710 matches
-
în anul 1942, în luptele din Munții Caucaz. 39. Nelu Urian (fratele lui Gligor și Iulian Urian), născut în 1923, își efectuează stagiul militar la Regimentul 82 Infanterie din Târnăveni. În intervalul 1943-1944 a participat la operațiunile militare de pe frontul antisovietic, iar după 23 VIII 1944, la cele de pe frontul antihitlerist. Cade eroic în iarna anului 1945, în confruntările din Munții Tatra. 40. Gheorghe Vestemean, născut în 1920, își desfășoară stagiul militar la Regimentul 82 Infanterie din Târnăveni. În august 1944
Cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos () [Corola-website/Science/317966_a_319295]
-
Basarabia în 1918-1940 și 1941-1944. În interpretarea bolșevică acest sistem a avut rolul de a "întuneca" și "româniza" populația băștinașă moldovenească. Se iau măsuri extraordinare: interzicerea activităților instituțiilor naționale, se naționalizează întregul fond de cărți, se "curăță" bibliotecile de literatură antisovietică și sunt distruse cărțile românești. Se începe asigurarea cu cadre noi a instituțiilor cultural-educative sovietice, pe baza originii sociale și a loialității față de regim, mai puțin conta pregătirea intelectuală. Datorită refugierii în România sau a eliminării cadrelor naționale, a decimării
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
noiembrie 1945, în urma participării la marele miting în favoarea Regelui Mihai I, prima manifestație anticomunistă de amploare, și încarcerat la fosta Prefectură de Poliție, apoi la Regimentul de Panduri ”Tudor Vladimirescu” (unitate românească rusificată compusă din foști prizonieri români de pe frontul antisovietic), iar în cele din urmă la Penitenciarul Jilava . Era elev la Liceul ”Spiru Haret” din București (coleg cu Ion Iliescu), drept pentru care a fost exmatriculat. Au urmat alte patru arestări, făcute mai întîi de către Siguranță, apoi, după 1948, de
Dinu Zamfirescu () [Corola-website/Science/322876_a_324205]
-
de presă la Berlin. După război, în 1945, a fost arestat și judecat în așa-numitul „lot al ziariștilor”, alături, între alții, de Stelian Popescu, Radu Gyr și Pamfil Șeicaru, fiind acuzat că a făcut apologia Germaniei și a războiului antisovietic. A fost condamnat de Tribunalul Poporului, pe 1 iunie 1945, la "„20 de ani detențiune rea și 10 ani degradațiune civică, cu confiscarea averii”". A fost închis la Aiud, Dumbrăveni, Jilava, Craiova, Poarta Albă și Gherla. Alexandru Hodoș, " Focurile de pe
Alexandru Hodoș (ziarist) () [Corola-website/Science/322906_a_324235]
-
pentru Libertate, Patrie și Cruce”, denumire stabilită de Iosif Capotă încă din 1949. Principalele acțiuni ale grupului au constat acum în redactarea și difuzarea a aproximativ 5.000 de manifeste anticomuniste, cu o tematică diversificată: desființarea bisericii greco-catolice, colectivizarea, rebeliunea antisovietică a lui Tito etc. Manifestele erau redactate de Iosif Capotă la mașina de scris și multiplicate cu indigo. Difuzarea era asigurată de către subgrupul din Brăișor la târguri sau la diverse aniversări și sărbători (23 august, 7 noiembrie, 30 decembrie), dar
Iosif Capotă () [Corola-website/Science/319477_a_320806]
-
(pe numele complet Organizația Antisovietică a tineretului studios "") a fost o mișcare de rezistență antisovietică din Basarabia, județul Orhei, înființată la 1 august 1940 de Anatol Gumă, Pavel Boguș, Victor Gumă, Grigore Mihu, Constantin Sârbu, Onisim Cozma, Ion Bacalu, Victor Brodețchi, Anatol Cotun, Dumitru Dobândă
Majadahonda () [Corola-website/Science/319001_a_320330]
-
(pe numele complet Organizația Antisovietică a tineretului studios "") a fost o mișcare de rezistență antisovietică din Basarabia, județul Orhei, înființată la 1 august 1940 de Anatol Gumă, Pavel Boguș, Victor Gumă, Grigore Mihu, Constantin Sârbu, Onisim Cozma, Ion Bacalu, Victor Brodețchi, Anatol Cotun, Dumitru Dobândă, Vichentie Eprov, Mihai Grăjdianu, Eugen Brașoveanu cuprinzând un grup de
Majadahonda () [Corola-website/Science/319001_a_320330]
-
profesori de la Liceul "Vasile Lupu" și Școala nr.2 din Orhei. Se știe că membrii organizației aveau drept scop principal - răsturnarea puterii sovietice în Basarabia și unirea ei cu România. Se consideră că "Majadahonda" a fost prima mișcare de rezistență antisovietică din Basarabia, iar la data depistării ei de către autorități, în 31 mai 1941, formațiunea număra peste 53 de membri activi. Organizația a fost înființată la 1 august 1940, fiind condusă de Anatol Gumă - președinte și adjunctul său Victor Gumă. De
Majadahonda () [Corola-website/Science/319001_a_320330]
-
val de arestări au fost eliberați în 1964, când Dej mai era încă în fruntea partidului și statului. Un nou val de represiune a fost inițiat după înfrângerea de către sovietici a revoluției maghiare din 1956. Unii dintre liderii acestei mișcări antisovietice în frunte cu Imre Nagy au fost deținuți de sovietici o vreme în România. În același timp, au fost inițiați numeroși pași pentru eliminarea influenței SovRomurilor și pentru eliminarea influenței culturale a URSS-ului, (desființarea editurii Cartea Rusă, de exemplu
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
exemplu). În 1958, Gheorghiu-Dej (secondat de mai vechiul său protejat, Nicolae Ceaușescu) a obținut o victorie politică importantă, reușind să determine guvernul sovietic să retragă ultimii militari ai Armatei Roșii de pe teritoriul României. După această dată, Dej a încurajat sentimentele antisovietice. În scrierile istorice a început să se facă referiri la Basarabia românească, iar în ultimii ani ai regimului dejist au fost publicate textele lui Karl Marx care fuseseră cenzurate până atunci - cele care făceau referire la imperialismul țarist și la
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
tehnicieni în frunte cu generalul Constantin Sănătescu. În noul guvern, fiecare partid din BND avea câte un reprezentant. Pe 12 septembrie 1944, România a semnat armistițiul cu Națiunile Unite, care stabilea noul statut internațional al țării noastre: ieșirea din războiul antisovietic și angajarea în lupta împotriva Germaniei hitleriste, plata unor însemnate despăgubiri de război, anularea dictatului de la Viena, stabilirea graniței româno-sovietice din 28 iunie 1940. Astfel, România devenea o țară ocupată de Uniunea Sovietică, iar SUA și Marea Britanie girau această realitate
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
ale societății, se analiza cartea Arhipeleagul Gulag care circulă pe sub mâna, la fel ca în saloanele franceze iluministe în ultimii ani ai Vechiului Regim dinainte de revoluția franceză Chiar și așa, erau anumiți artiști care prin mijloace subtile, isi exprimau opiniile antisovietice, precum trupa de rock din anii 70-80',"Mașină Timpului". Alimentația și vestimentația erau modeste. O pâine neagră era 16 kopeici sau o jumatate de litru de lapte, un pachet de supă concentrată-30 de kopeici, 100 de grame de brânză-17-26 de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Israelului. Au izbucnit revolte muncitorești. În 1953 are loc o revoltă în Cehoslovacia în urmă măsurilor economice negândite și nejustificate aplicate în orașe că Praga și Plzen. Tot în același an, în RDG, pe granița fixată, are loc o revoltă antisovietica, țintind spre simbolurile sovietice. Represiunea a fost dura. Revoltele s-au extins în 200 de orașe, fiind necesară intervenția armatei. 300 000-500 000 de est-germani plecau anual în Germania de Vest. În 1956 are loc o revoltă în Polonia împotriva
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
poloneză din estul Poloniei . Muncitorii au protestat pașnic, iar armata trimisă de Gomulka a tras în oameni. S-a produs o ruptură între armata și populație. În 1968 a avut loc o demonstrație a intelectualilor, reprezentând o piesă de teatru antisovietica. În 1980, polonezii au creat sindicate libere, cu revendicări economice și sociale, conducător fiind Lech Walesa, un lăcătuș din Gdansk. A fost însă instaurata o dictatură militară, sindicatul Solidaritatea fiind interzis. Walesa s-a ascuns până în 1988 când au avut
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
căreia îi fusese întinsă și a încercat să se disculpe de gestul său, afirmând că eventimentele de la Budapesta nu dobândeau un caracter revoluționar dacă s-ar fi sprijinit pe consiliile muncitorești. Liderii est-europeni au lansat acuzații asupra sa pentru caracterul antisovietic. Hrușciov nu i-a mai luat apărarea, ieșind la iveală ostilitatea mocnita împotriva sa. Ruptură s-a produs pe fondul Conferinței internaționale a partidelor comuniste de la Moscova în noiembrie 1957 când Tito a refuzat să mai participe din cauza că manieră
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
susținut în 1940-41 regimul sovietic. Deportările sovietice spre Kazahstan și Siberia au fost reluate între 1945 și 1954, răpind desigur toți moldovenii bănuiți că ar fi susținut în 1941-44 autoritățile române, dar și ruși sau ucraineni bănuiți că ar fi „antisovietici”, credincioși pravoslavnici sau evangheliști, uneori chiar oameni luați noaptea din case doar pentru completarea „normelor de arestări”. Populația descrește și din cauza foametei din 1946-47, apoi se menține, și începe să crescă mulțumită destalinizării (1956) care pune capăt nesiguranței și permite
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
și apoi, să abdice în favoarea fiului său, Mihai. După reușita puciului, Antonescu își asumă puteri dictatoriale și se proclamă "Conducătorul statului". În conflictul cu Horia Sima și Mișcarea legionară Antonescu dobândește sprijinul lui Hitler promițându-i participarea României la războiul antisovietic. În 1941, ca aliat al Germaniei, România declară război Uniunii Sovietice, sub pretextul de recuperare a teritoriilor pierdute. România intră în război de partea Germaniei și invadează URSS-ul, reușind să elibereze Basarabia în vara anului 1941. În pofida poziției liderilor
România Mare () [Corola-website/Science/296622_a_297951]
-
învingător. Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare. În plus, germanii au avut un sprijin sporadic din partea "Luftwaffe", prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic. După înfrângerea de la El Alamein, germanii, avându-l din nou la comandă pe Rommel, au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia. În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 - ianuarie 1942, liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
publică a fost concentrată pe epurarea conducerii partidului însăși, ca și a aparatului birocratic guvernamental și a conducerii armatei, cea mai mare parte a acestora fiind formată din comuniști. Dar campaniile au afectat multe alte categorii ale societății: elemente considerate antisovietice din rândul intelectualității, a celor mai înstăriți țărani - chiaburi (kulacii), dar și din industrie și transporturi. O serie de operații ale NKVD-ului (poliția secretă sovietică) a afectat un număr de minorități naționale, considerate coloana a cincea a dușmanilor Uniunii
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
mică parte a epurărilor. Atâta vreme cât clasa "socială a chiaburilor" fusese "lichidată", pe 30 iulie 1937 a fost dat Ordinul nr. 00447 al NKVD-ului care îi privea în mod direct pe "foștii chiaburi" și pe "sprijinitorii chiaburilor", printre alte elemente antisovietice. Acest ordin a fost un început care a devenit un șablon pentru alte acțiuni ale NKVD-ului care vizau alte categorii specifice ale populației. O serie de operațiuni naționale ale NKVD-ului au fost duse la îndeplinire în perioada 1937-1940
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
nivelul serviciilor de contra-informații militare”. Alți istorici consideră, dimpotrivă, că ideologia - inclusiv asimilarea comuniștilor cu evreii, și teoriile conspirații „iudeo-bolșevice” - a ocupat un loc important în procesul de teroare condus de sus. Potrivit istoricului american , „deși este adevărat că mișcările antisovietice demonstrează mai puțin nevoia de a-și justifica acțiunile, cu toate acestea, este destul de clar că violența, departe de a fi arbitrară sau accidentală, era de fapt calculată. [...] Prizonierii de război erau triați de către șefii albi, care îi puneau deoparte
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Reforma codului penal a transformat țara într-un stat polițienesc, plin de informatori, care erau denumiți în mod peiorativ "stucaci" (стукач, "ciocan de bătut la ușă"). În conformitate cu Articolul 58 (Codul Penal al RSSFR), toată lumea era obligată să raporteze toate "activitățile antisovietice", inclusiv orice formă de exprimare a nemulțumirii față de politica partidului comunist, chiar și în glume întâmplătoare. Această politică a dus la creșterea semnificativă a numărului de condamnați din gulaguri și din cauză că cei care neglijau să-și toarne rudele sau prietenii
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
făcut pe Lev Troțki să afirme că "un râu de sânge" separa regimul lui Stalin de cel al lui Lenin. Nici un segment al societății nu a fost lăsat neatins de procesul epurării. Articolul 58 din codul penal, care pedepsea "activitățile antisovietice", a fost aplicat în cea mai largă manieră. La început, listele pentru executarea inamicilor poporului erau confirmate de Politburo. De-a lungul timpului, procedura a fost simplificată la maxim și delegată celor de pe treptele inferioare de comandă. Cuvântul rusesc troika
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
l-a permis. După căderea de la putere, Hrușciov a obținut o copie a romanului și a citit-o (anterior citise doar câteva extrase) și a spus: „nu trebuia să-l interzicem. Trebuia să-l citesc și eu. Nu e nimic antisovietic în el.” Hrușciov credea că URSS poate atinge standardele de viață ale Occidentului, și nu se temea să-i lase pe cetățenii sovietici să vadă realizările occidentale. Stalin primise doar câțiva turiști în URSS, și lăsase foarte puțini sovietici să
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
muncitorilor din Poznań au degenerat în agitații mai mari soldate cu peste 50 de morți în octombrie 1956. Când Moscova a pus revolta pe seama unor presupuși agitatori occidentali, liderii polonezi au ignorat acuzațiile și au făcut concesii muncitorilor. Cum atitudinile antisovietice deveniseră din ce în ce mai frecvente în Polonia, și cum se apropiau alegerile pentru conducerea poloneză, Hrușciov și alți membri ai prezidiului s-au deplasat la Varșovia. Deși sovieticilor li s-a refuzat accesul în plenul Comitetului Central polonez în care se țineau
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]