16,557 matches
-
de a înțelege nevoile familiei biologice care conduc la plasament. Alți factori care, în diferite studii au fost identificați în asociere cu reușita adopției în cazul copiilor cu nevoi speciale au fost: starea emoțională a mamei în momentul adopției 122, apartenența părinților la categorii etnice/rasiale minoritare 123, experiență în relaționarea cu copiii cu nevoi speciale sau experiența dobândită prin exercitarea rolului de părinte foster 124. Un factor asociat negativ cu reușita adopției în cazul copiilor cu nevoi speciale a fost
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a dovedit a fi similară sau cu puțin diferită față de cea a adopțiilor intra-rasiale190. De pildă, Zastrow 191 arăta, în unul dintre primele studii efectuate asupra familiilor care au adoptat transrasial că, părinții adoptatori au semnalat puține probleme cauzate de apartenența rasială, iar Shapiro și Grow192 au arătat că, un procent de aproximativ 77% dintre aceste cazuri pot fi considerate de succes, procent, potrivit autorilor, similar cu cel cu cel înregistrat în cazul adopțiilor intra-rasiale. Studii mai recente, arată o
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
rase 2671 16.75 86.04 7.90 Studiile referitoare la dezvoltarea identități de sine, de altfel problematica ce a determinat cea mai mare controversă între specialiști, demonstrează lipsa confuziei în dezvoltarea identității și prezența unui sentiment bine conturat, de apartenență la propria rasă. De pildă, Simon și Altstein 195, arătau în prima etapă (1971-1972) a unui studiu longitudinal, derulat pe o perioada de 20 de ani că, adopțiile transrasiale oferă copiilor adoptați, dar și copiilor biologici, oportunitatea de a dezvolta
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
între frați, probleme școlare, dificultăți de comunicare părinți-copii, ci pentru aproximativ 20 % și de probleme mai profunde. Cea mai frecventă problemă raportată de părinți a fost comportamentul de furt manifestat de copiii adoptați. Părinții au corelat imediat aceste probleme cu apartenența rasială. De semnalat însă că, aceste probleme au cunoscut o regresie odată cu trecerea de vârsta adolescenței. Un alt aspect important relevat de studiul lui Altstein și Simon 199 în cea de-a treia etapă (1983-1984), face referire la stima de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pe criteriul rasei 202. Cei mai afectați dintre copii de discriminare au fost copiii negri (53%) și asiatici (33%). Din acest motiv se pare că, tinerii care au locuit împreună cu familia adoptivă în comunități mixte din punct de vedere al apartenenței rasiale a membrilor lor, au întâmpinat mai puține dificultăți. Satisfacțiile și dificultățile întâmpinate sau expectate de părinții care au adoptat transrasial. Potrivit studiului lui Zastrow 203 satisfacțiile și problemele expuse de părinții care au adoptat transrasial au fost similare cu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
biologici au raportat o relație apropiată, respectiv foarte apropiată în raport cu părinții. De altfel și relația dintre frați a cunoscut o îmbunătățire după perioada adolescenței. Majoritatea copiilor adoptați transrasial (90%) nu au semnalat diferențieri făcute între ei și copiii biologici din cauza apartenenței rasiale. Dintre tinerii intervievați 40% au semnalat ușoare dificultăți în anumite perioade de timp cauzate de apartenența rasială: 22% au considerat ca fiind cea mai dificilă perioada adolescenței, 8% perioada copilăriei mici și alți 8% atât perioada copilăriei cât și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a cunoscut o îmbunătățire după perioada adolescenței. Majoritatea copiilor adoptați transrasial (90%) nu au semnalat diferențieri făcute între ei și copiii biologici din cauza apartenenței rasiale. Dintre tinerii intervievați 40% au semnalat ușoare dificultăți în anumite perioade de timp cauzate de apartenența rasială: 22% au considerat ca fiind cea mai dificilă perioada adolescenței, 8% perioada copilăriei mici și alți 8% atât perioada copilăriei cât și a adolescenței. Referitor la relația copiilor adoptați cu părinții biologici, în etapa a treia a studiului Simon
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a încercat să-și găsească tatăl, restul și-au căutat doar mama biologică. În concluzie, așa cum se poate constata, studiile susțin viabilitatea adopțiilor transrasiale și transetnice. Copiii nu manifestă confuzie din punct de vedere al propriei identități și prezintă sentimentul apartenenței la propria rasă; de asemenea copiii prezintă o dezvoltare a stimei de sine similară cu a celorlalți copii/tineri, nu manifestă probleme comportamentale deosebite, se adaptează și obțin rezultate bune la învățătură. Toate aceste aspecte par însă a fi influențate
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
longitudinal derulat în patru etape: interviul cu părinții adoptatori și copiii adoptați și biologici testul Kenneth Clark "păpușa" scale de măsurare a stimei de sine Etapa I: demonstrează lipsa confuziei în dezvoltarea identității și prezența unui sentiment bine conturat, de apartenență la propria rasă copiii prezintă preocuparea pentru diferite rase și respect pentru caracteristicile fizice indiferent de diferențe Etapa II: s-a semnalat tensiune și stres în familiile care au adoptat transrasial cauzate nu numai de problemele obișnuite de genul: rivalitate
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
perioada de adolescență, copiii adoptați au prezentat o relație mai rece cu părinții adoptatori, decât copiii biologici, relație care însă a cunoscut o îmbunătățire ulterioară majoritatea copiilor adoptați transrasial nu au semnalat diferențieri făcute între ei și copiii biologici din cauza apartenenței rasiale. 38% dintre copiii adoptați declarau că au făcut sau urmează să facă demersuri pentru a-și găsi familiile biologice, iar 25% au și făcut aceste demersuri Feigelman și Silverman, 1984 adaptarea copiilor adoptați transrasial în percepția părinților adoptatori. in
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
familie adoptivă Numărul mediu de membri/gospodărie familie biologică 1 3,00 4,15 2 3,25 10 3 3,28 39,16 4 3,24 30,83 5 și peste 3,55 15,83 Total 3,29 100 Analiza apartenenței etnice și confesionale impune raportarea la regiunea/județul de proveniență al familiilor adoptatoare. Constatăm astfel că, pentru regiunea Harghita și Covasna majoritatea familiilor adoptatoare sunt de etnie maghiară (82,76%) și aparțin religiei romano-catolice (72,41%). La nivelul județului Bihor
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
4.7 Copii preferați pentru adopție Tabelul 4.11 prezintă o serie de asocieri semnificative privind preferințele pentru adopție manifestate de adoptatorii infertili. Adoptatorii infertili stabilesc clar, cel puțin trei dintre cele patru criterii de identificare a copilului adoptat: vârstă, apartenență etnică și starea de sănătate. Un criteriu mai puțin important pentru selecție este genul, adoptatorii manifestând predispoziția de a-și declara dorința de a adopta un copil "indiferent de gen". Revenind la celelalte criterii, putem afirma că, în ansamblul părinților
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
să-și dorească copii cu vârstă sub un an, indiferent de gen, de etnie română și clinic sănătoși. Tabelul 4.11 Preferințe pentru adopție manifestată de adoptatorii infertili 298 Preferința legată de vârstă Preferință legată de gen Preferință legată de apartenența etnică Preferința legată de stare de sănătate Adoptatori cu infertilitate primară Nespecificată (-3,18**) Vârsta sub 1 an (3,00**) Indiferent de sex (2,28*) Română (1,96*) Clinic sănătos (1,96*) Pe lângă criteriile referitoare strict la copilul adoptat, au
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
misterului care învăluie orice creație, mai ales pe cea a artei, această disciplină teoretică pe care o numim estetică este totuși capabilă să-și dea un obiect drept materie a cunoașterii sale, și anume opera însăși, opera de artă în apartenența sa irecuzabilă la o lume, în obiectivitatea sa. Vom arăta că nu este aici nimic adevărat, că pretinsa obiectivitate a operei de artă nu este decât o aparență, pe care analiza va trebui în mod necesar să o traverseze dacă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
forma unei semnificații ireale. Oricât de ireală ar fi reprezentarea vieții, ea umple totuși totalitatea lumii reprezentării și o determină de jos până sus. Deja, în această lume, faptul de a fi natural nu este separabil de semnificația "viață". În apartenența sa la Natură, el nu este niciodată decât în calitate de sensibil sau corpropriat. Însă calitatea sensibilă este prima obiectivare a vieții ca obiectivare ireală a sa: astfel orice proprietate sensibilă și în același fel afectivă sau axiologică a lucrurilor nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Adesea, distincțiile de tipul public/privat sunt considerate subînțelese ca loc al cotidianului banal, ca dimensiuni de la sine circumscrise ale vieții de fiecare zi. Totuși, se pot delimita modele diferite de comportament pe care societatea, în ansamblul ei, grupurile de apartenență în special, le așteaptă de la indivizi, ca răspuns al recunoașterii distincțiilor între public și privat. O bună parte a complexității culturale și conceptuale a modului în care viața umană este organizată în prezent rezultă din dihotomia dintre sfera privată și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
putea numi forța organizațiilor publice. Astfel, mecanismele subordonării indivizilor față de organizațiile din care făceau parte se amplifică prin subordonarea implicită a familiilor acestora. Raportul public/privat (manifestat de fapt ca raport stat/familie, stat/individ) este unul în favoarea sferei publice, apartenența la o familie apărând ca un fapt secundar, valorizat doar în măsura în care acesta funcționa în favoarea nașterii, educării, formării de cetățeni de bază ai societății socialiste. Problemele cu care se confrunta familia erau marcate și de situația asimetrică menționată, iar efectele se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în viața socială. O interesantă paralelă se poate urmări între atributele maternității și cele ale genului. Atât maternitatea, cât și genul sunt determinate cultural și tributare contextului socioistoric dat. Tradițional, erau considerate ca datorându-se preponderent biologicului. Sunt date prin apartenența la sex și dezvoltate ulterior prin socializarea într-o cultură. Sunt naturale (în accepțiunea de drept natural, inalienabil), nu pot fi excluse din viața femeilor, deși se pot manifesta gradual și foarte divers. Maternitatea este subordonată genului ca parte importantă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dreptului la viață familială a unor oameni se poate realiza în detrimentul altora. Aceasta este și situația în care se află cupluri recăsătorite, cu copii din căsniciile anterioare. De pildă, dreptul la vizită al părinților naturali poate eroda viața familiei noi. Apartenența copiilor la mai multe familii ridică dificultăți privind coerența vieții lor de familie 11. Copiii aflați în proces de formare pot realiza cu greu ierarhii de valori. Mai probabil este ca aceștia să experimenteze conflicte valorice și să desfășoare comportamente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sprijină în primul rând pe înțelegeri contractuale și acorduri (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 128). Teoreticienii comunitarieni arată că nici o persoană nu devine autonomă fără a parcurge mai întâi o perioadă îndelungată de dependență. Personalitățile individuale sunt modelate de apartenența la anumite comunități etnice, regionale și religioase, ale căror valori pot fi diferite de cele ale societății predominante. Jean B. Elshtain (1991, p. 268) susține că „familia constituie precondiția oricărei forme de viață socială”, iar „un ideal specific al familiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
primul rând, valorizării trecutului. Din acest punct de vedere, perspectiva comunitară care nu respinge tradiția patriarhală nu este compatibilă cu nici o strategie de emancipare. În feminismul comunitarian se subliniază, în acest sens, că personalitatea unui individ este puternic marcată de apartenența sa la comunitate. Orice individ reflectă suma de determinații care îl condiționează. Ca atare, nu este un atom abstract, ca în abordarea liberalismului clasic, ci un om concret, cu nevoi particulare și cu practici specifice de satisfacere a acestora, într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tradițională romă are un specific, rezultat din caracteristicile străvechi de viață (o cultură orală, un stil de viață adaptat la frecvente migrații, ocupații tradiționale etc.). Familia monoparentală de etnie romă din grupurile tradiționale 112 are anumite atribute rezultate tocmai din apartenența la comunitate. De pildă, absența în numeroase cazuri a actelor de identitate (alături de alte tipuri de acte, cum ar fi cele de proprietate sau cele care să ateste pregătirea profesională) lasă impresia existenței mai multor familii monoparentale decât sunt în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai mult ar putea avea semnificație. Din punctul de vedere al interesului pentru problematica familiei monoparentale, remarc prevederile legislative anterioare (Legea nr. 202/2002), în care prin discriminare directă se înțelegea „diferența de tratament al unei persoane în defavoarea acesteia, datorită apartenenței sale la un anumit sex sau datorită gravidității, nașterii, maternității ori acordării concediului paternal”48. Observația era aceea că persoana poate fi discriminată din cauza sexului, a stării în care se află (graviditate, naștere) sau a relațiilor în care este implicată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
instituțiilor „private” de autoritatea „publică”, exercitată de salariați, agenți și agenții guvernamentale. În al doilea rând, privatitatea are semnificația hotarelor de includere și excludere, separând cetățenii de alți cetățeni (Anita L. Allen, 2001, p. 102). Din acest punct de vedere, apartenența la o familie de tip monoparental apare ca o pârghie de excludere de la participarea socială. Dintre diversele modalități de abordare a egalității, considerate clasice (am preluat, în acest sens, tipologia propusă de Giovanni Sartori, 1999, p. 309), ceea ce este de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
reduce costul muncii, ar fi stimulată crearea de noi locuri de muncă. O reformă este cert necesară, dar e greu de găsit sistemul fiscal optimal, trebuind luate în calcule variabilele politice, cele aduse de schimburile cu partenerii noștri comerciali, de apartenența la Uniunea Europeană, de deschiderea economiilor, de creșterea gradului de îndatorare ș.a. CAPITOLUL 4 ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ÎN MEDIUL POLITIC Administrația publică, economia și finanțele publice există și funcționează în cadrul sistemului politic, a cărui structură le definește configurația și activitățile specifice. Instituțiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]