743 matches
-
puțin fabulos, a făcut-o să se angajeze, imediat după absolvirea liceului, ca asistentă la un cabinet notarial. Cu aerul ei sever și serios, impune respectul necesar tuturor moștenitorilor care, de cum o văd, încetează să se certe între ei în anticameră. Ca să nu mai vorbim de cei care dau faliment: aceștia se încred absolut în calitățile ei de organizatoare a licitației bunurilor personale scoase la vânzare pentru plata datoriilor acumulate. Are un salariu bun și nu riscă să rămână fără slujbă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la nevoie se cunoaște. Se uită peste balustradă și vede cum sinucigașul forțat ia contact cu apa. Mai verifică o dată filigranul bancnotei de zece euro în lumina soarelui și pleacă să facă o investiție sigură. E ora 12.45. În anticamera notariatului domnului Marcel Rioret, o văduvă, împreună cu cele două fiice, toate trei îmbrăcate în mare doliu, îl așteaptă pe notar să vină și să deschidă testamentul. Cele trei nu-și vorbesc între ele. Dar nu de durere, ci de la niște
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ducă. În timp ce Lionel plătește, fata îi șoptește admirativ altei vânzătoare: — E scriitor. Colega se uită în ochii lui Lionel și oftează: Nu mă nnebuni, scriitor de-adevăratelea? Lionel își ia caietul și iese. E ora 14.59. Lionel intră în anticamera notariatului maestrului Marcel Rioret. Liliane îl întâmpină profesional: — Lionel, ce-i cu tine? — Am o întâlnire la ora trei cu domnul notar. — Știu. Ce te-a apucat? Să nu-mi spui c-ai venit să-ți faci testamentul! — Am ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
eu... — De acord, se grăbește Lionel să încheie afacerea. Faceți toate socotelile în așa fel încât să rămână ceva și pentru burse. Nici o grijă, o să rămână. Ceva... Cei doi își strâng mâinile și Lionel iese din cabinet. Când ajunge în anticameră, Liliane observă caietul mare, cu coperți cartonate, pe care el îl ține în brațe ca pe-o comoară. Curioasă, îl întreabă: — Ce-i cu caietul ăla? — Mi-am vândut memoriile. — Ce surpriză! Când le-ai scris? — Diseară. Apropo, diseară ești
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
iar sticla de șampanie s-a golit de tot. Se aude un țârâit timid de sonerie. Lionel se duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de zile. Vestea că bătrâna plăpumăreasă avea să meargă la doctor zgudui lumea. Simbolul veșniciei fiind bolnav, scurtă oamenilor speranța de viață. Îngrijorarea nu a durat mai mult de trei zile. Ziua întâi de după hibernare se sfârși după o îndelungă anticameră la renumitul medic oftalmolog al vremii, Eliza Gabrovescu, la fel de matusalemică și uscată ca și plăpumăreasa. Pacienții, programați dinainte de a se naște, așteptau, acum în cârje sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul. Cei muriți demult erau aduși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
valoare“. Șeful anchetei subliniază faptul că aceasta ar discredita întreg sistemul. Oricare dintre agenți ar fi putut face același lucru. Nimeni nu se va mai bucura de încredere în viitor. Se anunță că a sosit Tripp și că așteaptă în anticameră și cel mai tânăr membru al echipei - un tip cochet, cu o înfățișare de adevărat ofițer superior - e trimis să-l aducă. El îi șoptește apăsat lui Tripp: „O să fie bine. Neagă totul“. —Măcar să nu fi trimis acel ultim raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a marilor elanuri sau a cunoașterii de sine. Am trecut pragul, timid, nesigur, plin cu teama de a nu fi înțeles sau luat în seamă, de a nu fi banal, suficient de frumos fizic și interior, cult și manierat. Această anticameră spre maturitate trebuie străbătută pas cu pas de fiecare din noi cât mai frumos, dar nerăbdarea vârstei îmi va pune-n cale obstacole mai mari sau mai mici; văi, munți, prăpăstii, dar și liniștea poetică a fiecărui răsărit de soare
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
și au plecat spre Palatul Cotroceni.Ajunși acolo, după controale amănunțite la poartă, veni cineva să-i ducă În cabinetul unde, În sfârșit, Îi primea președintele. Persoana care i-a Însoțit pâna la biroul președintelui i-a lăsat Într-o anticameră și a plecat. Secretara le-a spus să se așeze pe scaune liniștiți și să aștepte că președintele este ocupat, deocamdată. După o jumătate de oră sunt poftiți Înăuntru. Primarii, emoționați, intrară În cabinetul președintelui. - Care dintre voi, este primarul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
jos odată cu praful și hârtiile lăsate la întâmplare. Așa că m-am mulțumit cu un pahar de licoare vie: apă, oțet din mere și miere, storurile liber lăsate și cu moleșeala unei zile toride m-am lăsat pe sofa. Ajuns în anticamera morții, în timp ce mă acomodam, am aruncat o privire pe o pajiște de un verde crud. Mai încolo se întindea un tăpșan plin cu flori. Am plănuit o plimbare și, dacă lumina va dăinui fără vreo boare de vânt, poate voi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
respectuos mesagerul și după ce a făcut reverența de rigoare s-a întors și a dat fuga pe pământ. Nu a durat mult și Viața s-a înfățișat la SU. -Stăpâne, Viața s-a prezentat la ordinele Înălțimii voastre. Este în anticameră. -Să intre neîntârziat, a ordonat SU. Viața a intrat, s-a înfățișat înaintea SU, așteptând ordinele. -Vreau să aud de la tine. Este adevărat că pe pământ nu este nimic la locul lui? a întrebat SU pe Viață după ce a invitat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un profesionist oacheș, care, de regulă, o feștelea lamentabil în semifinalele marilor competiții. După câteva secunde am trecut pe lângă Nick Karebenkian, partenerul la dublu al lui Chip. Ușa s-a deschis cu un bâzâit și eu am pătruns într-o anticameră ecuatorială de un verde țipător. Fielding Goodney trona pe suprafața sintetică și bea suc de portocale natural dintr-o sondă. Pielea îi era impregnată de bronzul peren, care îi punea în valoare albeața mâinilor, ca și cutele impecabile ale șortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
convingem noi, spuse cu fermitate Olga, de parcă ar fi avut certitudinea că toate ușile îi sunt deschise chiar înainte de a se afla în fața acestora. * Cum se înțeleseseră în ajun, Ina și Olga s-au întâlnit în secretariatul spitalului. Au făcut anticameră la directoarea Ionescu timp de o oră și ceva, timp în care s-au perindat prin fața lor zeci de medici, asistente, șoferi de la salvare, mecanici de Întreținere... O îngrijitoare intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici cel mai mic gest de a o opri. Probabil era femeia de casă a directoarei. Bietele fete înțepeniseră pe scaunele oferite cu o politețe glacială de către femeia jandarm din anticamera cabinetului directoarei, care purta pe ușă inscripția: Secretariat. - Să știi că a uitat de noi, i-a șoptit Ina prietenei sale. Olga însă, cu mai mult curaj, o Întrebă pe secretară: - Suntem în mod sigur înscrise pe lista de astăzi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dumneaei! Nu, nu, stăm astăzi până la sfârșitul programului, nu ne urnim de aici. Secretara le privi impasibilă. Gestul ei putea fi tradus în cuvinte: N-aveți decât, boboacelor! După o vreme, fetele renunțară să mai cronometreze timpul irosit în această anticameră. Numărară florile din glastră, creioanele de pe birou, ciucurii de la perdele, tablourile, absolut totul, când, într-un târziu, se auzi soneria. Secretara deschise ușa cu precauție și fetele auziră: - Să vină cele două... Iată că acum nu aveau nici nume. Erau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de oameni neliniștiți - împinși însă nu de dragoste - auzi glasul solemn al mai-marelui medicilor împăratului spunând că horcăiala aceea dindărătul ușii fusese ultima suflare a lui Tiberius, după douăzeci și trei de ani de domnie. Gajus stătea în picioare în anticameră, de când medicii îi șoptiseră lui Sertorius Macro că împăratul nu avea să mai trăiască până la lăsarea nopții. Refuzase neașteptatele atenții ale unor liberți și nu se dusese în pragul camerei împăratului; contemplase doar lunga așteptare a lui Sertorius Macro, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
serviciul lor. Iar cei care nu erau, se temeau de ei. — Își permit să mă lase să aștept. Aș pune să fie spânzurați cu toții, dacă ar exista un călău. Izbutise să fie primit doar folosindu-se de autoritatea lui, Însă anticamera devenea umilitoare. Într-o jumătate de ceas, văzuse negustori corpolenți, oameni trudnici și alți indivizi de nimic trecând Înaintea lui. Simțea cum Îi sporește ura față de mârlanii aceia Îmbogățiți, acum umflată de dorința de răzbunare. Din pricina unora ca ei, devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deslușească tot ceea ce Îl Înconjura. De ce se afla acolo? Ce Însemna toată acea nebunie? Încotro Îl condusese Pietra, prefăcându-se că fuge? Era și ea un Înger sau Mercur Îi apăruse sub Înfățișarea ei? Era mort și camerele acelea erau anticamera Hadesului? Continuă să Înainteze spre capăt, În timp ce sunetul devenea tot mai intens. În mintea sa Încețoșată luceau crâmpeie de amintiri, ce nu reușeau să prindă contur. Apoi, dintr-o dată, memoria i se limpezi, În timp ce ajungea la ultima cameră și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
toate alea, îmi spuse Kay și mă strânse și mai tare în brațe. M-am lăsat îmbrățișat, știind că mă citise. Apoi m-am desprins din brațele si și am pornit cu mașina spre centru, spre „toate alea“. • • • Ceasul din anticamera lui Thad Green bătu ora șase, dar nici urmă de Lee. La șase și un minut secretara lui Green deschise ușa de la cabinetul lui și mă pofti înăuntru. Comandantul ridică privirea și întrebă: — Unde-i Blanchard? El e cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
implor. Într-un târziu comandantul detectivilor mă reduse la tăcere cu o privire lungă. Mă întrebam dacă nu cumva mă dă de gol drogul. Mi-a spus doar „OK, Bucky!“ și mi-a făcut semn spre ușă. Am așteptat în anticameră un timp ce mi-a părut o eternitate benzedrinică, iar când Green a apărut din birou cu zâmbetul pe buze, am tresărit puternic. — Secția din Newton Street, tura de noapte, începând de mâine, mă anunță el. Și încearcă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adormit târziu după-amiaza, epuizată de eforturi, Re-nefer a luat-o pe Rahela în camera ei ca să guste ceva, iar eu am fost lăsată să am grijă de mamă. Aproape adormisem și eu când am auzit o voce de bărbat în anticameră. Ar fi trebuit să trimit vorbă prin sclavă, dar nu m-am gândit la asta, eram plictisită și înțepenită de atâtea ore de stat, așa că m-am ridicat și m-am dus eu însămi. Numele lui era Shalem. Era primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fluiere pe aragaz. —Eu o să pregătesc ceaiul. Urmându-l pe Nick și trecând de ușa prin care abia intrase, Susan s-a trezit într-o sufragerie pătrată, spațioasă, în care să găseau un șemineu și trei canapele așezate în stilul anticamerei dintr-un cabinet medical. Între ele fusese plasată o măsuță din marmură cenușie. Oriunde te uitai dădeai cu ochii de dulapuri-bibliotecă, împovărate cu fotografii înrămate cu Caitlin. Caitlin când era mică, Caitlin în ziua absolvirii, Caitlin și Nick în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prima cameră vizitată care nu avea un perete exterior. Pe peretele din fața lor, imprimată cu roșu pe piatra cenușie, se afla această formă: ڨ — Litera Kâf, spuse răstit Prepelicarul. Vultur-în-Zbor nu înțelegea rostul acestei camere - dacă nu cumva era o anticameră, din moment ce călătoria lor se apropia de sfârșit. Prepelicarul ieși printr-o ușă din peretele de pe stânga și se treziră amândoi într-o cameră luminoasă, aerisită și frumos mobilată: camera lor. Patul mare avea cearșafuri curate și, în mod evident, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu unul dintre operatori, vă rugăm, apăsați trei. Apăs 3. — Ne cerem scuze, apelul dumneavoastră nu poate fi preluat momentan. Vă rugăm Încercați mai târziu! Și mă gândesc la cât timp trebuie că se pierde În fiecare zi În acele anticamere pline de ecouri unde aștepți să-ți fie preluat apelul. Iadul nu sunt ceilalți: iad e să aștepți să ți se facă legătura cu ceilalți și să asculți În timpul ăsta șapte minute de Vivaldi cântat la nai. M-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
adauge un ultim corp de mobilă la rugul pe care-l pregătea. Am trecut din bucătărie În holul ai cărui pereți zugrăviți Într-o culoare deschisă reflectau lumina soarelui dinspre grădină, apoi pentru a doua oară m-am trezit În anticamera piranesiană care-i oferise cîndva psihiatrului sentimentul de acasă. Vandalii Își continuaseră lucrarea În interiorul locuinței, acoperind cu sloganuri pereții și tavanul. Pe scară, vopseaua pulverizată era Încă umedă, iar pantofii de sport ai lui Crawford o mozoliseră pe treptele acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]