758 matches
-
mult mai rezervată ca de obicei și atitudinea ei lăsa de înțeles că o deranja să fie la aceeași masă cu o persoană pe care n-o putea respecta și despre care avea o părere foarte proastă. Mesteca cu lingura apatic prin farfurie de parcă-și desena lehamitea în supă. Înțelegeam că făcusem o greșeală punând alături persoane din lumi diferite. Puteam socializa cu ea, ea ne putea tolera prezența, dar universurile noastre arătau altfel sau noi vedeam din alte unghiuri drumul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
drag trebuie să moară după o boală lungă, și tu îi zâmbești, te arăți vesel, constați zilnic vindecarea și faci planuri pentru mai târziu. Și eu sunt sănătos, adică în stare să întreb, să mă interesez, pe când de un bolnav apatic poți dispune mai ușor. Desigur, când Ioana a făcut un asemenea plan, a arătat un imens spirit de sacrificiu, un suflet ales, dar și - stângăcie, căci și-a închipuit că se poate face ceva în felul acesta. Sau poate că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa că, fusese desemnat drept al treilea fiu al lui Nobunaga, în vreme ce Nobuo a fost cunoscut ca al doilea. Prin urmare, deși acești doi oameni erau numiți frați, între ei lipsea legătura dintre adevăratele rude de sânge. Nobuo avea o fire apatică și negativistă, singurul sentiment ferm pe care-l manifesta fiind opoziția sa constantă față de Nobutaka, pe care-l privea ca pe un „frate mai mic“ subordonat lui. Dacă erau comparați obiectiv, toată lumea își dădea seama că Nobutaka era mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-i spun? Că n-am prea strălucit la școală. Ai rămas cu senzația că ai fost în conflict cu școala? Știi bine că n-am prea strălucit. Mie mi-ai părut mai degrabă... Cum ți-am părut? Mai degrabă... apatică. Apatică! Dumnezeule, Paul, dar tu ești complet aiurit! Apatică, eu! Pe Paul izbucnirea ei îl lăsă perplex. Pe moment, nu-i găsi nicio explicație. Încercă să și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i spun? Că n-am prea strălucit la școală. Ai rămas cu senzația că ai fost în conflict cu școala? Știi bine că n-am prea strălucit. Mie mi-ai părut mai degrabă... Cum ți-am părut? Mai degrabă... apatică. Apatică! Dumnezeule, Paul, dar tu ești complet aiurit! Apatică, eu! Pe Paul izbucnirea ei îl lăsă perplex. Pe moment, nu-i găsi nicio explicație. Încercă să și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
școală. Ai rămas cu senzația că ai fost în conflict cu școala? Știi bine că n-am prea strălucit. Mie mi-ai părut mai degrabă... Cum ți-am părut? Mai degrabă... apatică. Apatică! Dumnezeule, Paul, dar tu ești complet aiurit! Apatică, eu! Pe Paul izbucnirea ei îl lăsă perplex. Pe moment, nu-i găsi nicio explicație. Încercă să și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar nu reuși să reconstituie nimic din toate astea. Singura
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nevoie de licență. M-am înscris la un concurs, am dat o probă și am intrat. Asta-i tot. Paul nu reușea să-și revină din uluire. Și când te gândești că până acum câteva minute Geta i se păruse apatică. Și nu numai că i se păruse, dar i-o și spusese, când ea, de fapt, se dovedea a fi cea mai întreprinzătoare dintre toți. E drept, îi păruse apatică atunci, demult, la școală. Demult? Dumnezeule, în realitate nu trecuseră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gândești că până acum câteva minute Geta i se păruse apatică. Și nu numai că i se păruse, dar i-o și spusese, când ea, de fapt, se dovedea a fi cea mai întreprinzătoare dintre toți. E drept, îi păruse apatică atunci, demult, la școală. Demult? Dumnezeule, în realitate nu trecuseră decât doi ani! Și ea deja era lansată pe calea succesului. La ce-i mai trebuia să studieze dreptul? Judecătoarele și femeile avocat observase ea că aveau, cele mai multe dintre ele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar și o mică teamă că fostul ei coleg dedicat electronicii, fostul premiant al clasei, adică el, ar putea să nu fie interesat de ea. Paul se gândi încă o dată cât de absurd fusese să creadă despre ea că era apatică de felul ei. În realitate, Geta trebuie să fi fost o fire mândră încă din anii de școală. Și poate că țintise de la bun început mult mai departe decât ei toți. Și în plus era femeie. Dar femeie fiind și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
naturalețe, Alan preluase controlul grupului de orientare în care fusese pus de facilitatorul cel lipsit de păreri și de eficiență. Îi era ușor să fie lider. Într-adevăr, dacă nu i se oferea ocazia de a conduce, Alan devenea curând apatic. Ceilalți simțiseră că așa stau lucrurile și cedaseră, mai degrabă decât să-i înfrunte năravul. Exercițiul din ziua aceea se concentrase asupra metodelor de a evita încurcăturile birocratice în privința implementării noilor reforme. Medicii se împărțiseră pe grupuri, fiecare având drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tu... văd că... - Că ce? - Nu mai înțelegi nimic! - Da... bine... Mă cam îmbufnasem. Și aveam și de ce. Știam exact care era diferența dintre noi doi, mai ales pentru că eu, cândva fala și măreția nobilimii ruse, ajunsesem acum o legumă apatică și obositoare, o făptură bolnăvicioasă, inexplicabil de altfel, pentru că nu eram genul lipsit de putere sau inactiv. Dimpotrivă, reprezentam un soi puternic, pentru care grijile erau o reală absență. Acum, însă, iată, zac de câteva ore și m-am surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de pe trotuarul din fața unui bar pentru tipi solo. Ea îl ia în apartamentul ei luxos. Urmează o altă partidă de mormăială. Ea crede că el e lituanian sau albanez sau ceva de genul ăsta -numai Domnul mai știe câți muritori apatici se învârtesc pe străzile New York-ului. Spunk acceptă un pahar sau două de apă de foc, după care e condus la pat, unde se pregătește să-i ofere dușul vieții ei. Dimineața, pipița s-a cărat, dar Spunk a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altercație de neînțeles cu șeful de sală. Un chelner se prezentă grăbit, aducându-i o farfurie cu supă fierbinte. Meadowbrook îi răsturnă conținutul incandescent în propria-i poală, slobozind un urlet atât de inuman, încât pisica restaurantului (o persană adormită, apatică) țâșni ca un kamikaze printr-o vitrină aterizând printre cioburile împrăștiate prin hol. Apoi se duse la closet, unde rămase vreo douăzeci de minute, după care se întoarse cu pași lipăiți, ticăind și țăcănind ca un contor Geiger. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din fluier și tobă. „Nu e niciodată prea târziu“, spunea bătrânul sfios, cu modestie, ca unul din neîndurătorii portari ai lui Dumnezeu, „să vă schimbați“. Cu buze și ochi strânși înfrunta zeflemeaua mulțimii în trecere prin după-amiaza zilei, tinerii, străinii apatici te hainele lor lungi. „Nu e cazul“, spunea el, „să vă simțiți așa de stânjeniți.“ Oricum, abia dacă îl puteai auzi din cauza tobei și a apei de ploaie din aer. O, te înșeli, amice. Cerul e atât de stânjenit. Copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de natură fizică, un detaliu pe care nu reușeam să-l reperez. Zgarda, îi dispăruse zgarda. Un singur ceas petrecuse în junglă și fusese atacat, jefuit - despuiat de tot ce avusese, fără nume. S-a întors spre mine cu ochi apatici și s-a uitat într-o parte. Tocmai se pregătea s-o pornească ușurel spre forfota bulevardului, dar i-am lătrat numele cu toată puterea care îmi mai rămăsese în plămâni și el s-a întors iar, cu un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Londra. Crăciunul e momentul când restul dat de taximetrist e la fel de fierbinte ca monedele scuipate din pântecele aparatelor de pocher mecanic, când funcționărașii se dau spirituali prin cârciumi, încercându-și norocul la mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lipsiseră. Făcuse plinul singur, lăsând banii pe masă. Dacă vor dispărea și benzinăriile, și automatele pentru mâncare? Automobilul a țâșnit înainte, condus de un om mai hotărât ca niciodată. „STOP!” În sala de proiecție s-a aprins lumina. Obosiți, nițel apatici, cei trei se priveau întrebători. Unul dintre spectatori era regizorul peliculei; scenarist și interpret totodată. Producător. Ceilalți doi, operatorul și un maestru în efecte speciale: soarele acela în amurg, imens și palid, alb aproape, era opera lui. Și stepa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se trase mai la o parte de trupă, Își duse mâinile la centură și se puse pe privit câmpul Însorit de dimineață. — Bă, frumoasă țară Buzău’ ăsta, mai zise, și Își aprinse un Snagov. Apriga ședință de s-a Încheiat apatic, după două ore de bătut pas de defilare prin noroiul patriei, iar ce reținuseră elevii era că apărarea patriei se face dând onorul conducătorului suprem și partidului, lovind pământul cu piciorul ca un cal care dă din copite fără să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
aplecat peste registre, avea senzația că era pe punctul de a se anchiloza de-a binelea. În fața lui pe tejghea se vedeau înșiruite și deschise actele constatative, precum și procesul-verbal care urma să fie semnat. Ghiță Marangoci, care asistase tot mai apatic la ultimele verificări de gestiune, mirosind a transpirație și a trăscău de prune, văzând că Stelian terminase cu lucrul, se săltă de pe scaun și sughiță din fundul rărunchilor: Domn șef..., mormăi el umil și jalnic, domn șef... m-ai nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de care era În stare, Înșfăcîndu-l de mijloc, pentru a pune capăt crizei de violență. În timp ce Marie o ridica pe Chantal, care avea chipul Învinețit, Fersen Îl azvîrli pe doctorul Pérec pe canapea, unde acesta se prăbuși și, devenit brusc apatic, rămase Într-o stare de prostrație. Atitudinea lui Îi dă la iveală moliciunea caracterului, Își zise polițistul, dacă nu cumva chiar asta Încearcă să mă facă să cred. Își puse mîna pe umărul lui Yves. - Am să vă cer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am rostogolit în râu, pentru ca râul să-l poarte departe de acțiunea mea nefastă, ca sufletul lui să se poată odihni. Multă vreme am zăcut întinsă printre răchitele râului, cu gândul aiurea... tinerii veniți la râu erau din ce mai apatici, se plictiseau, viața era lâncedă, fără acea scânteie ucigătoare a iubirii ce se aprindea la semnul Aspidei. Timpul nu mai are răbdare". Spațiul cotidian După ce-am ascultat nemișcați povestea Aspidei, am pornit grăbiți spre ieșire. Ne-am despărțit spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai trecuse prin situații similare. De fiecare dată când Jake le strica week-end-ul cu comportamentul lui îndărătnic sau de-a dreptul iresponsabil, David se ferea să-l pedepsească prea aspru, preferând să inventeze tot felul de scuze în favoarea fiului cel apatic, fiindcă se simțea teribil de vinovat că-l părăsise pe băiat atunci când acesta nu avea decât zece ani. Dar de data asta lucrurile stăteau altfel. De data asta, Fiona trebuia să ia atitudine. —David, eu n-am avut o reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-se să-și reprime un val de greață. — Hai să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai învins. {EminescuOpIV 309} AMÎNDOI Tu, ce ești zeilor suroră gemene, Cu linul pas, Nu are nimene un cânt să semene Cu al tău glas. Spune-ne cântecul ce-n nopți lunatice Adese îl cânți, Când luna tremură prin ceți apatice, Prin codri sfinți. SIRENA Vin-iubite! Conjura-voiu Cu-al meu braț al tău grumaz Și lipi-voiu a mea față De-arzătorul tău obraz. Vin-iubite, multe nume Mângâioase îți păstrez, Visul vieții mele este Tu ferice să te vezi. De ce-ntorci tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vorbit și scris până la sațietate, nu-i mai puțin adevărat că zeci de texte depun mărturie cu privire la naturile fundamental sensibile ale unora dintre ei. Nu ar fi nici o probă de superioritate morală, de stăpânire, dacă dandy-i s-ar naște apatici sau suferinzi de atonie. Deziluzionați, răniți amarnic Într-un moment al vieții (de obicei În adolescență sau În prima tinerețe), Îmbibați de suferință, pesimiști, dandy-i decid să Își confecționeze aceste măști de blazați superiori, care Îi opacizează total. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]