977 matches
-
parțial lui Antiochos și integral lui Anticrist: „Așa cum venirea Mântuitorului este închipuită de Solomon și de alții, tot astfel trebuie văzut în acest Antiochos - cel mai rău dintre regi, care a persecutat sfinții și a profanat templul -, o prefigurare a Anticristului” (11, 21). Metoda sa este simplă și clară: el comentează cele două capitole din Dan. (11 și 12) verset cu verset, prezentând mai întâi „părerea adversarilor” (Porfiriu și iudeii), apoi pe cea a creștinilor („ai noștri”: Eusebiu, Apolinarie, Metodiu, Hipolit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nouissimum. Et uenient trieres et Romani, et percutietur (Dan. 11,28‑30). Două interpretări pot fi aplicate acestui fragment: istorică și teologică. La un prin nivel, el descrie campania desfășurată de Antiochos în Egipt, împotriva Ptolemeilor; apoi, el anunță domnia Anticristului. În viziunea lui Ieronim, cele două sensuri nu se exclud, cu toate că cel de‑al doilea este mai potrivit, adică mai adecvat tradiției exegetice creștine: Istoricii greci și romani spun că întorcându‑se din Egipt, de unde fusese expulzat, Antiochos vine în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răspuns]: De vreme ce aceasta este dorința senatului și a poporului roman, trebuie deci să plec; și se retrase de îndată cu armata sa. A fost distrus, se spune; nu a fost omorât, ci orgoliul său a fost cu totul înfrânt. În privința Anticristului, nimeni nu are vreo îndoială că el va lupta împotriva alianței sfinte și că, în lupta sa împotriva regelui Egiptului, ajutorul dat de către romani acestuia din urmă îl va înspăimânta. Toate acestea se vor petrece mai înainte, ca închipuire, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împotriva regelui Egiptului, ajutorul dat de către romani acestuia din urmă îl va înspăimânta. Toate acestea se vor petrece mai înainte, ca închipuire, sub Antiochos Epiphanes, astfel încât cel mai ucigaș dintre regii prigonitori ai creștinilor să se arate ca preînchipuire a Anticristului care va persecuta poporul lui Isus Cristos. Et docti in populo docebunt plurimos; et ruent in gladio et in flamma et in captiuitate et in rapina dierum (Dan. 11,33). Acest nou fragment din Daniel beneficiază de trei interpretări: una
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mari chinuri. Iudeii înțeleg [astfel] această profeție despre cea din urmă distrugere a templului sub Vespasian și Titus: mulți iudei atunci, cunoscând pe Domnul lor, vor fi dați morții pentru apărarea Legii. Aceste rele se vor petrece din nou sub Anticrist, nimeni să nu aibă vreo îndoială, căci mulți vor rezista puterii sale și vor fugi în toate părțile. Et faciet iuxta uoluntatem suam rex, et eleuabitur et magnificabitur aduersus omnem deum, et aduersum Deum deorum loquetur magnifica et diriget, donec
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
literală nu este de ajuns pentru decelarea adevăratului sens conținut de textul Scripturii și că, în cele din urmă, criteriul teologic este cel care trebuie să opereze în această situație. Pornind de aici, iudeii consideră că profeția se referă la Anticrist. După slabul ajutor al lui Iulian, spun ei, se va ivi un rege care va face voia sa, ridicându‑se împotriva a tot ceea ce se cheamă Dumnezeu și vorbind cu îndrăzneală împotriva Dumnezeului dumnezeilor, ajungând până la a se așeza în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dumnezeilor, ajungând până la a se așeza în templul lui Dumnezeu dându‑se pe sine Dumnezeu. Și va propăși în voia sa până ce mânia lui Dumnezeu va ajunge la sfârșit, căci va avea un sfârșit. Noi, de asemenea, atribuim această profeție Anticristului. Porfiriu și cei care urmează părerii lui înțeleg că Scriptura vorbește aici de Antiochos Epiphanes, ca să arate că el se va ridica împotriva cultului lui Dumnezeu și că va crește în orgoliul său sacrileg până la a porunci să fie așezat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lectură subiectivă și teologică, inspirată de o anumită tradiție și în consecință, orientată. Abordarea sa se situează echidistant între obiectivitatea istorică și filologică, proprie cercetătorului, și subiectivitatea teologică, proprie credinciosului, fapt care explică un anumit „conformism” al interpretării oferite mitului Anticristului, conformism care, în realitate, nu este altceva decât respect față de propria tradiție. Vom regăsi aceeași atitudine, încă și mai fermă, la Theodoret al Cyrului, ale cărui geniu filologic și amploare a cunoștințelor nu sunt totuși comparabile cu geniul și știința
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În pofida instrumentelor științifice foarte avansate de care acesta dispune și a cercetării îndelungate a Scripturii, viziunea anticristologică rămâne deci cea a înaintașilor săi, cu excepția câtorva puncte inedite pe care le vom sublinia în cele ce urmează. În opinia lui Ieronim, Anticristul va fi o ființă umană, un rege mincinos, posedat în întregime de diavol, fără a se confunda însă cu acesta (7, 8). El „se va ridica dintr‑un neam mic, adică poporul iudeu” și „își va însuși puterea prin tertipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
confunda însă cu acesta (7, 8). El „se va ridica dintr‑un neam mic, adică poporul iudeu” și „își va însuși puterea prin tertipuri, prin înșelăciune” (11, 24). Va învinge oștirile Imperiului Roman și se va proclama rege al lumii: „Anticristul va fi singurul iudeu care va stăpâni peste întreaga lume”. Apoi se va instala în templu și se va pretinde Dumnezeu și va declanșa persecuțiile împotriva creștinilor (11, 34‑35). „Se va arăta cast, ca să câștige pe mulți” (11, 37
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va pretinde Dumnezeu și va declanșa persecuțiile împotriva creștinilor (11, 34‑35). „Se va arăta cast, ca să câștige pe mulți” (11, 37) și „îi va ridica în cinste pe cei pe care îi va înșela”. Ieronim insistă asupra faptului că Anticristul va atinge culmea puterii mai ales prin viclenie și avuție: „El își va răsplăti credincioșii împărțindu‑le pământuri și copleșindu‑i cu daruri. Va împărți pământul între soldații săi și își va supune prin iubirea de avuții pe cei pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
explică Dan. 11,45 (et figet tabernaculum suum Apedno inter maria super montem inclytum et sanctum; et ueniet usque ad summitatem eius; et nemo auxiliabitur ei) în felul următor: Iată cum tâlcuiesc ai noștri ultimul fragment al acestei vedenii despre Anticrist. În timp ce se va lupta cu egiptenii, libienii și etiopienii, distrugând aceste trei coarne din cele zece, el va afla că se ridică împotriva lui război dinspre Orient; va alerga cu oștiri nenumărate pentru a spulbera și a ucide pe mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pas spre muntele Măslinilor și Ierusalim [...]. Va ajunge, așadar, până în vârful muntelui Măslinilor, numit „sfânt” căci de acolo Mântuitorul s‑a ridicat la Tatăl, și nimeni nu‑i va putea veni în ajutor, căci mânia Domnului va fi asupra lui. Anticristul va pieri, se spune, chiar în locul în care Domnul nostru s‑a înălțat la ceruri. Este posibil ca tradiția despre locul în care Anticristul își va afla sfârșitul să fie anterioară lui Ieronim - el invocă mărturia „alor noștri” -, dar nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și nimeni nu‑i va putea veni în ajutor, căci mânia Domnului va fi asupra lui. Anticristul va pieri, se spune, chiar în locul în care Domnul nostru s‑a înălțat la ceruri. Este posibil ca tradiția despre locul în care Anticristul își va afla sfârșitul să fie anterioară lui Ieronim - el invocă mărturia „alor noștri” -, dar nici un text până la el nu vorbește de aceasta în mod clar (este vorba, desigur, de textele care ne‑au parvenit). El este, așadar, cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
până la el nu vorbește de aceasta în mod clar (este vorba, desigur, de textele care ne‑au parvenit). El este, așadar, cel care, pentru prima dată, din punctul nostru de vedere, corelează episodul înălțării lui Cristos cu cel al morții Anticristului pe baza unei foarte semnificative coincidențe a locului: vârful Muntelui Măslinilor. Și pentru a conferi încă și mai multă credibilitate acestui episod, el invocă o profeție a lui Isaia (25,6): Praecipitabit Dominus in monte sancto faciem dominatoris tenebrarum super
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai multă credibilitate acestui episod, el invocă o profeție a lui Isaia (25,6): Praecipitabit Dominus in monte sancto faciem dominatoris tenebrarum super omnes gentes et eum qui dominatur cunctis populis, et unctionem quae uncta est contra uniuersas nationes. Domnia Anticristului va dura trei ani și jumătate, perioadă care nu se poate asocia încetării cultului în templu din vremea domniei lui Antiochos Epiphanes, dat fiind că, potrivit spuselor lui Ieronim, persecuția desfășurată de acesta împotriva iudeilor „nu a durat decât trei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spuselor lui Ieronim, persecuția desfășurată de acesta împotriva iudeilor „nu a durat decât trei ani”. Drept urmare, Porfiriu se înșală atribuind această profeție unui moment din trecutul istoriei iudaice. După trei ani și jumătate, adică o mie două sute nouăzeci de zile, Anticristul va fi dat morții, dar sfinții vor aștepta încă patruzeci și cinci de zile, conform profeției de la Dan. 12,12. „Fericit cel care, spune Ieronim, după moartea Anticristului, mai așteaptă patruzeci și cinci de zile, în afara numărului stabilit, la capătul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
După trei ani și jumătate, adică o mie două sute nouăzeci de zile, Anticristul va fi dat morții, dar sfinții vor aștepta încă patruzeci și cinci de zile, conform profeției de la Dan. 12,12. „Fericit cel care, spune Ieronim, după moartea Anticristului, mai așteaptă patruzeci și cinci de zile, în afara numărului stabilit, la capătul cărora Domnul și Mântuitorul nostru va veni în toată slava sa. Pentru ce această liniște de patruzeci și cinci de zile după moartea Anticristului? Numai Dumnezeu știe, noi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spune Ieronim, după moartea Anticristului, mai așteaptă patruzeci și cinci de zile, în afara numărului stabilit, la capătul cărora Domnul și Mântuitorul nostru va veni în toată slava sa. Pentru ce această liniște de patruzeci și cinci de zile după moartea Anticristului? Numai Dumnezeu știe, noi putem spune doar că acest timp rânduit împărăției sfinților este pentru a pune la încercare răbdarea lor” (12, 12). Epistola 121 către Algasia Celălalt loc în care Ieronim abordează tema Anticristului este finalul unei epistole scrise
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cinci de zile după moartea Anticristului? Numai Dumnezeu știe, noi putem spune doar că acest timp rânduit împărăției sfinților este pentru a pune la încercare răbdarea lor” (12, 12). Epistola 121 către Algasia Celălalt loc în care Ieronim abordează tema Anticristului este finalul unei epistole scrise, către 406‑407, uneia dintre corespondentele sale, Algasia. Aceasta îi adresase o serie de întrebări legate de credința creștină, din care ultima se referea la un verset din 2Tes.: „Ce înseamnă cele spuse de apostol
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scrisoare, merită luate în discuție. Mai întâi, comentând episodul din 2Tes. referitor la instalarea „adversarului” lui Cristos în „templul lui Dumnezeu”, Ieronim identifică „templul” cu Biserica creștină, în întregul său, citând de asemenea cealaltă opinie care susține instalarea ilegitimă a Anticristului în templul iudeu de la Ierusalim (11). El consideră prima interpretare „mai adevărată” (uerior arbitramur), dar refuză totodată să clarifice situația, preferând ca aceasta să rămână deschisă, din respect, fără îndoială, pentru exegeții care au susținut varianta, mai iudaizantă, a ocupării
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iudaizantă, a ocupării templului (ceea ce implică reconstrucția sa obligatorie). Apoi, el identifică în mod clar katechonul de la 2Tes. 2,6, cu Imperiul Roman. O dată ce acesta va fi „dat la o parte” nimeni și nimic nu va mai putea împiedica sosirea Anticristului. Ieronim insistă asupra faptului că cele două evenimente trebuie să se producă, pentru ca cea de‑a doua parusie să poată avea loc la rândul său: „Dacă nu este nimicit Imperiul Roman mai întâi și dacă Anticristul nu vine înaintea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai putea împiedica sosirea Anticristului. Ieronim insistă asupra faptului că cele două evenimente trebuie să se producă, pentru ca cea de‑a doua parusie să poată avea loc la rândul său: „Dacă nu este nimicit Imperiul Roman mai întâi și dacă Anticristul nu vine înaintea sa, Cristos nu va veni, căci el spre pieirea Anticristului va veni” (ibidem). Ceea ce ridică probleme este ordinea anume în care aceste evenimente eshatologice se vor petrece. Ce va fi mai întâi, distrugerea Imperiului sau venirea Anticristului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trebuie să se producă, pentru ca cea de‑a doua parusie să poată avea loc la rândul său: „Dacă nu este nimicit Imperiul Roman mai întâi și dacă Anticristul nu vine înaintea sa, Cristos nu va veni, căci el spre pieirea Anticristului va veni” (ibidem). Ceea ce ridică probleme este ordinea anume în care aceste evenimente eshatologice se vor petrece. Ce va fi mai întâi, distrugerea Imperiului sau venirea Anticristului? Ieronim ezită în răspunsul său. El vorbește totuși de o revoltă generală împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul nu vine înaintea sa, Cristos nu va veni, căci el spre pieirea Anticristului va veni” (ibidem). Ceea ce ridică probleme este ordinea anume în care aceste evenimente eshatologice se vor petrece. Ce va fi mai întâi, distrugerea Imperiului sau venirea Anticristului? Ieronim ezită în răspunsul său. El vorbește totuși de o revoltă generală împotriva Romei, traducând cuvântul grec Β≅Φϑ∀Φ∴∀ prin latinescul discessio: Nisi, inquit Paulus, uenerit discessio primum, quod Graece dicitur Β≅Φϑ∀Φ∴∀, ut omnes gentes quae Romano
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]