695 matches
-
diegetic al strălucitului său strămoș dostoievskian Ivan Karamazov (misterul nu persistă, nici nu se avîntă prea mult, tragedia e nerăbdătoare să se petreacă). Primul așteaptă un avion care Întîrzie. El e victima. Cel de-al doilea, un adevărat monstru - urît, antipatic, ranchiunos dar lucid, ca Epiphane dintr-un alt roman al autoarei, sau ca Bruno al lui Houellebecq - va proceda, printr-un abil discurs și o retorică perfectă la executarea victimei. Dacă la Început Textor Texel este un neavenit, un pasager
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și editat anul trecut În ediție școlară de buzunar, poate pentru că elevii Înțelg fără prea multă bătaie de cap o poveste simplă, explicită, care ar fi putut fi și frumoasă dacă i-ar fi lipsit tezele unui realism socialist cam antipatic mie unuia. Un zidar portughez (ca cel din melodia lui Joe Dassin) și o muncitoare din industria textilă trăiesc În provincie din două lefuri ca vai de capul lor, de-abia scot Împreună vreo 2000 de dolari pe lună (sumele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că „mediul burghez [l-a] presat”, l-a supus „acelorași legi de aramă” ca pe toți proletarii 5). Orientarea sa antiburgheză e întrucîtva surprinzătoare, fiindcă el însuși făcea parte dintr-o familie de mici burghezi, ba chiar a celor mai antipatici dintre aceștia: a băcanilor 6). La data la care își publică „Serenada muncitorului”, la noi, o asemenea orientare încă mai scandaliza. în alte părți ale lumii, îndeosebi în Franța (cu Baudelaire, Flaubert, Villiers, Courteline și mulți alții), ea avea o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nemăritate” erau subiect de fabulă și de anecdotă veselă; - obiect de glumă și de ironie. în timp ce în succintul tablou psihologic și somatic pe care li-l face Bacovia ele au o anume grandoare și solemnitate, la ceilalți apar ca ridicole, antipatice, penibile. „Fetele bătrîne (fecioarele întîrziate) care n-au avut contact cu bărbații, din cauza abstinenței impuse, fie de prejudițiile sociale, fie din cauza vreunui defect organic, devin isterice, invidioase, intrigante, cîrtitoare”, le încondeiază, „științificește”, un naturalist ieșean, prof. dr. Nicolae Leon, pornind
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dat spre publicare pe coperta numărului 15/1926 al „Ateneului cultural” una, făcută în atelierul lui E. Marvan, care nu-l flatează defel. Dimpotrivă, are ceva, involuntar, de caricatură. E ca o fotografie la minut, nereușită, „crudă”. Efectul ei ușor antipatic vine și de la încadrarea tipografică provincială cu ornamente florale în formă de ghirlande în părțile laterale. Principala schimbare față de precedenta e că poetul nu mai are barbă, ci numai o mustață tușinată, care-i acoperă în întregime buza. Lipsa bărbii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se face nesuferit, nu ținînd să fie el însuși corect pînă în cele mai mici amănunte, ci cerînd-o aceasta cu prea multă stăruință și de la alții”1) Femeie independentă, Eliza Mustea îl descoperea pe pedant și în „societate”, sub figura antipatică, plictisitoare, a celui care se prezintă „ca la conferință”, împiedicînd lumea „să se distreze și să vorbească fiecare de ceea ce poate pricepe oricine”2). De regulă, porecla de „pedant” emană de la tineri sau de la cei deprinși să se manifeste firesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce. E debitul de vorbire, obișnuința de a-și întrerupe în permanență invitații, natura subiectelor pe care le abordează, orientarea politică? Nu vă mai puteți uita la emisiunile lui. De fapt, de când l-ați văzut prima dată v-a fost antipatic și asta s-a agravat din ce în ce mai mult. Acum aveți alergie la a deschide televizorul la oara la care este difuzată emisiunea lui. Oare e într-adevăr „fața”lui? E adevărat, există fețe pe care nu le putem suporta, e simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
a reuși să-l faci pe șef să renunțe la jocul său favorit, însă e bina ca el să nu capete impresia că ești meschin sau gelos. în caz că se întîmplă acest lucru, te vei trezi în coada topului celor mai antipatici angajați. Cea mai bună strategie este să stai la locul tău. Regii și reginele Unii șefi se consideră mai presus de toți și de toate. Sînt stăpîni pe teritoriile lor și fac absolut tot ce le stă în putință pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
b) intriga patetică (un protagonist atractiv, dar slab, eșuează, iar sfîrșitul nefericit inspiră milă: Tess D'Urberville); (c) intriga tragică (un protagonist atractiv e responsabil de propriul nenoroc, drept care apare catharsis: Oedip rege, Regele Lear); d) intriga punitivă (un protagonist antipatic, deși parțial admirabil, eșuează: Richard III); (e) intriga sentimentală (un protagonist atractiv, dar slab sau pasiv, reușește în cele din urmă: Casa umbrelor, Anna Christie); (f) intriga admirației (un protagonist atractiv și responsabil reușește și atrage respect și admirație: Tom
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
umil în loc să îi spună în față oponentului său (șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi spună superiorului: «Nu vă suport. Sunteți odios, antipatic, detestabil». Astfel de gânduri sunt exilate în adâncurile psihicului. De-a lungul întregii zile, o persoană își «păstrează» controlul, dar prin intermediul visului ostilitatea sa se poate elibera. Concluzia cu care Freud încheie această analiză este foarte semnificativă și ne pemite
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
țepi și se face ghem la cel mai mic semnal de alarmă, ariciul simbolizează atitudinea agresivă sau defensivă. Cele două comportamente sunt strâns legate între ele. Subiectul, la fel ca ariciul, poate fi atât de temător, încât devine ostil și antipatic. Agresivitatea este așadar o formă de protecție, dar o formă prost adaptată, care dăunează socializării armonioase. Pe de altă parte, în imaginarul popular medieval, din cauza obiceiului de a aduna mâncarea pentru a o consuma singur în colțișorul său, ariciul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a fost niciodată calea cea mai eficientă pentru a examina mișcare, oricare ar fi ea. Cine poate uita iconografia medievală, în care Biserica apare ca o femeie frumoasă, plăcută, cu ochii deschiși, în timp ce sinagoga este reprezentată ca o creatură urâtă, antipatică și cu ochii legați? a) Pentru a demitiza aceste concepte trebuie mai întâi să ne eliberăm de imaginea iudaismului perceput în mod unitar și să reflectăm în schimb la multele sale fațete. E de ajuns să luăm în considerare multele
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fragmentat 3? Într-un eseu mai vechi, „Sunetul Utopiei”, acum în Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode (Nemira, București, 1997, 1998), examinam viziunea societății perfecte ca ansamblu armonios (cor, orchestră) în care diferențele nu sunt (ant)agonice, ci complementare. Această viziune, antipatică oricărui om care critică utopia, e suspectă astăzi în toate democrațiile avansate. Cine determină partitura? Cum să limităm dirijorul? Nu cumva orice armonie este un atentat la libertate? Revenind la datele comunicate de NCM, iată câteva elemente interesante: 84% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vezi, toată asudată, unsă și afumată ca un horn”1020, care nu reușește să-și îndeplinească conștiincios îndatoririle). Puternic dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea afișată), dar și cruzimea unor femei ce se dovedesc insensibile la afecțiunea afișată sincer a unor adoratori (Elena din VIII. 7 este arogantă, îi place să fie curtată și 1018 Ibidem, p. 166. 1019 Ibidem, p. 405. 1020
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cultural, caracterizat de un antierou simpatic, care nu mai este în totalitate negativ, ci uneori se manifestă chiar uman, spre deosebire de eroul care este uneori incapabil să își adapteze morala, prea normativă și riguroasă, la situații concrete, ceea ce îl face relativ antipatic telespectatorului. Acest model cultural, vehiculat în filme precum Erou din întâmplare, Leon etc., a suscitat o amplă discuție asupra caracterului prejudiciabil și a posibilei influențe negative pe care o poate avea asupra publicului, în special a celui tânăr, prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ghid de comportare care moderează exprimarea pentru a facilita relațiile dintre oameni și pentru a proteja stima de sine a indivizilor. Când sunteți invitat undeva și un fel de mâncare este îngrozitor, vă abțineți să criticați. Când cineva vă este antipatic din prima, încercați să nu vă manifestați aversiunea de față cu el. Evităm să abordăm subiecte care ar supăra membrii din anturajul nostru sau ar distruge o prietenie care este prețioasă pentru noi. Legea nu intervine decât în cazul în
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
curente. Ea înlocuiește argumentarea rațională prin atribuirea de mărci adversarului, marcă ce îl clasează direct: respectivul este "reacționar" sau "de stânga"... Este deja catalogat drept o persoană al cărei discurs este lipsit de legitimitate. Poate fi asimilat cu un personaj antipatic, ca Bin Laden sau cu ayatolahul Komeiny: rezultatul este același. Într-o recentă confruntare televizată, o senatoare belgiană a acuzat un deputat de "iezuitism" (în mintea domniei-sale, aceasta semnifica ipocrizie). Se poate ajunge și la jigniri. A fi taxat drept
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
voie în Occidentul luminal - la Kecikemet. Singurul bucureștean care s-a alipit la fosta „Junime“ literară din Iași - rara avis, gâscă rară. În politică, lipsă totală de principii, totuși o extremă consecvență: votează regulat cu opoziția, deși îi este totdeauna antipatică. Posedă secretul de a-și câștiga vrăjmași noi și de a-și pierde prietenii vechi. Dintre aceștia, puținii cu care încă nu s-a certat îi găsesc oarecare merite ca prozator. Neavând un unchi în America, a trebuit să se
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și ilustrativ, inclusiv pentru actualul politician român: "Vanitatea este o trăsătură de caracter foarte răspîndită, și probabil că nimeni nu e scutit de ea. În cercurile academice, în cercurile savanților, este chiar una profesională. Dar în cazul savanților, oricît de antipatic s-ar manifesta, ea este relativ inofensivă, în sensul că, de regulă, nu deranjează cu nimic activitatea științifică. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul politicianului. Pentru el, dorința de putere este un instrument indispensabil. Instinctul puterii" - cum se spune
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Acestei campanii insidioase i s-a alăturat și o parte a intelectualității publice care, după voluptatea și vioiciunea afirmării unui discurs anti-comunist atunci când, finalmente, "se dăduse voie de la poliție", se descoperea acum visceral antiregalistă. Regele le era acestor bonjuriști dâmbovițeni "antipatic", nu avea, dragă, "discursul ăla electrizant al lui Ceaușescu din balcon, în '68, când am fost în centrul atenției" (în urma căruia anticomuniști faimoși s-au înghesuit să ceară carnete de partid și "arme la Uniunea Scriitorilor să se bată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
te rog. Ai fotografiat războaie, revoluții. Munca dumitale de acum e un rezumat ori o concluzie? Vreau să zic dacă te limitezi să reproduci ceea ce ai văzut ori Încerci să explici. Să ți-o explici. Faulques s-a strâmbat deliberat. Antipatic. - Vino iar la turn când vrei și mai privește. Apoi hotărăște singur. Ca și cum ar fi luat În considerare avantajele și dezavantajele propunerii, Markovic și-a mângâiat bărbia nerasă. Barba și ochelarii murdari nu erau singura lui neglijență: avea pielea unsuroasă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Congres al Academiei româno-americane, care a avut loc la București. Au participat: Mihai Șora, Andrei Pleșu, Marian Papahagi, Tiberiu Avramescu, Ana Lupaș, Ion Bogdan Lefter, Anca Oroveanu și autorul acestor rânduri. Cu acest prilej, Andrei Pleșu, recunoscând că... va fi antipatic, a denunțat în termeni preciși și energici pericolul unei inflații a rezistenței. Reacție oportună și bine justificată. Categoriile acceptabile sunt: a. atacul direct la putere; b. solidaritatea cu cei ce au atacat direct puterea; c. atacul indirect; d. exilul interior
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Acesta are de partea sa calități mai curând iritante: o anume notorietate, numele său circulă în presă, la radio și TV, el este adesea publicist, autor sau profesor de mare audiență etc. Motive suficiente ca să umbrească, sau să devină chiar antipatic, să treacă drept corp străin etc. Partidul, pe de altă parte, are (sau ar avea) nevoie și de aceste nume de circulație, care-i dau prestigiu și o evidentă publicitate. Și atunci, în conștiința unui astfel de intelectual, apare dilema
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar imposibilă, orice restitutio in integrum. Pentru cei ce și-au dat seama de acest proces dureros și ideal vorbind nedrept, a fost un moment extrem de dificil. Imposibil însă de rezolvat altfel, pe plan moral și intelectual, decât prin luciditate, antipaticul spirit critic și analiză strictă, rece, rațională, riguros documentată. Dar este o terapeutică eficace doar pentru o categorie foarte restrânsă. Pentru restul populației reprimate, tenacitatea reprezentărilor de toate tipurile ale vechii Românii a produs un blocaj definitiv și profund tragic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
superficialității critice. Ea ajunge inevitabil unde îi este locul: la coș. Sunt deci integral de acord că munca aridă de bibliotecă, fișele dacă vreți, efortul sistematic de longue haleine reprezintă o necesitate culturală vitală, absolută, oricât de obscură, obositoare și antipatică ar fi. Din păcate, acest stil n-are nici un succes la noi. Problema se pune mereu în termeni fundamental culturali: avem nevoie de mari lucrări de referință, culegeri de traduceri esențiale, sinteze de bază. Deocamdată, noi avem și cultivăm doar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]