2,714 matches
-
la Întreruperea medicației. - Anevrismul aortei abdominale. Se consideră că la aproape 10% din pacienți cu această suferință, inițial durerea este etichetată ca fiind de cauză urologică (ECKFORD, 1992). Confuzia diagnostică este posibilă deoarece, de multe ori, pacienții cu anevrism de aortă abdominală, prezintă o durere "profundă" și supărătoare În regiunea lombară, ce poate iradia spre flanc sau spre abdomenul inferior și testicul. Explicația constă În faptul că, anevrismul "irită" plexurile nervoase ce Înconjură axul celiac și alte ramuri ale aortei (conexiunile
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
de aortă abdominală, prezintă o durere "profundă" și supărătoare În regiunea lombară, ce poate iradia spre flanc sau spre abdomenul inferior și testicul. Explicația constă În faptul că, anevrismul "irită" plexurile nervoase ce Înconjură axul celiac și alte ramuri ale aortei (conexiunile nervoase ale rinichiului cu aceste plexuri sunt cunoscute). Explicația hematuriei microscopice la acești pacienți este, În opinia lui GUPTA și STOLLER (1996), legată de microembolii de colesterol "aruncați" din anevrism În artera renală, care provoacă mici zone de ischemie
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
III - ischemie de repaus, dureri în decubit - stadiul IV - ischemie de repaus: dureri în decubit și tulburări trofice cutanate cu ulcerații, necroza, gangrena la vârful degetelor sau picior. Explorări paraclinice: oscilometrie, examen Doppler, echografia intravasculara, tomodensimetria- este limitată la explorarea aortei în dg. anevrismelor și disecției aortice, RMN, angiografia cu substanță de contrast, determinarea presiunii parțiale a oxigenului în țesuturi, prin transductor transcutanat (N: 70 ± 10 mmHg). - Explorarea paraclinica trebuie completată cu investigarea factorilor de risc metabolici pentru ateroscleroza: DZ, dislipidemii
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
alte dispozitive medicale pentru furnizare de informații pentru detectare, diagnosticare, monitorizarea sau tratarea unor condiții fiziologice, stări de sănătate, maladii ori malformații congenitale. 1.7. Sistem circulator central În scopul prezenței hotărâri, sistemul circulator central include următoarele vase: artere pulmonare, aorta ascendentă, arterele coronare, arteră carotida comună, arteră carotida externă, arteră carotida internă, artere cerebrale, trunchiul brahicefal, venele cordului, venele pulmonare, vena cava superioară, vena cava inferioară. 1.8. Sistem nervos central În scopul prezenței hotărâri, sistemul nervos central include creierul
HOTĂRÂRE nr. 190 din 20 februarie 2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţa şi de utilizare a dispozitivelor medicale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148512_a_149841]
-
pentru prima dată compartimentele cordului și structurile valvulare și definește pericardul ca „o tunică netedă ce acoperă inima și conț ine o cantitate mică de lichid asemănător urinii„. Hipocrat demonstrează pentru prima dată curgerea unidirecțională a lichidului (sânge) prin valva aortă. Un secol mai târziu Herophil (335-280 î.e.n.) descrie pentru prima dată artera pulmonară, pentru ca în sec II e.n. Galen (130-200 e.n.) să observe că inima bate ritmic, independent de controlul sistemului nervos central. Descrierea corectă a anatomiei cordului a fost
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
vase precum și la transplantul de organe și țesuturi, primind în 1912 Premiul Nobel pentru Medicină. În 1912 celebrul chirurg Theodore Tuffier (1857-1929), asistat de Carrel, efectuează prima intervenție în stenoza aortică: după efectuarea toracotomiei cei doi au constatat că peretele aortei este foarte subțire, motiv pentru care au invaginat peretele anterior al aortei, transvalvular, efectuând astfel, prima avulsie digitală a valvulei aortice pe cord închis, pacientul supraviețuind peste 20 ani după operație. Un an mai târziu, William Osler descrie în The
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Nobel pentru Medicină. În 1912 celebrul chirurg Theodore Tuffier (1857-1929), asistat de Carrel, efectuează prima intervenție în stenoza aortică: după efectuarea toracotomiei cei doi au constatat că peretele aortei este foarte subțire, motiv pentru care au invaginat peretele anterior al aortei, transvalvular, efectuând astfel, prima avulsie digitală a valvulei aortice pe cord închis, pacientul supraviețuind peste 20 ani după operație. Un an mai târziu, William Osler descrie în The Principles and Practice of the Medicine anomaliile congenitale cardiace. În anii următori
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
primele valvulotomii pulmonare la pacienți cu malformații cardiace congenitale ce includ stenoza pulmonară. În aceeași perioadă W. Bigelow și McQuiston studiază efectul hipotermiei în cursul intervențiilor cardiace, iar în 1945 Clarence Crafoord (1899-1984) publică primele cazuri operate de coarctație de aortă. În același context trebuie amintite și intervențiile pe cord de extragere a șrapnelelor și proiectilelor efectuate de medicul militar Dwight Harken, care raportează 134 de astfel de cazuri rezolvate cu succes. Era chirurgiei cardiace moderne începe însă în 1948 odată cu
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
presomitică sau semitică precoce ca celule epiteliale cuboidale simple ale epiteliului celomic splahno-pleural supraiacent endodermului. Aceste celule formează o rețea de vase sanguine mici a cărei porțiune centrală anterioară o constituie aria cardiogenică din care se vor evolua cordul și aorta dorsală. * Formarea ansei cardiace Formarea ansei cardiace presupune regionalizarea, începutul contracțiilor, contactul cu materialul migrator al crestelor neurale și apariția primordiilor septale. La sfârșitul săptămânii a 3-a de viață intrauterină cordul primitiv se prezintă sub forma a doi tubi
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
aorticopulmonar. Închiderea acestui foramen la sfârșitul săptămânii a 7-a este afectată de dezvoltarea porțiunii membranare a septului interventricular datorită contribuției structurilor sus menționate. Astfel, septul aorticopulmonar este implicat în formarea ventriculilor drept și stâng, a trunchiului pulmonar și a aortei. * Septarea ventriculilor Materialul embrionar din care se formează septul interventricular este inițial preponderent membranos, endocardic, și în mică măsură muscular, miocardic. Cu timpul raportul se inversează, iar septul innterventricular se miocardizează. Dacă segmentul superior, membranos, al septului nu se sudează
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cardiace Modificări, restructurări majore au loc și în timpul dezvoltării precoce a circulației, când apar și dispar anastomoze, capilarele fuzionează și dau naștere arterelor și venelor. Tunica medie a vaselor se dezvoltă după edificarea matricii vasculare stabile. Diferențierea tunicii medii a aortei începe în aceea parte unde sunt conectate vasele majore. Tunica medie a arcurilor aortice embrionice arteriale, cu excepția duetului arterial, este formată prin migrarea celulelor crestelor neurale, celule care produc media elastică specifică. Tardiv, o masă de celule derivate din crestele
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
imediat după naștere, ventriculul drept și trunchiul pulmonar al fătului sunt relativ bine dezvoltate, chiar dacă o cantitate mică de sânge trece spre plămâni. O mare parte a sângelui care trece prin ventriculul drept spre trunchiul pulmonar parcurge ductul arterial spre aorta descendentă, datorită gradientului presional intraluminal crescut. Peretele muscular al ventriculului drept este mai gros decât cel al ventriculului stâng, trăsătură care persistă în timpul vieții fetale dar regresează progresiv în perioada postnatală. În concluzie, în timpul embriogenezei cardiace are loc remodelarea continuă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
dispariția unei părți a sistemului excitoconductor și remodelarea postnatală a fasciculului Hiss. În cursul săptămânii a 5-a de viață intrauterine crestele bulbare și truncale fuzionează determinând segmentarea bulbului bulbus cordis și truncus arteriosus, iar într-un timp ulterior spiralarea aortei ascendente și a trunchiului pulmonar. Artera pulmonară stângă și segmentele distale ale arcului aortic comunică prin ductul arterial, derivat embriologic al arcului VI faringian. În momentul nașterii ductul arterial se contractă și devine atretic, persistând sub forma unui vestigiu embrionar
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
arii nude corespunzătoare cartilajelor costale IV-VI numită aria nudă a lui Edwards sau spațiul de matitate cardiacă (datorită lipsei de rezonanță la percuție); * cartilajele costale; * sternul; *posterior *bronhiile principale dreaptă și stângă; * limfonodulii mediastinali; * esofag și plex nervos periesofagian; * aortă descendentă toracică; * pleura pulmonară; *lateral * pleura mediastinală; * nervii frenici; * vase pericardofrenice; *superior * rădăcina vaselor mari; * vena brahiocefalică stângă; * nervul larigeu recurent stâng; * vena intercostală superioară stângă; *inferior * diafragm; * peritoneu; * vena cavă inferioară. Pericardul seros este format din porțiunea pericardului seros
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
diverticuli și fosete numite sinusuri pericardice. Sinusul transvers Theile are forma literei „L” culcate, ramura mai mică fiind situată în dreapta. Poate fi folosit la clamparea arterelor mari ale inimii (Fig. 3). Sinusul transvers este delimitat: * anterior de fețele posterioare ale aortei ascendente (în dreapta) și trunchiului pulmonarei (în stânga); * posterior de atriul stâng; * superior de artera pulmonară dreaptă; * inferior de unghiul diedru dintre atrii și arterele mari. Sinusul transvers prezintă două orificii de pătrundere: * orificiul din dreapta delimitat: * la dreapta, de vena cavă superioară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și trunchiului pulmonarei (în stânga); * posterior de atriul stâng; * superior de artera pulmonară dreaptă; * inferior de unghiul diedru dintre atrii și arterele mari. Sinusul transvers prezintă două orificii de pătrundere: * orificiul din dreapta delimitat: * la dreapta, de vena cavă superioară; * la stânga, de aorta ascendentă; * inferior, de auriculul drept; * superior, de răsfrângerea seroasei pericardice de pe vena cavă superioară pe aorta ascendentă. * orificiul din stânga delimitat: * anterior, de trunchiul pulmonarei; * posterior, de auriculul stâng; * superior, de artera pulmonară stângă. Sinusul oblic Haller este situat posterior de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
diedru dintre atrii și arterele mari. Sinusul transvers prezintă două orificii de pătrundere: * orificiul din dreapta delimitat: * la dreapta, de vena cavă superioară; * la stânga, de aorta ascendentă; * inferior, de auriculul drept; * superior, de răsfrângerea seroasei pericardice de pe vena cavă superioară pe aorta ascendentă. * orificiul din stânga delimitat: * anterior, de trunchiul pulmonarei; * posterior, de auriculul stâng; * superior, de artera pulmonară stângă. Sinusul oblic Haller este situat posterior de atriul stâng, anterior de sacul pericardic. Porțiunea sa cea mai înaltă pătrunde între venele pulmonare drepte
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
dispun între venele pulmonare superioară și inferioară (drepte și stângi). Recesul aortic superior are un orificiu situat inferior, traiect superior, posterior și la dreapta, și se termină la nivelul unghiului sternal. Recesul aortic inferior este un diverticul inferior dispus între aorta ascendentă și atriul drept. * Vascularizația pericardului * artere * 80% provine din ramurile pericardofrenice ale arterelor toracice interne dreaptă și stângă; * ramuri din arterele frenice superioare; * ramuri din arterele bronșice și esofagiene; * vene * vena azygos și hemiazygos; * vene toracice interne; * vene frenice
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și rezecția pericardului anterior; abord anterolateral presupune toracotomie anterolaterală la nivelul spațiului 5 intercostal și îndepărtarea unei porțiuni din pericardul anterolateral stâng. În cazul pericardiectomiei totale abordul cel mai favorabil îl constituie sternotomia mediană care presupune îndepărtarea pericardului de la originea aortei și arterei pulmonare până la diafragm și între venele pulmonare dreaptă și stângă. Traumatismele pericardice sunt însoțite la unii pacienți de febră, pericardită sau pleurezie, și/sau durere. Manifestări cunoscute generic sub numele de sindrom postpericardiotomic, afecțiune de obicei autolimitantă. Complicații
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pulmonară (trunchiul pulmonar - porțiunea inițială a micii circulații). Artera pulmonară, unică inițial, se bifurcă ulterior într-o arteră pulmonară dreaptă și una stângă. În urma hematozei pulmonare, venele pulmonare aduc la AS sânge oxigenat ce va fi pompat de VS în aorta ascendentă, locul de unde începe marea circulație, și ajunge până în vasele periferice. Greutatea și dimensiunea cordului variază în funcție de vârstă, sex, înălțime, grăsime epicardică, stare generală de nutriție, și mai ales de eventuala patologie adaugată. * Greutate După Edwards greutatea medie a unui
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
care conține la dreapta ultima parte a arterei coronare drepte, însoțită de vena mică a inimii (afluent al sinusului coronar). iar la stânga, sinusul coronar (Fig. 6). Raporturile bazei cordului pericardul; organele mediastinului posterior: esofag, bifurcația traheii (situată posterior și superior), aorta descendentă toracică. * șanțuri * șanț coronar (atrioventricular), înconjură aproape în totalitate cordul fiind întrerupt doar de conus sau infundibulum ventriculului drept. De la nivelul infundibulului drept, șanțul coronar se orientează spre dreapta, spre marginea diafragmatică, după care își schimbă direcția spre stânga
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
căreia se apropie cele 4 camere ale cordului; partea anterioară a șanțuilui interventricular conține ramul interventricular anterior al arterei coronare stângi și marea venă cardiacă a lui Galen; *șanț interatrial separă atriile și este acoperit anterior de trunchiul pulmonar și aortă, iar posterior este puțin vizibil. * Scheletul fibros cardiac Cunoscut sub numele de inel fibros cardiac sau inelul valvular, scheletul fibros cardiac conține valvele mitrală, tricuspidă, aortică, orificiile pulmonare și țesut conjunctiv dens interconectat. Aceste elemente fibroase alcătuiesc concomitent situsurile de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
a AD, derivată embriologic din atriul primitiv. Raporturile atriului drept superior - vena cavă superioară; anterior - pericard, plămân drept, pleură mediastinală dreaptă; posterior - vene pulmonare drepte, atriul stâng; lateral - pericard, nerv frenic drept, vase pericardofrenice, plămân drept, pleură mediastinală dreaptă; medial - aorta ascendentă, atriul stâng; inferior - venă cavă inferioară. Morfologia externă a atriului drept Atriul drept prezintă în sens craniocaudal următoarele elemente: vena cavă superioară; auricul drept superior rădăcinii aortei; șanț coronar care separă atriul drept de ventriculul drept; sulcus terminalis șanț
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pericard, nerv frenic drept, vase pericardofrenice, plămân drept, pleură mediastinală dreaptă; medial - aorta ascendentă, atriul stâng; inferior - venă cavă inferioară. Morfologia externă a atriului drept Atriul drept prezintă în sens craniocaudal următoarele elemente: vena cavă superioară; auricul drept superior rădăcinii aortei; șanț coronar care separă atriul drept de ventriculul drept; sulcus terminalis șanț îngust, uneori invizibil, care are originea pe flancul drept al venei cave superioare și se termină pe marginea dreaptă a venei cave inferioare; corespunde crestei interne dintre atriul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
diafragmatice; perete posterior, septal. Septul interventricular prezintă o porțiune inițială membranoasă (corespunde locului orificiul interventricular embrionar), și o porțiune musculară. Compartimentul de ejectie poartă numele de con arterial sau infundibul și proemină pe fața sternocostală deoarece trunchiul pulmonar încrucișează anterior aorta ascendentă. Morfologia internă a ventriculului drept Creasta supraventriculară (pintenul lui Wolff) împarte ventriculul drept într-un tract de injecție (regiune trabeculată, rugoasă, orientată inferior) și un tract de ejecție (infundibulum neted, orientat superior). Trabeculele cărnoase ale tractului de injecție sunt
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]