2,440 matches
-
sunt drastic structurate, însemne ale călătorului bătut de soartă și de nenoroc; nici o formă decorativă care să aducă aminte de viața liberă și exuberantă. Mitul vegetal luxuriant și ambiguu, prins în circuitul firesc sămînță-floare, s-a particularizat în spirit strict antropologic („Și mi te plînge/Cu lacrămi de sînge”), pentru a pune în evidență realitatea tragică a morții omului, desolidarizat, de data aceasta, de plantă. Cel mai strîns și caracteristic element de legătură dintre Miorița și Caloian îl constituie episodul plecării
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
plîngi și vreme să rîzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești” (Ecclesiastul, 3. 1-4). Capitolul de unde provin aceste versete vechi testamentare poartă titlul Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea omului de animal. Ultima parte mi se pare semnificativă pentru înțelesul antropologic. A doua normă care reglementează textele în discuție arată că bocetul este o specialitate a femeilor, fie că sunt vizate riturile de fertilitate, fie aspecte din viața omului. Putem conchide cu fermitate: femeile plîng în cadre organizate ritualistic. Toate marile
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sa, este un microcosmos și, totodată, o parte din totalitatea macrocosmică. O altă față a morții în logica patronatului o ilustrează mitul lui Telepinus din literatura hitită. În acest scenariu primitiv al morții (pe care aici îl abordăm din perspectivă antropologică, nu vegetațională, ca în altă parte), Telepinus joacă rolul de patron divin al apelor, vegetației și turmelor. Fie din cauza „oboselii”, fie datorită unei dezordini nedorite sus, în panteon, Telepinus ia hotărîri nesăbuite. El „alese calea depărtării și luă grînele, boarea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cerbul, în varianta carpato-dunăreană, are și el repartizate, sub consemn, zone anume de calamitare, dar și de reînviere: lumea vegetală din munți și din văi. Este o invitație, în fond, la aventură, pentru că se ivește eroul predestinat să restabilească ordinea antropologică în lucruri, pe portativele vieții și ale morții. Cu deosebire că în spațiul sumerian, al Taurului, confruntarea dintre eroi reprezintă un punct necesar în definirea dramei existențiale; în partea românească, a Cerbului și a vegetației, înfruntarea din Cerbul Runcului face
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Fl. Marian, a vorbi doar despre unul dintre cele trei mari complexe ritualistice înseamnă să ne trezim, la un moment dat, că le avem în vedere, într-un fel sau altul, pe toate. Evident, complexul existențial naștere-nuntă-moarte își păstrează înțelesul antropologic specific „riturilor de trecere”, după compartimentarea mai riguroasă și mai abstractă a lui Arnold Van Gennep, mai liricizată și arborescentă în varianta românească. Forme consacrate ale imagismului funcțional și simbolic apropie momentele, distincte în fondul lor, le face transparente („Vai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
general și între compartimentele creației, sensibil diferite de la o zonă la alta. În caz contrar, aplicăm aceeași grilă și Mioriței și unei balade cu tematică voinicească ori amestecăm ritualurile funerare carpatice cu ale dogonilor sau ale populației din Bambara. Școala antropologică engleză de la 1900 a falimentat tocmai pentru că a perseverat în a aplica mecanic modele ale culturii orășenești, de ultima oră, asupra celei „primitive”; teoria „prelogismului” a lui Lévy-Bruhl a avut adversari pentru că era aplicată uniform tuturor colectivităților care nu cunoșteau
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
greutatea, compoziția chimică tisulară - din care, îndeosebi, interesează masa corporal activă, masa musculară, cantitatea de apă liberă și intracelulară, structura histologică și histochimică a fibrei viscerale, elemente care definesc tipul constituțional somatic. Aceste elemente sunt prezentate pe larg în cadrul metodologiei antropologice, constituind principalii indici structurali antropometrici pe baza cărora - prin diferite metode detaliate, de asemenea, în același capitol - se definește tipul constituțional. Există corelații strânse între tipurile constituționale somatice astfel delimitate și activitatea sportivă de performanță. Prin creștere și dezvoltare înțelegem
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
Între 9-11 ani, deplasările către locul de prindere a obiectelor sunt mult mai sigure, fiind susținute de menținerea stabilității verticale. În probele sportive ce necesită o însușire precoce a tehnicii, copiii își perfecționează chiar repertoriul gestual specific. Pentru statutarea tipului antropologic optim pe ramură de sport de o mare însemnătate este stabilirea nivelului calităților motrice. Calitățile motrice sunt caracteristicile care definesc mișcarea. În esență, în conținutul lor, ele exprimă posibilitățile și substratul efectuării actului motric. Dacă, în concluzie, mișcarea și realizarea
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
turci, tot așa partizanii comuniști Îi alungaser... În anii ’40 pe italieni și pe germani. Destinele șefilor celor dou... epopei - Skanderberg În veacul al XIV-lea și Enver Hodja În secolul XX - se Împleteau. Trecutul era idealizat cu ajutorul cercet...rilor antropologice, lingvistice și Îndeosebi istorice bine direcționate. În România, Ceaușescu era prezentat drept continuatorul lui Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei În secolul al XV-lea, și al lui Mihai Viteazul, primul care a unit țară, În secolul al XVI-lea. În
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Oameni în alb, București, 1970; Atitudini critice, Timișoara, 1973; Orfeu, bucuria cunoașterii, București, 1976; Popas în Afrodisia, București, 1978; Umbra de la Cozia, Timișoara, 1980; Pe malul Styxului, București, 1980. Ediții: Lucian Blaga, Despre conștiința filosofică, pref. edit., Timișoara, 1974, Aspecte antropologice, pref. edit., Timișoara, 1976; V. Beneș, Hanul Roșu, pref. edit., Craiova, 1983. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Simfonia neterminată”, RFR, 1943, 12; Valeriu Cristea, „Frumusețe amară”, RL, 1969, 41; Cornel Ungureanu, Bucuria cunoașterii, O, 1977, 6; Nicolae Balotă, „Orfeu, bucuria cunoașterii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
degrabă cu modele construite pentru a explica relațiile sociale date. Prin aceasta, ideea de structură este utilă mai degrabă pentru conturarea unei metode de cercetare a societății în genere. Metoda structuralistă a lui Lévi-Strauss militează împotriva cercetării dinamicii istorice; teoria antropologică dezvoltată de acest autor caută să evidențieze structura unei societăți date și posibilele transformări ale acesteia, excluzând însă dezvoltarea continuă istorică. Pe de altă parte, teoriile funcționaliste (Émile Durkheim, Talcott Parsons, Robert K. Merton ș.a.) apelează și ele la conceptul
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
mari criterii de evaluare și analiză: cel etnic și cel geografic. Analiști și teoreticieni au încercat, astfel, să își elaboreze evaluările în special în funcție de criteriul etnico-antropologic ales, respectiv în funcție de criteriile politico-geografice. 4.1.1. Abordări etnocentrice și culturale a) Abordări antropologice Printre problemele ridicate de spațiile de interferență se numără, cu siguranță, cele antropologice. În condițiile în care unele grupuri minoritare ridică pretenții de autonomizare sau chiar de a fi tratate ca națiuni, care sunt trăsăturile distinctive ale acestor etnii? Sunt
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
teoreticieni au încercat, astfel, să își elaboreze evaluările în special în funcție de criteriul etnico-antropologic ales, respectiv în funcție de criteriile politico-geografice. 4.1.1. Abordări etnocentrice și culturale a) Abordări antropologice Printre problemele ridicate de spațiile de interferență se numără, cu siguranță, cele antropologice. În condițiile în care unele grupuri minoritare ridică pretenții de autonomizare sau chiar de a fi tratate ca națiuni, care sunt trăsăturile distinctive ale acestor etnii? Sunt oare ontologic esențiale aceste trăsături (ceea ce ar putea constitui un argument și pentru
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
fi tratate ca națiuni, care sunt trăsăturile distinctive ale acestor etnii? Sunt oare ontologic esențiale aceste trăsături (ceea ce ar putea constitui un argument și pentru crearea, de exemplu, a unor state naționale) sau sunt ele non-esențiale, dobândite cultural? Multiplele teorii antropologice care răspund la întrebări de acest tip pot fi grupate în două curente principale: primordialism și modernism. Potrivit orientării "primordialiste", ca opusă celei "moderniste", există un primat (transcendent) al esenței națiunii asupra caracterului dobândit (adică învățat sau, pentru unii autori
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Din perspectiva mea, esențiale sunt însă în principal consecințele empirice care pot fi derivate de aici. Sunt oare unele etnii pe cale să se constituie în națiuni? Sau sunt unele națiuni pe cale să se destrame? În acest context, este relevantă teoria antropologică a lui Ernest Gellner (1983/1994; 1997/2001), potrivit căreia datele istorice, subsumabile unui număr de trei "ideal-tipuri" (cel de vânătoare, cel agrar și cel industrial), arată că există unele condiții necesare pentru formarea națiunii și pentru centralizarea statală. Condiția
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
148. 22 Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 23-24; v. și Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 363: "Miturile pătrund într-o operă fără "intenția" creatorului. Ele fac parte din structurile antropologice ale imaginației creatoare". Problema este tratată și de Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, pp. 64-65. 23 Idem, Jurnal, Editura Humanitas, București, 1993, p. 385. 24 Idem, Încercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în cele din urmă, semnificația internă a teologumenelor pe care, din premise, le consideră camuflate în canavaua mitică, anume, potrivit contextului de mai sus, caracterul specific al concepțiilor arhaice iraniene cu privire la timp, omogenitatea dintre „origine, început” și eschaton prin recursul (antropologic) la funcția memoriei 2. Nu vom insista mai mult asupra acestei problematici complexe. E suficient însă să remarcăm că ceva din natura acestei disparități inclusiv teoretice s-a prelungit până la liziera biografiilor celor doi savanți, intersectate din nou în preajma acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Noi și Icoana (I): 31+1 de iconologii pentru învățarea icoanei, Fundația Anastasia, București, 2010. Dumitru, Luiza Maria, Sacrul monstruos: mitologiemitistoriefolclor românesc, Editura Paideia, București, 2007. Durand, Gilbert, Aventurile imaginii: Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998. Durkheim, Émile, Formele elementare ale vieții religioase, Editura Polirom, Iași, 1995. Eco, Umberto, Istoria frumuseții, Enciclopedia Rao, București, 2005. Eco, Umberto, Istoria urâtului, Enciclopedia Rao, București, 2007. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
din Marea Britanie -, se poate cita o sinteză franceză și unele încercări germane. Încercăm să aducem deci o contribuție la literatura de specialitate a continentului nostru. Abordările științifice și tehnice fac să treacă în plan secund, în majoritatea tratatelor viziunea general antropologică și cea etică. De aceea, s-a acordat o importanță aparte istoriei conceptului de persoană și a psihologiei acesteia, precum și problematicii morale pe care o ridică mai ales psihopatia. Faptul e important în zilele noastre când se diluează conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
precum și problematicii morale pe care o ridică mai ales psihopatia. Faptul e important în zilele noastre când se diluează conceptul de persoană prin situaționalism și, de asemenea, sensul etic al caracterului. Concepția cărții este comună celor doi autori, inclusiv viziunea antropologică. Toate capitolele au fost dezbătute împreună. O contribuție aparte a avut-o, în primele și ultimele două capitole, Mircea Lăzărescu, iar în capitolele de istorie, descriere, etiopatogenie și tratament, Aurel Nireștean. Dorim ca rândurile așezate în această carte să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ca rândurile așezate în această carte să fie receptate, de către cititorii mai mult sau mai puțin avizați, cu mintea și cu sufletul, dar mai ales cu credința că suntem alături de ei în orice încercare de cunoaștere și înțelegere a diversității antropologice a firii umane. Aducem, și pe această cale, sincere mulțumiri pentru dăruire și acuratețea în redactarea textului colegilor noștri Jeni Blajovan, Corina Grunfeld și László József. Mulțumim, de asemenea, Editurii Polirom pentru amabilitatea și căldura cu care ne-a găzduit
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un întreg curent psihologic centrat pe tema eului - ego-psihologia -, care, la rândul ei, a permis dezvoltarea teoriei atașamentului și a psihologiei interpersonale. Eul este și pronume personal: eu, tu, el definesc trei ipostaze ale persoanei în cadrul limbajului. Există trei ipostaze antropologice pe care le comentează cognitivismul contemporan: - perspectiva persoanei întâi (euă, care este cea a trăirii intimității și subiectivității conștiente, reflexive; - perspectiva persoanei a treia, care este una a abordării obiective, științifice. În măsura în care referința e la un alt om, acesta se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
până la mijlocul secolului XX și ceea ce se anunța ca nou, pe atunci, în domeniul psihologiei persoanei. 2.2. Psihanaliza clasică a lui Freud Aceasta nu a fost de la început ceea ce, în vremea respectivă, se numea o psihologie, ci o doctrină antropologică ce încerca să explice unele comportamente umane, mai ales anormale, pe baza unei motivații profunde. E foarte interesantă geneza și viziunea ei asupra omului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în plină dezvoltare a scientismului empiric și a doctrinei evoluționiste
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
exterior al exprimării acesteia, care nu exclude, ci pretinde și alte nivele și perspective. Ea este tot mai mult invocată în psihopatologia persoanei (Phillips, 2005Ă. Direcțiile actuale ale psihologiei persoanei centrate pe narațiune se articulează cu alte domenii de studiu antropologic, care pun, de asemenea, accentul pe hermeneutică. Dintre acestea, menționăm doar două: efortul lui McIntyre (1998Ă de a reîntemeia doctrina virtuților - în sens aristotelian - pe acel aspect al existenței persoanei care implică structural narațiunea, biografia potențială și parțial reală; curentul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pentru self Această preocupare se corelează cu dezvoltarea cognitivismului în cadrul căruia e dezbătută problema minte-corp (mind-body problemă, care interesează și neuroștiințele, și, la fel, cu preocuparea pentru psihologia developmentală, care urmărește continuitatea dintre psihismul biologic și cel uman, în spatele specificităților antropologice. Această orientare psihologică și antropologică acordă o majoră importanță conceptului de „minte” (mindă. Aceasta nu face parte din recuzita tradițională a noțiunilor ce caracterizează polul individual al umanului - temperament, caracter, subiect, eu, conștiință, personalitate. Totuși, el a fost utilizat în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]