1,520 matches
-
primul care a folosit sintagma comunicare interculturală în cadrul cursurilor ținute împreună cu lingvistul S. Trager la Foreign Service Institute (Washington) pentru diplomații americani. De atunci, comunicarea interculturală a devenit materie de studiu în universitățile din întreaga lume, subiect de cercetare pentru antropologi, sociologi, psihologi, lingviști, subiect al unor traininguri pentru persoane care lucrează sau locuiesc în medii multiculturale. Aplicațiile practice ale teoriilor se regăsesc în afaceri și management, educație (predarea limbii materne străinilor, desfășurarea proceselor de învățare în medii multiculturale), marketing și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sisteme de semne și simboluri). Intră în această paradigmă studiile de comunicare monoculturală, de comunicare transculturală (engl. cross-cultural communication) și studiile de comunicare interculturală (engl. intercultural communication) (vezi capitolul 3). Metaforele culturii Pentru a surprinde esența culturii și caracteristicile ei, antropologii au recurs adeseori la metafore asociate cu domenii dintre cele mai variate (vezi HYPERLINK "http://www.culture-at-work.com/concept 2.html" \t " top" www.culture-at-work.com/concept 2.html). • Păpușile etnografice. O metaforă simplă, atemporală, dar comercială a culturii este
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
există culturi diverse, caracterizate prin fenomene cu semnificații proprii, specifice, diferite de la o cultură la alta) și egalitarismul culturilor (nu există o ierarhie a culturilor, ci culturile sunt egale, deoarece satisfac în egală măsură nevoile membrilor lor). Bronislaw Malinowski (1984-1942), antropolog polonez, a accentuat importanța muncii „de teren”, a contactului direct dintre nativi și cercetător, care trebuie să observe comportamentele și să „prindă” semnificațiile pe care acestea le au pentru nativii înșiși (vezi și capitolul III, „Relativismul”). Termenul opus relativismului este
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și predispozițiilor sociale și individuale), a unor valori, ca sistem de reguli care ghidează alegerile noastre de viață, a unor patternuri culturale. Toate determină un mod de viață și de interpretare a realității. Pentru a capta parametrii de variație culturală, antropologii și sociologii au propus mai multe modele teoretice. 5.1. Modelul lui Kluckhohn și Strodtbeck. Valorile spre care se orientează cultura Primii care au elaborat o metodă articulată de studiere a variației culturale au fost Kluckhohn și Strodtbeck (1961), este
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ce apare în momentul când individul își pierde sistemul familiar de semne și simboluri. Se manifestă ca incapacitate temporară de comunicare acompaniată de stări emoționale negative (confuzie, neînțelegere, jenă, iritare, frustrare, rușine, furie). Termenul șoc cultural a fost introdus de antropologul american de origine finlandeză de Kalvero Oberg. Șocul cultural cunoaște mai multe faze: „Luna de miere”, când individul manifestă fascinație și optimism față de noua cultură: savurează mâncarea, se bucură de calmul care domină societatea, i se par interesante obiceiurile oamenilor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
informația oferită de vorbitor trebuie să fie relevantă în raport cu contribuțiile comunicative anterioare ale vorbitorilor și în raport cu scopul curent al conversației. Maxima manierei: contribuția comunicativă a vorbitorului trebuie să fie formulată clar, non-ambiguu, să nu fie obscură, să nu fie prolixă. Antropologul Edward T. Hall și lingvistul George L. Trager au pus bazele paradigmei originale a comunicării interculturale în cadrul unor cursuri de pregătire a diplomaților americani la Foreign Service Institute din Washington, unde cei doi au colaborat în perioada 1951-1959. Noul domeniu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nu trebuie, niciodată, sub nici un pretext ca, dimensiunea etică să lipsească: nici din viața cea obișnuită, nici din cea conținută în operele dramatice. Este un moralist acest maestru al regiei teatrale și cinematografice? Da, Alexa Visarion este, în substanță un antropolog și un moralist, deopotrivă cu cei mai înainte pomeniți. Estetica sa este una subtilă, centrată pe imaginea dramatică și pe tehnici de punere în scenă. Finalmente însă, estetica sa întărește ideea fundamentală, anume că, viața nu-i doar apariție și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Sauvan, medic și cibernetician 8, doi oameni pe care îi vom regăsi mai tîrziu în Grupul celor Zece. Timp de aproape zece ani, între 1969 și 1976, în acest ultim grup s-au întîlnit, lunar, medici, biologi, ingineri, economiști, sociologi, antropologi, filosofi și oameni politici care petreceau o seară pe lună schimbînd idei și informații pentru a încerca să apropie oamenii de știință și oamenii politici. Obiectivul anunțat era de a remedia "latura magică a deciziei politice". Istoria acestui grup începe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
creșterii. Ca în toate situațiile supraexponențiale, curba avea să devieze la un moment dat și avea să se producă o explozie. Cartea sa i-a marcat pe mulți dintre noi. Filosof al științelor, François Meyer era de asemeni biolog și antropolog. A coordonat capitole despre epistemologia biologiei din Logique de la croissance (Logica creșterii), lucrare coordonată de Jean Piaget și publicată în colecția "Pléiade". El aducea o viziune transversală a problemelor creșterii economice într-o perioadă în care această creștere cantitativă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
analizate în lumina realizărilor unora dintre mașinile analogice. Modelul propus înlocuia tradiționala rela-ție cauză-efect a unui stimul funcțional ce conduce la un răspuns printr-o cauzalitate circulară ce are nevoie de un feed-back negativ. Erau prezenți neurofiziologii McCulloch și Rosenblueth, antropologii Gregory Bateson și Margaret Mead, psihanalistul Lawrence Kubie, filosoful și directorul fundației, Frank Fremont-Smith, căruia Mc Culloch i-a propus, după război, să organizeze un ciclu de conferințe, care vor deveni celebrele conferințe Macy. După această întîlnire, schimburile între grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
humain aux cerveaux artificiels (Cibernetica: de la creierul uman la creierele artificiale). B.C. În Franța, mulți medici și-au manifestat interesul pentru cibernetică, în timp ce si-tuația e alta în Statele Unite. Primul grup de ciberneticieni a fost constituit din matematicieni, ingineri, psihologi, neurofiziologi, antropologi. Cum vă explicați acest fapt? J.S. Cibernetica îngloba în Statele Unite ansamblul mecanismelor gîndirii artificiale și ei nu amestecau religia în conceptele gîndirii intelectuale. Toți cei pe care îi interesa acest lucru s-au consacrat lui, fără a avea impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Adler a fost inclus în echipa CREA. Alți cercetători, în majoritate reprezentanți ai filosofiei analitice, au fost integrați în CREA: Dan Sperber, François Récanati, Pierre Jacob, Pascal Engel, Joëlle Proust, care formează încă echipa actuală a CREA. Acești filosofi sau antropologi se întîlniseră des cu ocazia unor reuniuni precum cele ale Grupului de Vineri, unde se studiau tezele filosofiei limbajului și raporturile dintre filosofie și psihologie. În anii '80, prima echipă își continua cercetările despre fundamentele economiei și des-pre raporturile acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
unei societăți viitoare egalitare. Unul dintre mijloacele pe care le-a imaginat, alături de Jacques Robin, pentru a construi acest edificiu apela la întîlnirea dintre cei care de obicei nu se întîlnesc deloc sau foarte puțin: medici, biologi, politicieni, sociologi, filosofi, antropologi, ingineri, economiști. Aceste schimburi nu se făceau fără primejdii, căci, dacă unii erau sceptici cu privire la transferul conceptelor din biologie la politică, alții dădeau adesea dovadă de naivitate, luînd anumite ipoteze drept sigure sau făcînd abuz de extrapolări și analogii, trecînd
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dezbatere despre creșterea economică. E vorba de un proiect pentru specia umană, iar Jacques Robin critică faptul că, deși Clubul de la Roma numără printre membrii săi economiști, ingineri, informaticieni și sociologi remarcabili, nu fac parte din el nici biologi, nici antropologi. Jacques Robin amintește că, în primăvara lui 1972, Clubul de la Roma a publicat un raport despre limitele creșterii, ce a fost scris pornind de la un studiu realizat de Grupul de studiu al dinamicii sistemelor al MIT), numit Raportul Meadows, după
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și-a stilizat formele de control, de represiune și de închidere față de sufletele bolnave. Prin Istoria nebuniei..., s-a încercat regăsirea unui mișcări "prin care a devenit în sfârșit posibilă o cunoaștere a nebuniei"33. Muncă de arheolog și de antropolog: cum a devenit nebunia parte a cunoașterii umane și cum poate fi tratată într-un mod autentic? Ceea ce i-a scandalizat pe cei mai mulți este considerația foucauldiană că nebunia se află în noi, în viața noastră, în interiorul rațiunii 34. De exemplu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este părul. Părul ca un steag Omul este singura specie al cărei păr crește aparent nelimitat. Cărțile de recorduri abundă în exemple de persoane al căror păr s-a lungit pe mai mulți metri, trecând mult dincolo de limita utilității. Unii antropologi (specialiști în studiul speciei umane) de prin anii ’80 considerau chiar că omul a început să meargă în două picioare pentru că începuse să-i vină părul peste ochi... Privită din spate, o persoană oarecare pare să fie o fată frumoasă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cu apel și la o terminologie afină: încremenire, pietrificare etc. Regimul comunist excela dealtfel prin spiritul său cazon, fixat în regulamente și instrucțiuni (adesea tainice), cu menirea de a-și asigura maximum de stabilitate. "Etatizarea timpului", ne asigură un distins antropolog, K. Verdery, ținea de aceeași atitudine, urmărind să producă anume un control cât mai deplin asupra societății. Se pot aminti desigur și alte opinii consonante cu privire la regimul care a durat în România aproape jumătate de secol și care va încerca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
doar pe "responsabilii" de la vârf, instalați acolo fără voia poporului. O complicată rețea de interese și complicități, analoagă celei descrise de A. Zinoviev când vorbea de homo sovieticus, s-a format cu vremea, alcătuind adevărata temelie a puterii. Istoricii, sociologii, antropologii vor trebui să examineze fenomenul și să caute răspunsuri. Însă revoluția n-ar putea să antreneze schimbările benefice pe care le dorim decât cu condiția ca întrebarea "cum a fost posibil" să fie asumată de toți membrii societății noastre, la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de ansamblu a lucrurilor. O etică a responsabilității trebuie să-i motiveze gesturile, oricât de timide, oricât de restrânse ca sferă de acțiune. Desigur, câmpul intelectualității e vast și o definire corectă nu se poate face în câteva cuvinte. Sociologi, antropologi, politologi dezbat de multă vreme chestiunea, examinând-o în numeroasele ei fațete și propunând interpretări demne de tot interesul, de n-ar fi să amintesc aici decât pe acelea inițiate de Pierre Bourdieu în Homo academicus și alte scrieri. Intelectualul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ca un moment semnificativ al emergenței sale, taman două secole. Bicentenarul Revoluției franceze, evocat de curând în toată lumea, a pus în lumină eforturile de limpezire a procesului în cauză, eforturi asumate îndeosebi de istorici, se înțelege, dar și de filosofi, antropologi, oameni de artă, etc. O vastă operație analitică s-a întreprins, sub multiple unghiuri, iar rezultatele sunt concludente. Ceea ce trebuie spus aici e că Revoluția de la 1789 a fost un moment decisiv în cadrul unei serii istorice, ca să folosim sintagma xenopoliană
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cercetării" fenomenelor în curs, a căror evoluție serială e susceptibilă de circumscriere. Posibilitatea predicției depinde așadar de spiritul divinatoriu, de formularea unor probleme conturate sub ochii noștri și căutând soluții de viitor. Ca să răspundă credibil, istoricul trebuie să adopte viziunea antropologului și pe cea a sociologului, să fie apoi la curent cu anchetele întreprinse de specialiștii în prospectivă, ceea ce presupune deja o tehnică și o metodologie destul de complexe. Câmpul său de activitate s-a extins enorm, sub unghi spațio-temporal, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Astăzi el se interesează predilect de patologia puterii. Provocarea a venit și aici, pare-se, din partea filosofilor, ceea ce nu e decât foarte explicabil, de vreme ce filosofii au fost invitați să participe la schimbarea lumii. Li s-au adăugat repede istorici, sociologi, antropologi, pentru a nu mai vorbi de politologii înșiși, interesați să explice mai bine resorturile vieții publice. Medici, psihologi, naturaliști au pus la lucru, cu un beneficiu practic indiscutabil, alte inițiative. Concluzii importante, de care istoricii nu mai pot face abstracție
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acestora asupra devenirii. Câmpul de anchetă se extinde mereu, mai mult chiar decât istoricul e în stare să cuprindă cu instrumentele lui în orice clipă. E o tendință clară la acest sfârșit de secol, când istoricii înțeleg să conlucreze cu antropologi, sociologi, politologi, psihologi etc. pentru a defini cât mai bine însăși condiția umană. Lucrul acesta nu se poate realiza, desigur, plasând ancheta numai în trecut. Prezentul rămâne o sursă inevitabilă, permanentă de comprehensiune pentru istoric, tot așa cum viitorul, cealaltă dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
teme, fie și sub forma schimbării de perspectivă. Pe urmele lui G. Lefebvre, L. Febvre, R. Caillois, G. Delpierre ș.a., Delumeau a făcut din frică o temă predilectă, practic inepuizabilă, una care îl invită pe istoric să stea alături de psiholog, antropolog, teolog, filosof în efortul său de a-i lămuri mecanismele, tipologia, formele concrete sub care se prezintă în istorie. Omniprezența fricii reclamă o veghe la fel de întinsă din partea oricui se interesează de idei și mentalități. Eliberarea de frică cere conștientizarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
specific de existență în istorie. Oarecum la fel s-ar putea desluși lucrurile în planul culturii. Creația sub orice formă interesează, și popoarele care au creat mai ales în registrul oralității se află deja în atenția legitimă a cercetării. Istorici, antropologi, etnografi, folcloriști etc. Au pus deja la punct programe de anchetă, pe seama cărora vom putea ști mai mult, mai temeinic, mai bine despre "umiliții și ofensații" istoriei. Înseamnă aceasta că se va pierde interesul pentru culturile acum privilegiate? Au chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]