1,153 matches
-
în etapele (straturile) ulterioare: Fundul Băbușii, Bahna Băbușii, Coasta Băbușii, Capul Dealului (Băbușa); Pădurea Fundul Băbușii, Dealul din Fundul Băbușii, Pîrîul de la Fund, Fundul Băbușa, Drumul Capu Dealului. Tautologiile toponimice sunt formații toponimice constituite din termeni care, la nivel de apelative, sunt sinonime: Vîrful Păguiorului, Pasul Prislop, Trecătoarea Prislop, Curmătura Prislopului, Dealul Cuca, Rudabaia, Lacul Techirghiol. Dincolo de observațiile (pertinente) privind diferențierea semantică dintre termenii implicați în formațiile respective, referenții denumiți fiind asemănători, dar nu identici, iar cei doi termeni fiind, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
hypocoristic al lui Pavel) a fost mascată documentar în Valepaie, Valapay, Vallyepaj; Măcicaș, din județul CarașSeverin (explicat din antroponimul Măcicaș < magh. macska „pisică“ + sufixul as, deci Pisicaru) pare a fi, de fapt, Măciucaș, întîlnit frecvent în Moldova și format de la apelativul cu rezonanță de istorie medievală, măciucaș „luptător, organizat în cete, cu măciuca“; Muierău și Muieriște sunt deformări, prin etimologie populară (apropiere de apelativul muiere), ale toponimelor Măierău, Măieriște, care au la bază magh. monyoró, moniaró „aluniș“ (ne întrebăm dacă numeroasele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și psihologice. Clasificările numite lingvistice sunt mult mai numeroase și mai diverse decît cele geografice. Aspectele cele mai frecvent folosite drept criterii de clasificare sunt: structura formativă (simple, derivate și compuse, numite și analitice), domeniul lexical de proveniență al formanților (apelative, antroponime, toponime), caracteristicile semantice (geomorfologice, floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
consolideze statutul de nume propriu, să l transfere, într-un fel sau altul, sau să-l părăsească etc. se prezintă ca o ipostază a toponimizării, un adevărat certificat de identitate al acesteia. Acest „certificat“ caracterizează desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ sau antroponimic), consolidarea treptată a funcției de individualizare și demotivarea apelativă sau antroponimică originară, întărirea statutului de nume propriu de loc prin integrarea în cîmpul (ansamblul sau sistemul) onimic din care face parte. Ipostazele care vor fi identificate cu ajutorul acestui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
specifice, reprezintă forma primară a toponimizării, putînd fi considerată, din unele puncte de vedere, definitorie sau, cu un termen „la modă“, prototipică. Cuvîntul intrat în procesul con ver siunii onimizante funcționează o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, atît ca apelativ, cît și ca toponim, fiind, așa cum s-a spus, apelativ în funcție toponimică. În această etapă, greu de situat în timp, onimizarea este provizorie, „dublînd“ semnificarea. Ipostaza este întîlnită frecvent în toponimia minoră, iar criteriul de selectare a reperului topic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unele puncte de vedere, definitorie sau, cu un termen „la modă“, prototipică. Cuvîntul intrat în procesul con ver siunii onimizante funcționează o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, atît ca apelativ, cît și ca toponim, fiind, așa cum s-a spus, apelativ în funcție toponimică. În această etapă, greu de situat în timp, onimizarea este provizorie, „dublînd“ semnificarea. Ipostaza este întîlnită frecvent în toponimia minoră, iar criteriul de selectare a reperului topic identificator îl reprezintă, de regulă, relevanța naturală și socială, dar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume proprii) din entopice primare, cu sufixe diminutivale sau colective, ori din antroponime (nume de grupuri umane formate prin deonimizarea unui nume de persoană important în comunitatea respectivă): Aninelu, Băltița, Bujorelu, Afinet, Aluniș, Băltărie, Alexeni, Albulani, Andrășoi, Bricegari etc. Aceste apelative trecute deja prin una sau mai multe „marcări“ formale și semantice dobîndesc, în cursul acestui proces, o proeminență în plus, ca repere geografice și ca unități lingvistice, care le face propice onimizării. Precizăm că în multe situații aparent identice trebuie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la o categorie la alta și de la un caz la altul. Unele dintre cazurile de conversiune onimizantă pot fi încadrate, din punctul de vedere al mutației semantice, în categoria figurii de stil numite sinecdocă, întrucît relația dintre referentul denumit de apelativ și cel denumit de toponimul omo nim este de „întreg pentru parte“ (mai exact: suprafață încon jurătoare pentru un punct din cadrul ei: Adăpătoare, Balaur, Bordei, Buduroi, Butuc, Butură, Punte, Tarniță etc.). Conversiunea interonimică înseamnă trecerea unui antroponim, fără modificări formale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Fîciuleasca, Băranca, Stoineasa s-a realizat printr-un transfer intraonimic, funcția de individualizare fiind transpusă din planul social în cel geografic, de la persoană la topic. Și toponimele încadrate acestei ipostaze pot fi confundate cu alte ipostaze (conversiunea onimizantă a unor apelative, condensarea semantică onimizantă etc.), disocierea fiind realizabilă în fiecare caz în parte printr-o analiză specifică. Conversiunea intertoponimică înseamnă extinderea unui toponim asupra altui referent decît cel individualizat inițial, printr-un fel de metonimie sui-generis (ce doi referenți topici sunt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dealul Oltețului, Baraolt. Baza acestei familii nu a fost toponimizată în limba romînă, dar a determinat, indirect, toponimizarea în interiorul limbii romîne a celorlalți membri ai familiei. Unii amatori de toponimie includ în categoria toponimelor moștenite numele de locuri formate de la apelative păstrate din substrat (Brazi, Viezuri), neglijînd faptul că toponimizarea acestor apelative a avut loc pe terenul limbii romîne. Algoritmul etimologic necesar pentru identificarea acestor nume de loc moștenite este specific și necesită o pregătire lingvistică specială. Preluarea/împrumutarea unor toponimizări
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
limba romînă, dar a determinat, indirect, toponimizarea în interiorul limbii romîne a celorlalți membri ai familiei. Unii amatori de toponimie includ în categoria toponimelor moștenite numele de locuri formate de la apelative păstrate din substrat (Brazi, Viezuri), neglijînd faptul că toponimizarea acestor apelative a avut loc pe terenul limbii romîne. Algoritmul etimologic necesar pentru identificarea acestor nume de loc moștenite este specific și necesită o pregătire lingvistică specială. Preluarea/împrumutarea unor toponimizări care s-au realizat în limbile populațiilor străine cu care poporul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Agigea, Babadag, Caraorman, Murighiol (turcești). Dificultatea principală privind stabilirea toponimelor împrumutate din alte limbi constă în confuzia care se poate face între numele preluate ca toponime create în limba respectivă și cele care au fost formate în limba romînă din apelative care au fost împrumutate anterior, de limba romînă și au de venit, în interiorul sistemului romînesc, nume proprii (Slatina, Predeal, Prihodiște). Dublarea heteroglotă a unor toponime care desemnează același topic în limbi diferite. Specialiștii au numit aceste situații toponime multiple și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
zona Sebeș“, magh. Apahida „podul părintelui“ - rom. Apa Hîdă). Detoponimizarea, adică pierderea statutului de nume de loc, este, în fond, o ipostază negativă a toponimizării, al cărei parcurs îl străbate în general în sens invers, de la numele de loc la apelativ sau la alt gen de nume propriu, de regulă antroponim. Formele în care se produce detoponimizarea sunt în mare aceleași cu cele prin care s-a realizat toponimizarea: în primul rînd conversiunea, bazată pe figura semantică numită antonomază (și-a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
așezărilor civile din acea perioadă: Grădiște (< sl. gradiște, „locul unde a fost o fortă reață, un oraș)“, Pustiosu (< apelativul romînesc pustios, „cu ruine“), Cetatea, Cetățuia, Cetățeaua, Prisaca (apelativul prisacă are și sensul de „întăritură, fortificație din lut și lemn“), Troianul (apelativul romînesc troian desemnează o întăritură primitivă, constituită dintr-un val de pămînt, pentru a se opri ata cul năvălitorilor), Comorele, Rîpa cu Galbeni, Grîu Ars, La Blid, Coasta Cremenii, Cremenișu (care semnalează „comori“, pietre, cioburi, grîu carbonizat etc., rămase printre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vechi sau chiar a unor nume de locuri moștenite, chiar dacă ele nu au beneficiat de atestări foarte vechi, o constituie analiza multicri te rială, cu metodele gramaticii istorice și ale etimologiei topo nimice, a unor nume greu de raportat la apelative ori antropo nime romînești generale sau regionale. Astfel a procedat Vasile Frățilă cu toponimele Sîncel, Sumat, Ascura și Călcaza, aflate pe Valea Tîrnavelor, respectiv în Caraș-Severin, care au fost, în finalul cercetării, dovedite ca fiind păstrate din epoca romană, în calitate de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînești generale sau regionale. Astfel a procedat Vasile Frățilă cu toponimele Sîncel, Sumat, Ascura și Călcaza, aflate pe Valea Tîrnavelor, respectiv în Caraș-Severin, care au fost, în finalul cercetării, dovedite ca fiind păstrate din epoca romană, în calitate de toponime, sau ca apelative toponimizate ulterior, în limba romînă. E drept că toponimele, îndeosebi cele din centrul Transilvaniei, se află într-o zonă străjuită de hidronime străvechi, autohtone: Mureș, Olt, Dunărița (diminutiv al numelui autohton, cel puțin în ceea ce privește formantul secund -re, al fluviului Dunărea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de invadatori și stăpînitori temporari. Același fapt este mărturisit de alte nume de locuri vechi slave din zonă: Glogoveț (< v. sl. glogovîcî, „loc cu mărăcini, cu pădu cei“), Ohaba (< v. sl. ohaba, „așezare liberă de dări“, „moșie scutită de dări“, apelativul denumind, de fapt, și în limba romînă, obștile sătești tradiționale), Preslavul (omonim cu numele primei capitale a Bulgariei), Presaca (< v. sl. presĕka, „curătură, tăietură, poiană“, „loc de apărare“). Cernavoda (numele unei ape de lîngă Sibiu). Urmează, în aceeași regiune, toponimele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
altfel, macrotoponimele erau traduse în mod sistematic, pentru a fi „operative“ în limbajul administrației, care nu era romînească. Pe de altă parte, nu puține dintre numele de locuri cu înfățișare „străină“, adică neromînească, puteau fi date și de romîni din apelative de origine slavă, dar funcționale deja în limba romînă la momentul toponimizării. Emil Petrovici stabilește mai multe astfel de categorii: substantive și adjective romînești de origine slavă, care pot prezenta forme morfologice romînești (Dumbrava, Dealul, Rovine, Vidra, Mîndra, Bogata); apelative
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelative de origine slavă, dar funcționale deja în limba romînă la momentul toponimizării. Emil Petrovici stabilește mai multe astfel de categorii: substantive și adjective romînești de origine slavă, care pot prezenta forme morfologice romînești (Dumbrava, Dealul, Rovine, Vidra, Mîndra, Bogata); apelative romînești care conțin sufixe funcționale în romînă (Dumbrăveaua, Slătioara, Dumbrăvița, Răchitișu); toponime slave diminutivate în romînește (Bistricioara, Cernișoara, Glîmbocelul, Doftănița); antroponime de origine slavă, funcționale în romînește (Bolomir, Novac, Preajba, Bolomireasa, Iscroni, Vlădoaia, Brătuleni, Drăgoteni); creații oficial-administrative (Dolj, „Jiul din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
altă parte pentru că toponimele minore, între care există cu siguranță nume moștenite din latină sau formate în romîna străveche, sunt greu de particularizat, prin diferențiere de entopicele geografice sau sociale, care, în majoritate, probabil că funcționează în paralel și ca apelative. Cum să demonstrezi că toponime ca Apa, Cîmpulungul, Muncelul, Muscelul, Săcelul, Valea etc. sunt străvechi, cînd ele sunt înțelese încă la nivel apelativ și puteau fi deci, „botezate“ abia acum cîteva sute de ani? O atestare cît mai veche ar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele anterioare, de regulă romînești. De altfel, așa cum a arătat S. Pușcariu, (referitor la SohodolValea Seacă), toponimele (sau formele) străine funcționau mai bine ca repere denominative, pentru că nu mai erau înțelese de populația majoritară, care era cea romînească, și ca apelative, ne provocînd deci ambiguități. Printre puținele nume cu sorginte latinească sau veche romînească „expuse“ devoalării ca elemente străvechi pot fi consemnate cele „pierdute“ ca apelative, în faza latină sau romînă veche, deci „neînțelese“ astăzi în romînă. Un astfel de nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
denominative, pentru că nu mai erau înțelese de populația majoritară, care era cea romînească, și ca apelative, ne provocînd deci ambiguități. Printre puținele nume cu sorginte latinească sau veche romînească „expuse“ devoalării ca elemente străvechi pot fi consemnate cele „pierdute“ ca apelative, în faza latină sau romînă veche, deci „neînțelese“ astăzi în romînă. Un astfel de nume este Vădastra, (un sat din Olt), format, probabil, din tema lat. vadum, „vad“, la plural (vada) și sufixul -astra, (< lat. aster, astera), inactiv în limba
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
corb, sĕrvus > șerb, vervex > berbece), Sărbătoare. Schimbarea genului e frecventă la trecerea din latină în romînă: flore(m), pane(m), ponte(m), masculine în latină, au devenit feminine în limba romînă: floare, pîine, punte. Onomasiologic, autenticitatea toponimizării unui astfel de apelativ este susținută de existența în diferite părți ale teritoriului romînesc a unor toponime formate de la „sinonimul“ de origine slavă strajă (Dicționarul geografic consemnează șaisprezece topice denumite Straja). Alte cîteva exemple, de aceeași factură, pe care nu le mai analizăm în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Berc, Borviz, Cherendeu, Chinchiș, Ciurgău, Covaci, Făgădău, Holda, Surduc, Tău etc. Conviețuirea cu populația germană se reflectă în cîteva toponime din Transilvania și Banat: Bungard, Vingard, Dîrbav, Ghimbav, Porumbac, Rodbav, Gherla, Șelimbăr, Calbor, Vorumloc. Cîteva „pseudogermanisme“ pot fi formate de la apelative regionale de origine germană: Bunguriș, Hoșleaga, Obșineț, Șnaiț, Ștric. Stratul neoslav se regăsește în zonele limitrofe cu limbile respective: sîrba (Blajovăț, Bozovici, Domașnea, Jitnul, Oravița, Tisovița), bulgara (Camenița, Dranov, Grivița, Lișteava, Plevna, Rahova, Sadova, Studenița, Toplița), ucraineana și rusa (Bobinof
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
constitui diferențierea formală între omonimele toponimice care, trebuie să recunoaștem, sunt destul de numeroase, elementele derivative și perifrastice (determinanții) nefiind suficiente pentru a le distinge și a le permite, astfel, exercitarea funcției de individualizare. Cît privește riscul ambiguității semantice, care la apelative constituie argumentul principal pentru neacceptarea variației formale, acesta nu există la numele de locuri, pentru că sensul acestora este deictic (identificarea și individualizarea), și nu rezultă din abstractizarea și generalizarea notelor semantice ale unei clase de obiecte. Inconsecvența aplicării normelor de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]