805 matches
-
ochii trădătorului, a uneltitorului împotriva orânduirii, dar mai ales ochelarii acoperiți cu tablă, bulanul și din nou cătușele. M-au frapat - și nu e pentru prima dată - dovezile despre falsele lupte pentru depășirea planului cincinal, duse chipurile de muncitori cu aplomb socialist, sau medaliile de „mamă eroină“. Mi-am amintit de sticla de lapte, de săpunul Fa sau parfumul Impuls și mi-am adus aminte că mi-aș dori un pește de sticlă de ieri, pe televizorul de azi. Dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
de poezie?! România de azi, liberă, a reintrat În și sub domnia Banului și, pentru că acest lucru s-a petrecut brutal, aproape peste noapte, Banul, valorile materiale, ca și „artele” care le servesc, inclusiv politica, s-au instalat cu un aplomb nemaivăzut În fruntea „valorilor” noastre, mediile de informare, chiar și cele susținute de stat, le acordă se pare o preeminență ce desfide adeseori bunul-simț și orice raportare la tradiția veche sau modernă națională. Dar, se pare, nu numai conceptul de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
memorii apariția primă a „diavolului” În existența mea, și anume nu a celui cunoscut, clasic, care „ispitește”, care ne induce În păcat, ci a „celui ce neagă ființa”, prin persoana unui redactor la obscura revistă bucureșteană Rebus, care declara cu aplomb, În fața respectuoasei elite lugojene, că romanele mele „nu apăruseră”, „nu existau”, iar eu, se’ nțelege, mai târziu, Într-un aer mai calm, mai echilibrat al carierei mele, am interpretat - evident, abuziv, pur speculativ! - această simplă denigrare sau proastă informare ca
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
evidentă, asumată”, Înconjurat fiind nu de puține ori de „deștepți, de inși Înzestrați cu calități „evidente”, cu o replică usturătoare și cu un accentuat simț al ridicolului. Simț care Îi Împinge spre sarcasm și sarcasme facile, ignorând cu seninătate și aplomb arta ironiei, de dedublare a persoanei și distanța minimă de ființe și obiecte, „dubiu” inspirat, care a făcut din Socrate primul pedagog al civilizației europene. M-aș fi potrivit mai bine, probabil - vorbesc mai ales de lunga perioadă a debutului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din marile aeroporturi. Apoi, cu aceeași obrăznicie puberală, I-aș fi declarat că, deși „mi-este simpatic” și mă interesează „povestea sa”, Îi contest, cu regret, originea divină. - Am ajuns, În sfârșit, la vârsta rațiunii, Îi voi spune, cu un aplomb bine dozat, imitându-l bine pe profesorul meu de fizică și chimie, e timpul să termin cu toate superstițiile și prejudecățile indivizilor primitivi. Noi, azi, oamenii moderni, lucrăm cu legi, or, știți foarte bine, o lege este tocmai o „Întâmplare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a conține singurele principii ale valorii și demnității umane devenea tot mai „comică”, dacă nu un simplu vis, o amintire care pălea rapid, se modifica și prindea, uneori, contururi grotești. Iar grotescul se instala ca un alt firesc, cu un aplomb și o insolență brutale ce puteau - și trebuia - să dea unora, multora, semnul indubitabil al evidenței, al necesității! Nichita și tot teatrul său boem, genialoid era mort, dispărut el intra rapid În legendă și devenea, ca și trecutul nostru, iute
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să asigure participarea doar a scriitorilor profesioniști; o Uniune de breaslă, o știam, este amenințată În primul rând de impostori și de veleitari; și nu numai În țară! La cenaclul dlui Mămăligă, de altfel, nu rareori discuțiile erau susținute cu aplomb și violență critică tocmai de simpaticii veleitari, profesori, medici, ingineri, arhitecți etc., cărora li se părea, la Paris fiind și lucrând acolo, În libertate, că pot confunda criteriile politice sau civice cu cele estetice, În dauna acestora din urmă. O
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acest conflict de mentalitate, social slăbește enorm capacitatea unei națiuni (extrem de puternice, postindustriale, posedând cadre de nivel zero În știință, cercetare și economieă de a se redresa, de a-și ocupa locul de locomotivă a economiei europene, loc ocupat cu aplomb decenii la rând după al doilea război mondial! Noi așteptăm totul sau aproape totul de la Europa și de la instituțiile ei centralizate: bani, strategii economice, ba chiar și acel control al celor două mari bănci mondiale care supraveghează, pe drept cuvânt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
șapte, idei ca aceea de "absurd" și de "condiție umană". Referirile, din text, la Camus, sunt, în această ordine, semnificative. Narațiunea debutează cu descinderea, ca suplinitor, în satul Opăriți, a lui Daniel Durban. Acesta se remarcă imediat prin decizia și aplombul cu care-l înfruntă pe directorul școlii din localitate, Mavrichi Tomina, considerat până atunci infailibil. De o urâțenie extremă, "suplinitorul" exercită totuși o adevărată fascinație asupra celor inteligenți. Atitudinea sa incisivă devine molipsitoare, produce "o răscolire a spiritelor". Profesorul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trei garduri de fier de la linie la peron, suprimă afacerile pe picior ale țigănimii, fără pungi de semințe de spart în dinți la călători, geam identic cu osul frunții, noaptea dincolo confirmă luna, îndemnurile ei la "Feroviara", spectacolul reluat, cît aplomb pe actori! decorul revoluționar, tabloul lunecă uns, strălucirea unui iaz, lacurile stațiunii piscicole, hieroglifa becuri tremurătoare, cartoanele nopții fug la stînga, luna și părerile rămîn, ai răspuns după ele într-o mie de feluri, să se dezvelească cortul mărturiei voinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a discursului care a radicalizat tendințe existente în epoca precedentă. Pe de o parte, discursul românismului (atât de pregnant în pedagogia bărnuțiană a xenofobiei) s-a prelungit într-o formulă extremistă, formând fundația ideologică a extremei drepte românești. Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de la partid și de la organul de învățământ. El a avut și atitudini pro-studențești pregnante, chiar în raport cu UTC-ul, și unele au fost chiar foarte bune. Era tânăr, el făcuse liceul militar, avea disciplină organizațională și avea atitudinea aceasta plină de aplomb, a intrat în rol repede și bine. Dar eu am găsit o atmosferă destul de proastă. El deranjase pe unii dintre activiștii UASC-ului din Centrul Universitar. Cu Mișu Timofte am rămas în relații de prietenie. După Revoluție, după ce am înființat
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
sărit atunci pe geam din vilă, ca să nu realizeze amploarea petrecerii. Eram acolo cu Marinică Botea, Ioan Rus, Vasile Pușcaș, Toni Anton, Aurel Borșan, Gică Ungureanu ș.a., la un chef de pomină. Ajunsesem la partea cântată și intonam cu mare aplomb Republică, măreață vatră, de duduia toată stațiunea. Nicu a vrut să ne prindă în ofsaid. I-a ieșit parțial, căci și pe figurile noastre se vedea clar ce "instruire" făceam noi în pregătirea întâlnirilor cu el. S-a prins și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Tov. Colonel nu răspunde. O să răspundă el. Dar noi nu putem... Mergem la pichet și confiscăm peștele. Sîntem uzi, trebuie să fugim acasă la Ghireni. Nu ne putem înțelege? Profesorul nu mai impresiona. Era murat ca un șoarece și nici aplombul acela, caracteristic lui, nu mai era prezent. Ne bagă la pușcărie, dom' profesor. Nu știm, este periculos. Noi stăm aici de doi ani și așa somn n-am văzut. O sută de lei este bine? Ne temem... Două sute. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chiar neamurile. Nimeni din sală, poate cu două-trei excepții, nu cunoștea cît de abject era turnătorul care acum a scos din nou capul la lumină. Cei care știau adevărul au părăsit sala, nu au mai suportat neobrăzarea etalată cu atîta aplomb. Prin buzunare găsesc un distonocalm și îl ofer profesorului. Acesta îl înghite repede, fără apă. După cuvîntul turnătorului, șeful care gestiona proiectul ține un cuvînt lacrimogen și de un desăvîrșit prost gust. Ce vrei? mă adresez profesorului. Omul acesta avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spus. E plin de glumițe, istorioare în doi peri, calambururi și grimase mucalite. E băiat deștept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează, în final, pe toată lumea. 2. Vorbitorul competent. Știe. Ascultă vag nerăbdător neroziile celorlalți și intervine decisiv, cu un aplomb mirandolian, pentru a tranșa lucrurile. E autoritar și enciclopedic. De la agricultură la teologie, nimic din ce e teoretic nu-i e străin. Poate da lecții fotbaliștilor și miniștrilor, taților de familie și tineretului bezmetic, tuturor compatrioților aflați în derută. Are
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Televiziunea ne propune, mai mult sau mai puțin conștient, o suprarealitate fără transcendență, o mitologie fără mister. Adică o suprarealitate care, paradoxal, e sub-reală. Televiziunea e, prin definiție, dezvă luitoare: ea dă de văzut, dă în vileag cu un asemenea aplomb, încât pare să spună că ceea ce nu se vede și nu se poate da în vileag nu există. Prestigiul știrilor „tari“ (breaking), supralicitarea scandalului, voluptatea de a arăta chiar și ce nu se arată de obicei dovedesc în ce măsură televiziunea trăiește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Lovinescu îl fixa pe poet în perspectivă baudelairiană, cel mai frapant punct de contact dintre cei doi creatori fiind, în viziunea criticului sburătorist, „amestecul macabrului cu senzualitatea”2. G. Călinescu îl așeza ritos în filiație eminesciană și baudelairiană, obsevând cu aplomb și condescendență: „S-au spus despre Arghezi toate acele lucruri superficiale și juste ce se observă din capul locului: că exprimă conflictul între real și ideal, că e baudelairian și 1 Eminescu-Arghezi, p. 191 2 E. Lovinescu - Critice, II, București
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
astfel noi ontologii în cele din urmă, ce-i drept, mai mult sau mai puțin validabile la nivel empiric. Astfel, foarte pe scurt, autori postmoderni ca Michel Focault, Jacques Derrida sau Richard Rorty, unii dintre ei, mai ales Focault, cu aplomb de-a dreptul nitzschean au criticat separația între cercetăror și obiectul cercetat, fapte și valori, cunoaștere și putere, în cele din urmă. Bazându-se pe analiza de discurs, postmodernismul a conceput un cadru analitic autoreferențial în interiorul căruia fiecare discurs nu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vorba de partid. Partid deasupra tuturor (sic!). Clasa muncitoare deasupra tuturor. Trebuie să ne smulgem orice sentimente care vin în contradicție cu interesele partidului, sunt sentimente nesănătoase (Moraru C. et. al.: 2007, 36-37). Gheorghiu-Dej nu ar fi acționat cu atâta aplomb și determinare dacă nu ar fi fost convins de sprijinul lipsit de echivoc al lui Stalin, pe care îl obținuse un an mai devreme (Levy: 1995, 164), după ce "generalissimul" se convinsese că Ana Pauker, în ciuda meritelor ei incontestabile ca activistă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
culturale ale oamenilor muncii" (Zinner: 1956, 348). În ceea ce privește ultimul aspect, lucrurile vor lua treptat o turnură îngrijorătoare. Astfel, cercul Petőfi care, la fel ca și Clubul Cercului Împătrit din Polonia, se extinsese de-a lungul întregii țări, îl susținea cu aplomb pe Imre Nagy și măsurile reformiste pe care acesta le inițiase. Studenții, intelectualii nemulțumiți și muncitorii începeau să facă front comun împotriva elitei staliniste aflate la conducerea Ungariei (Brzezinski: 1971, 222). Cu puțin timp înaintea protestelor de la Poznań, membrii cercului
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cehoslovaci să scrie ce vor. Ce-au scris? Lucruri care le-au dăunat". "Numai aparent le-a folosit, în schimb le-a dăunat (sic!)" (Pavelescu, Dumitru: 2007, 159; Andrei: 2011, 107-108). Rezumând, dacă noul model cehoslovac ar fi avut succes, aplombul disidenței calculate a Bucureștiului s-ar fi intensificat de asemenea. Cu toate acestea, tocmai insuccesul cehoslovac în plan intern a contribuit direct la succesul românesc în plan extern. La o zi după invazie, poziția românească în raport cu Uniunea Sovietică devenise în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și defectarea spectaculoasă a capului spionajului românesc, Ion Mihai Pacepa, vor contribui la compromiterea parțială a prestigiului internațional al lui Ceaușescu. În plus, președenția lui Jimmy Carter a dus la revalorizarea drepturilor omului ca instrument de politică externă americană. Acest aplomb ideologic al "imperialismului" va zgudui din temelii eșafodajul leninismului romantic, dezagregându-l încetul cu încetul. Drepturile omului vor fi legitimate, în varianta lor "burgheză", de către "lagărul socialist", odată cu semnarea acordurilor de la Helsinki în 1975. "Lagărul socialist", dominat în continuare de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
au arătat deosebit de activi în promovarea imaginii RSR ca stat aflat în curs de dezvoltare, neuitând să menționeze simultan calitatea de socialist a acestuia, atât din convingere, cât și pentru a evita indispunerea suplimentară a Moscovei, și așa iritată de aplombul politicii externe românești din a doua jumătate a anilor '60. Corelativ, "noua ordine internațională" era afirmată cu vigurozitate în cadrul ONU și nu numai, ceea ce "a încetățenit aparent credibilitatea pretenției României de a fi o țară în curs de dezvoltare" (King
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ion Antonescu, și a unor vagi umbre distilate de vălmășagul istoriei, și a câtorva mai tineri, regaliști din snobism, nu și-ar da atâta cu stângul în dreptul dacă o samă de apelpisiți și apelpisite de pe la toate televiziunile nar promova cu aplomb găunos și păgubos, pe majestatea-sa, regele Mihai și pe altețele lor de cum vor să-și zică, treaba lor, dar de ce prințul Duda de România ? Actorașul, se vede treaba, a jucat rolul cerșetorului și acum joacă rolul prințului, a confiscat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]