și copacul înnegrit de flăcări, ars, simbol al morții, care apare în ultimul cadru. Sunt prezentate peripețiile din spatele liniilor inamice ale unui băiat orfan, sătul de atâta mizerie
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
Roșca. Prin ctitoriile sale de la Baia, Hârlău și Voronețul legat de familia Bârlă, Petru Rareș s-a vădit și el legat de aceste locuri ale eventualei sale familii dinspre mamă. Cert este că ambele ipoteze, care de fapt, nu sunt antagonice, conduc la părerea că mama lui Petru Rareș aparținea unui neam de boieri și nu era doar o simplă nevastă de târgoveț, așa cum se afirmă în legendele mai vechi. Viața lui Petru Rareș înainte de domnie este destul de puțin cunoscută. Ion
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
cu piticii și "elfii luminii", care se apropie mult mai mult de ceea ce înseamnă elf. Acești elfi ai luminii guvernează una din cele 9 lumi ale cosmosului (Yggdrasil) și anume Alfheim-ul. ii întunericului trăiesc într-o lume total diferită, chiar antagonică, numită Nidavellir sau Svartalfheim. În "Edda poetică", se stabilește o asemănare între elfi și zeii Aesir, uneori aceste două categoriii chiar confundându-se. Câțiva cărturari, dimpotrivă, au asociat zeii Vanir cu elfii. Cu toate acestea, în the "Alvissmal", elfii sunt
Elf () [Corola-website/Science/299947_a_301276]
-
suflete curate, capabile să se ridice deasupra mizeriei și a degradării. Tolstoi va considera romanul apogeul operei lui Dostoievski. Ca orientare politico-culturală, ziarul "Vremea" se delimitează de extremele slavofile și occidentaliste, încercând să stabilească o punte între cele două curente antagonice ale epocii. Așa cum remarcă Nikolai Strahov « Ideea lui Dostoievski era să reconcilieze clasele educate și țăranii și să îi aducă împreună; clasele educate însă nu trebuie să renunțe la principiile pe care le-au extras din propria educație, dar nici
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
să-și ucidă tatăl. Documentul îl incriminează irevocabil pe Dmitri, nevinovatul fiind condamnat la închisoare în Siberia. Un loc central în cadrul romanului este ocupat de discuțiile filozofice purtate de unele personaje cu statut de reprezentanți ai unor sisteme de idei antagonice. În cartea a cincea, "Pro și contra", Ivan Karamazov îi expune pe larg lui Alioșa refuzul său de a crede într-un Dumnezeu care îngăduie existența răului în propria creație, sub pretextul acordării liberului arbitru. Revolta lui împotriva teodiceei este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
reconcilia cele două clase sociale (al căror contrast părea mai evident chiar în Rusia decât în Franța) într-o « uniune universală întru numele lui Hristos », Dostoievski promovează doctrina "pocivennicestvo" ("почвенничество"), o sinteză a curentelor slavofile și occidentaliste, două expresii (cu toate că antagonice) ale aceluiași ideal rus de fraternitate și universalitate. Din curentul occidentalist, Dostoievski extrage ideea că Rusia trebuie să iasă din izolaționismul autoimpus, recunoașterea importanței istorice pe care a avut-o Petru cel Mare fiind în acest sens esențială. Avântul internațional
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
al articolelor junalistice. Dostoievski a expus în operele sale idei despre om, existența lui Dumnezeu, iubire, nemurire, libertate, sinucidere, consecințele etice ale nihilismului și ale ateismului, originea răului sau esența însăși a vieții. Romanele sale prezintă adesea sisteme de valori antagonice, pe care autorul știe să le arbitreze cu măiestrie. Un foarte bun « avocat al diavolului », Dostoievski a reușit deseori să pună în încurcătură chiar și cititori avizați în ceea ce privește opțiunile sale filozofice: Una din temele filozofice centrale din opera lui Dostoievski
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
politic tensionat al țării a degenerat în acte de terorism înspăimântătoare: de exemplu, în 1882, noul secretar-șef al Irlandei a fost înjunghiat, iar o familie întreagă a fost măcelărită. Un altfel de naționalism, mai puțin radical, dar nu neapărat antagonic, s-a cristalizat în jurul lui Charles Stewart Parnell, o figură politică remarcabilă, pe care însuși primul-ministru al Marii Britanii, William Gladstone, l-a descris în termeni superlativi. Primii ani din viața lui James Joyce s-au desfășurat astfel într-o societate
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cadru inițiat de Erin Manning și Brian Massumi (filosofi canadieni din Montreal). SenseLab este o rețea internațională și multidisciplinară de artiști, profesori, filozofi, scriitori, oameni de știință, un mediu de cercetare și experimentare în regândirea teorie/ practică, și în afara paradigmei antagonice. În (anti)aging, spectacol pe care l-ai făcut împreună cu Mihaela Dancs și care vorbește despre procesul de îmbătrânire și de raportare la timp, ai introdus la un moment dat câteva referințe la boala prin care ai trecut. Era o
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
că uneori caracteristicile unei zeități sunt asociate cu cele ale altei zeități, fără să aibă loc un sincretism. De exemplu, asocierea zeiței Hethert cu Aset. Un aspect interesant al mitologiei egiptene este că zeitățile joacă uneori roluri de-a dreptul antagonice. Ca exemplu, leoaica Sekhmet a fost trimisă de Ra ca să îi devoreze pe oamenii care s-au revoltat împotriva zeului, iar mai târziu a devenit o îndârjită protectoare a regatului și a vieții. Chiar mai complexe sunt rolurile jucate de
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
fazele civilizației și de societatea specifică acesteia. Omul, în evoluția sa ca entitate socială, a cunoscut societatea prin prisma transformărilor suferite de dimensiunea comunicațională: căi și mijloace. În susținerea concepții despre distanța socială într-o viață socială organizată pe depărtări antagonice, Herseni e preocupat de dimensiuni ale socialului cu puternice relevanțe sociologice: problematica morală a ideologiilor, raportul dintre muncă și capital, organizarea divizată a partidelor politice. Aspectele unei sociologii a distanței sociale pe care Herseni a oferit-o în paginile Societății
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
decat ideal: (a) eroul arhetipal; (b) suprastructura demonologică; (c) destinul (ca lege în sine sau sistem de legi implacabile și întrepătrunse, supunandu-și întregul univers, până la detalii, omul, omenirea și chiar zeii); (d) universul dual (conceptul diviziunii lumii in principii antagonice, care completează în mod general întregul: lumină-intuneric, caldură-frig, mișcare-repaos, viata-moarte, bine-rau); (e) simbolurile conditiei umane (aspirația omului de a-și depăși condiția - mitul lui Icar); (f) viața și moartea; (g) aria timpului.
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
posterității. Un rol important în filmări l-a avut Armata. Tablourile în care aceasta e prezentă au fost controlate de către ofițeri și nu de Demetriade, fiind realizate într-un alt stil. În multe scene este prezent exercițiul de manevră militară (antagonic cu momentele agitate ale războiului), iar uneori ele înfățișează și elemente vizibil neveridice. Astfel, trebuind să captureze o santinelă, ostașii români operau asupra unui manechin de poligon. În opinia lui Tudor Caranfil, regizorul filmului a subapreciat importanța repetițiilor de dinaintea filmării
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
semnat o formulă de credință, care deși nu era eretică, era ambiguuă și incompletă. În felul acesta, în "358", i s-a permis să se întoarcă la Roma. Gândul pervers al împăratului era să constituie la cârma Bisericii 2 „capi”: antagonici, ca astfel să-i poată manipula. Această cedare este episodul cel mai derutant din viața Papei Liberiu, prezentat mereu: de unii ca „o cădere”, dar pentru a cărei interpretare și evaluare - deja din antichitate - istoricii și teologii s-au împărțit
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
haotic condiția unui bloc de piatră nesculptat. Această entitate poartă numele „Dao” sau „Mama Universului” și este o totalitate primordială, vie, a genezei, fără formă sau înfățișare. „Dao” înseamnă totodată și transformarea neîntreruptă a lumii printr-o alternanță de energii antagonice: yin și yang. În mitologia mesopotamică, zeul demiurg a fost Marduk, totodată zeu-suprem și stăpân al cerurilor, al furtunii și al fulgerelor. Procesul creației a reprezentat în această mitologie o biruință asupra haosului și o instaurare a ordinii, dar și
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
în acest proces. În mitologia greacă și cea egipteană, zeița mamă are nevoie de o jumătate, de o zeitate opusă, masculină. Astfel în aceste mitologii, geneza este văzută ca un ritual al iubirii, ca o împreunare între cele două elemente antagonice ale naturii: pământ-cer și masculin-feminin. Dacă în mitologia greacă, zeița Gaia este pământul, iar zeul Uranus este cerul, în religia vechilor egipteni, locurile sunt inversate, zeița Nut fiind cerul, iar zeul Geb pământul. În mitologia celtică, zeița-mamă, Danu este una
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
(レイラ・ハミルトン, Reira Hamiruton) este un personaj ficțional din seria anime Kaleido Star. Inițial are un rol antagonic; când Sora Naegino sosește la Kaleido Stage pentru a da o audiție, ea va fi prima care o va respinge. Determinarea, personalitatea și munca grea depusă de Sora la Kaleido Stage o va face pe Layla să o agreeze și
Layla Hamilton () [Corola-website/Science/311880_a_313209]
-
și îndelungate între mari grupuri de indivizi, fiind bine cunoscute numeroasele războaie sau confruntări locale permanente, care marchează traseul istoric al umanității și care se prelungesc și în prezent, mai ales determinate de diferite credințe religioase și sisteme valorizante, uneori antagonice. Apartenenții culturii științifice și tehnologice își supraevaluează propriile moduri de viață, obiceiuri, posibilități de satisfacere a nevoilor, informații disponibile, credințe și valori, depreciindu-le pe ale semenilor de altă credință sau altă caracteristică socio-culturală. Apartenenții unor culturi mai puțin tehnologizate
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
și de abandonul dominantei electronice definită orgolios de fanii veterani: „clasic DM”, poate că Songs of Faith and Devotion merită pe deplin eticheta de "new wave", datorită sintezei geniale de stiluri aparent incompatibile - „marcă înregistrată” Depeche Mode, prin desființarea mitului antagonic synthpop versus rock și a prejudecăților ce condamnau eretica asociere a elementelor de synth-rock, rock alternativ, cor gospel, linii reggae și totuși persistentă aerului grunge - o alchimie absolut surprinzătoare, dar atât de Depeche Mode. "Cântecele de credință și devotament" (în
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
unui nou umanism; "sferologia" sau "microsferologia" sa propune o reconsiderare a conceptului de spațiu, alături de temporalitate, ca dimensiune esențială pentru evoluția umanului. Marcată prea accentuat de noțiunile de timp și devenire, de o linearitate istoristă considerată în termeni exclusivi și antagonici în raport cu celelalte culturi, gândirea occidentală a avut tendința de a neglija structurile ontologice de spațialitate prin care se identifică un individ și o comunitate umană, de la "uterus"-ul matern la noțiunea de casă, spațiu ambiant protector, familie, trib sau limbă
Peter Sloterdijk () [Corola-website/Science/304838_a_306167]
-
materia integrează spiritul, în cazul viețuitoarelor. Timpul este de asemenea un principiu neatârnat, transcendental și, în conexiune cu spațialitatea cosmică, capătă caracter ciclic divizându-se în două perioade: Utsarpinis (etapa de ascensiune) și Avsarpinis (etapa de regres). Cele două etape antagonice formează un ciclu temporal ("Kalchakra"). Utsarpinis și Avsarpinis sunt împărțite în câte șase perioade inegale intitulate vârste cosmice ("Ara"). În etapa Utsarpinis, totul progresează, pornind de la o stare haotică, mizeră; apar și se dezvoltă etica și religia, iar inteligența, sentimentul
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
literalmente "studiul sufletului" și psihologul James Hillman, fondatorul psihologiei arhetipice, a fost acreditat cu "restaurarea 'sufletului' în "termenii săi psihologici."." Deși termenii de "suflet" și "spirit" sunt adesea văzute ca sinonime, Hillman argumentează că se pot referii chiar la componente antagonice dintr-o persoană. Rezumând perspectivele lui Hillman, autorul și psihoterapeutul Thomas Moore asociază spiritul cu "viața de apoi, aspecte cosmice, speranțe și valori idealiste, și adevăruri universale", în timp ce plasează sufletul "în grosul lucrurilor: în refulat, în umbră, în mizeria vieții
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
greu, iar când se trezește, este vindecat de nebunie. Starea sa de sănătate se înrăutățește însă, astfel că el moare, Sancho deplângând întreaga lor aventură. Relația dintre Don Quijote și Sancho Panza a fost văzută de mulți critici ca ilustrând „relația antagonică realitate-irealitate”, întrucât stăpânul întruchipează idealismul exaltat, iar Sancho — platitudinea și trivialitatea. Însă cei doi se completează reciproc în asemenea măsură încât la sfârșitul romanului vom observa o inversare de roluri: are loc o mutare de ascendent spre descendent în cazul
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
Odinioară erau cutumele anglo-saxone, dublate de prescripțiile dreptului feudo-vasalic, introduse după 1066, alături de noul drept comercial. Dreptul canonic de natură religioasă domină, iar aplicabilitatea, în viziunea bisericească, era universală, dar îi privea pe numai membrii clerului. Sistemele legale cu prevederi antagonice, aplicate diferențiat, în funcție de categoria implicată, se suprapuneau în mod haotic, constiuind un obstacol major în exercitarea dreptului regal de justiție și afirmării autorității regelui, și astfel, au determinat apariția "legii comune" în timpul lui Henric I și aplicat în timpul domniei lui
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
la lucrările unor scriitori din alte literaturi, precum cea germană (Günter Grass) ori engleză (John Fowles). Acest curent artistic realizează o unitate a contrariilor: viață și moarte, trecut precolonial și prezent postindustrial. Sintetizează două perspective, care, în mod obișnuit, sunt antagonice: perspectiva rațională asupra realității și acceptarea supranaturalului ca realitate prozaică. În cadrul acestei orientări literare, descrierile cele mai realiste se împletesc cu elemente fantastice și onirice, cu motive din mituri și din basme. Luându-ne după Lindsay Moore, caracteristicile realismului magic
Realism magic () [Corola-website/Science/313795_a_315124]