713 matches
-
din plictiseală sau din scepticism". Cât de departe ne aflăm de generația de la Coimbra, care milita pentru o uniune iberică, de un Oliveira Martins care blestema ceasul când Portugalia a hotărât să colonizeze teritoriile noi, descoperite, de atâția ideologi și apologeți republicani care socoteau că s-ar putea rectifica istoria și împinge Portugalia spre Paris, dezlipind-o de vânturile atlanticei. Salazar reda tuturor noțiunilor puse în discuție de ideologii liberalismului - națiune, stat, familie - o valoare absolută. Ele sunt, și prin simpla
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
regim. "Salazar are un singur defect, că nu e nemuritor!", îmi spunea un integralist de seamă. Ce va urma acestui regim dictatorial care a transformat sufletul și înfățișarea Portugaliei? O reîntoarcere la haosul democratic sau o monarhie integrală, singura - pretind apologeții ei - care ar putea duce mai departe revoluția lui Salazar?!... În ceea ce privește opiniile personale ale lui Salazar, e greu de spus dacă ele sunt republicane sau monarhiste. Salazar urmărește, înainte de toate, unirea familiei portugheze. Dacă, această unire e periclitată printr-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o săptămână În suplimentul revistei The New Commonwealth nr. 15 (lipită frumos În albumul mamei). În primăvara aceluiași an, am Învățat-o aproape integral pe dinafară când mă pregăteam să vorbesc Împotriva bolșevismului la o dezbatere sindicală de la Cambridge; (victoriosul) apologet a fost un ziarist de la The Manchester Guardian; i-am uitat numele, dar Îmi amintesc că mi se uscase complet gâtul după ce am recitat ceea ce memorasem și că acela a fost primul și ultimul meu discurs politic. Cu două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în viață îndemnul “carpe diem”! Nu-l lăsa doar ca testament. Studiază oamenii, nu-i frunzări! Schimbul ideal de generații se face numai alergând un segment umăr la umăr. Libertatea trebuie să accepte zăbala corectitudinii. Artistul nu poate fi un apologet al năruirii. Orice comunitate ar putea deveni un conclav de prieteni. Din puzderia de prieteni de altădată nu mi-au rămas decât cărțile. Și nici ele toate. Dacă tot trebuie să te înghită cineva, fii ambrozie, nu lături. Democrația comunistă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un fel de bâz exogen Lumii de Sus, necum ozenistic, necum necum. Cutremurat de viziunea apocaliptică și de urmările care puteau să urmEeze, Acachie scăpă smochina din gură. Urmă gestul, acțiunea care avea să fie în vecii vecilor evocată de apologeți. Citat: “Ca un Leu neînfricat, Cuviosul Acachie ridică palma sa binecuvântătoare și iluminat își trase o scatoalcă pe dea dreapta obrazului său. Aici se eterniză pour toujour nenorocita de muscă, semn indubitabil al biruinței binelui asupra răului”. În lumea de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
se cere afară, gata de altă hărțuială cu vîntul de noiembrie. Risc să-i apar o pisăloagă lui Șichy, risc asta: Uite-o, Amintiri deghizate, editura "Nemira", 1994. Să vedem cum fostul concherant stalinist s-a preschimbat, din prigonitor, în apologet al modernismului. "Ariel, arată-ne ce poți!", face Șichy apel la formula unui detergent. Liposystemul curăță impecabil sosul roșu. Tare-i curat românul. Spală și bani, și epoleți. De ce nu și-ar spăla amintirile? Îți brifez (apăs eu pe neologismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
intrarea societății occidentale în era dezvrăjirii, a întărit și mai mult influența acestui model feminin. Urmăriți de nostalgia unui paradis și a unei inocențe pierdute, bărbații au transformat tinerele fete în ultimul bastion al purității lor originare. Romantismul, în fine, apologet al dragostei absolute, ideale, a contribuit și el, eliberând sentimentul, la negarea trupului, a sentimentelor josnice. În felul său, a consolidat modelul tinerei fete angelice, neprihănite și eterice. Acest canon nu este un produs exclusiv al reprezentărilor religioase și culturale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
arată că ambele culturi cea modernă și cea postmodernă coexistă și ca atare este nevoie de noi forme de imagine pentru a atrage atenția unui consumator obosit și cinic. Dacă postmodernitatea ar însemna o cultură unitară, așa cum susțin unii dintre apologeții ei, ne-am putea imagina că producătorii de imagini cei mai bine plătiți și mai sofisticați vor copleși pe cetățeni cu imagini postmoderne. Dar nu, reclamele și cultura media contemporană sugerează că, dimpotrivă, cultura contemporană este extrem de fragmentată în culturi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
original, in dialectul calabrez (n.t.) 11 Tommaso d'Aquino (1225-1274), călugăr dominican italian, numit de contemporani Doctor Angelicus, autor al operei fundamentale pentru catolicism Summa theologiae (n.t.) 12 Tertullian (155 230 d. Ch.) , scriitor berber, originar din Cartagina, apologet creștin de limba latină (n.t) 13 în original, în dialectul calabrez (n.t) 14 Titus Lucretius Carus (99-55 a.C.), poet și filosof roman, cunoscut mai ales prin poemul de inspirație epicureică De rerum natura (n.t.) 15 BernardinoTelesio (1509-1588
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și S. S. Glagolev (1865-1937), fondatorii apologeticii în Rusia. Profesorul N. P. Rojdestvenski este un remarcabil savant al Academiei teologice din St. Petersburg, care pune bazele apologeticii ruse. V. D. Kudreavțev-Platonov, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat filosoful și apologetul Bisericii Ortodoxe Ruse. Critica sa filosofică, dublată de metoda deductivă, vizează dezvoltarea unui sistem metafizic care corespunde creștinismului. S. S. Glagolev, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat unul dintre cei mai importanți apologeți ai timpului său, contribuția sa la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din Moscova, este considerat filosoful și apologetul Bisericii Ortodoxe Ruse. Critica sa filosofică, dublată de metoda deductivă, vizează dezvoltarea unui sistem metafizic care corespunde creștinismului. S. S. Glagolev, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat unul dintre cei mai importanți apologeți ai timpului său, contribuția sa la cercetarea teologiei fundamentale fiind una majoră. Regăsim în lucrările acestor apologeți o descriere sistematică a principiilor teologice, filosofice și științifice ale teologiei fundamentale. Soluțiile pe care aceștia le propun chestiunilor fundamentale ale apologeticii (problema
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
vizează dezvoltarea unui sistem metafizic care corespunde creștinismului. S. S. Glagolev, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat unul dintre cei mai importanți apologeți ai timpului său, contribuția sa la cercetarea teologiei fundamentale fiind una majoră. Regăsim în lucrările acestor apologeți o descriere sistematică a principiilor teologice, filosofice și științifice ale teologiei fundamentale. Soluțiile pe care aceștia le propun chestiunilor fundamentale ale apologeticii (problema Divinității, a originii lumii, a omului, a religiei, a nemuririi sufletului) consună cu tradiția Ortodoxiei. Principiile și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
împrumutate din teologia occidentală sunt completate și cizelate în spiritul ortodox. Teologia acestor reprezentanți poate fi percepută ca "eclectică", sub aspectul formei și al prezentării, dar, prin excelență, ortodoxă, sub aspectul conținutului și al orientării. Pornind de la Homeakov, Golubinski, acești apologeți au susținut, prin metoda științifică, orientarea tradițională a teologiei ruse. Problematica apologetică abordată în operele lui Rojdestvenski, Kudreavțev et Glagolev gravitează în jurul unor teme esențiale, precum: • Divinitatea. Dumnezeu, în calitate de Ființă Supremă, trebuie perceput nu numai ca un simplu principiu ontologic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui Dumnezeu; sub aspectul naturii sale spirituale, el este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Omul este nemuritor, dar, ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub influența morții. Toate aceste consecințe au fost anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub influența morții. Toate aceste consecințe au fost anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufletul nu este rezultatul organismului, ci este o substanță spirituală, atunci el își poate continua existența după separarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cultură a moldovenilor cu românii din întreg spațiul românesc, identitatea dintre „moldovean” și „român”, „limba moldovenească” și „limba română” este susținută și de cronicarii români din secolul al XVI-lea, precum și de urmașii lor. Este cu adevărat de mirare cum apologeții moldovenismului reușesc să pervertească în asemenea măsură textele de mare claritate ale cronicarilor, atunci când vine vorba de limba și apartenența etnică a locuitorilor Țării Moldovei, încât să îi facă responsabili de consemnarea existenței națiunii moldovenești încă din secolele XIV-XVI. Astfel
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a schimbării bruște de atitudine din partea lui Septimius Severus față de creștinism, nu se poate descoperi din izvoare, deși o explicație s-ar putea găsi în vreo reacție accentuată din partea creștinilor împotriva statului, în materie etico-religioasă. Faptul este confirmat de scrierile apologeților, care prezentau adesea o viziune pesimistă a lumii creștine aflată într-un contrast explicit cu lumea păgânilor. Dacă sfântul episcop Irineu din Lyon (Irenaeus Lugdunum, 130-202) spunea că puterea seculară era permisă de Dumnezeu din cauza căderii omului, pentru a frâna
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin continua lor călătorie, pentru a putea participa la sinoade. Mențiunea termenului absolut nu intenționează precizarea vreunei exclusivități, în înțelesul sensului, și nici al unui creștinism văzut ca religie absolută, fiind supus unor îmbunătățiri ulterioare, înțeles ca atare și de apologeții creștini prin adevărata religie. Respectul pentru creștinism, care transpare dintr-o asemenea aserțiune, nu-l împiedică în definirea realității Dumnezeului biblic generic ca numen sau divinitas, asimilându-l astfel cunoscutelor divinități ale panteonului. Chiar dacă în opera sa se vorbește despre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și la plata impozitelor și a tributurilor potrivit stării lor. Unii ierarhi ai Bisericii creștine s-au făcut interpreți, în orice vreme, în fața autorităților romane, apărând lealitatea și corectitudinea creștină. O mărturie deosebită, în acest sens, ne oferă scrierile unor apologeți renumiți, care, în timpul domniei lui Hadrian (117-138) și a lui Marcus Aurelius (161-180), au adus dovezi explicite despre evenimentele din Palestina. Cu această ocazie, creștinii, chemați de rebelul Bar Koechba să se înarmeze împotriva romanilor (rebeliunea din 132-135), au refuzat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al convertirii săvârșite de către Cristos în om. Deși nu este încă prezentă ideea unei obiecții de conștiință față de serviciul militar, totuși, e destul de vie obiecția față de întreaga etică păgână în ansamblul ei. 2.2. Literatura creștină apologetică de secol III Apologeții culturii latine din secolul III sperau să rezolve raportul creștinism-stat prin reflectarea mentalității realiste și juridice specifice perioadei lor, fără a cădea în compromisuri iluzorii ori de o anumită intransigență. Tot acum, scriitorii de cultură elenistică sunt mult mai atenți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
desăvârșește în gnoză. Antimilitarismul lui Clement trebuie încadrat în această optică. 2.2.2. Origene Deși interesul speculativ al lui Origene din Alexandria (185-254) viza în chip deosebit problemele interne ale teologiei creștine, versatilitatea-i caracteristică l-a făcut și apologet în Contra Celsum. Această operă intenționa să respingă Verbum Verum, scrisă de filozoful păgân Cels în urmă cu vreo 70 de ani. Aici erau prezente implicit unele propuneri de colaborare adresate creștinilor, în afară de acuzele documentate sistematic și multe altele infamante (antropofagie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dintre creștini și structura imperială, pentru o perioadă de timp care din epoca lui Marcus Aurelius (161-180) ajunge până la cea a lui Filip Arabul (244-249). Această operă ne ajută să interpretăm pertinent atitudinea creștinilor față de serviciul militar. Origene, asemenea altor apologeți, privește cu o anumită încredere spre pax romana văzută ca o condiție providențială pentru răspândirea credinței creștine și parte componentă a planului divin. Aceasta nu doar pentru că putea să simplifice călătoriile predicatorilor itineranți, cât mai cu seamă din considerente teologice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militar, e la fel de corect ca și creștinii preoți și slujitori ai lui Dumnezeu să rămână în afara activităților militare, angajați să lupte cu mâinile curate și cu rugăciunea pentru binele împăratului și al societății. Pentru succesiva evoluție teologică devine relevantă ideea apologetului de a echivala sacerdoții păgâni totalității creștinilor: nu este nici o referință strictă numai la preoții creștini, pentru care mai apoi va fi prevăzută interdicția înrolării militare în timpul lui Constantin (306-337), coercitivă pentru laici. Tot acum este evidențiată valoarea activă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militar este condamnat pentru pericolul de idolatrie pe care îl reprezenta și pentru violarea legii iubirii, fundamentală de altfel pentru creștinism. Cele câteva informații despre prezența creștină în rândurile armatei romane nu presupun și o evaluare pozitivă a acesteia din partea apologetului cât o simplă constatare utilă ilustrării aportului adus de creștini la bunăstarea statului roman. Episodul din Legio Fulminata Melitensis menționat în scrierile tertulia-neene, nu vizează valorificarea structurii militare cu atât mai mult cu cât Ad Scapulam (scrisă în anul 212
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu atât mai mult cu cât Ad Scapulam (scrisă în anul 212), era apropiată cronologic de De corona, unde prestarea serviciului militar este condamnată în chip explicit de către Tertulian. Adresându-se autorității civile în Ad Scapulam, constatând și nu contrazicând, apologetul subliniază lealitatea creștinilor față de stat spre deosebire de cea din De corona unde, adresându-se creștinilor, precizează aspectele referitoare la problemele etice sau doctrinare inerente Bisericii înseși. Evident că afirmația unora potrivit căreia inițial, pe când era încă legat de Biserica oficială, Tertulian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]