704 matches
-
pozitivă a opoziției. în esență, ea este perfect legitimă și trebuie sprijinită. Situația unor politologi de valoarea lui V. T. este cu atât mai paradoxală, într-un fel, cu cât, dacă-l citim atent, observăm că el este un adevărat apologet al democrației liberale. Termenul nu are în acest context nici o conotație partinică. El este un avocat convins al liberalismului. Știe că o tradiție democratică a existat, totuși, la noi. Dacă lucrurile stau astfel și nu mai încape îndoială că ele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
proletariatul nu are nici o intenție de a se răfui cu patronul capitalist, ci cu... patronul socialist, care este statul). împiedicarea formării unui capitalism românesc este nu mai puțin evidentă. Varujan Vosganian se numără printre cei mai vigilenți, deciși teoreticieni și apologeți ai săi. Este chiar convins că Liberalismul câștigă teren politic (personal n-avem, decât în parte, această convingere), că soluția constă în Neoliberalism și economie socială, Secretul reformei Liberalizarea prețurilor. în loc de toate acestea, Statul buzunărește agenții economici, iar în economia
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să-i spunem a vechii Românii era inevitabilă. Mai ales în condițiile represiunii totalitare, cea mai brutală din toate țările estice comuniste. Și încă un aspect, care-și păstrează întreaga gravitate: noua Românie n-a avut și nu are numai apologeți din generația intelectuală veche. Scindarea culturală a celor două Românii este mai ales efectul apariției masive a intelectualilor la prima generație, a scriitorilor cu origine sănătoasă , cu dosarul curat ca lacrima. Această categorie numeroasă, majoritară, este foarte activă și incisivă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intrarea societății occidentale în era dezvrăjirii, a întărit și mai mult influența acestui model feminin. Urmăriți de nostalgia unui paradis și a unei inocențe pierdute, bărbații au transformat tinerele fete în ultimul bastion al purității lor originare. Romantismul, în fine, apologet al dragostei absolute, ideale, a contribuit și el, eliberând sentimentul, la negarea trupului, a sentimentelor josnice. În felul său, a consolidat modelul tinerei fete angelice, neprihănite și eterice. Acest canon nu este un produs exclusiv al reprezentărilor religioase și culturale
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
istoria unei discipline, ci aceea a unui cuvânt". În acest repertoriu argumentativ, istoria sociologiei este condamnată să părăsească teritoriul sociologiei sau, în cel mai bun caz, să rămână apanajul celor care cred încă în valoarea cercetării în sine, de dragul ei. Apologeții acestui mod de gândire nu trebuie condamnați. Ei constată un aspect pe care-l cred valabil deși nu-l doresc fiind în situația medicului care, atunci când declară că pacientul său va muri, nu-și manifestă simultan și dorința de a
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
arată că ambele culturi cea modernă și cea postmodernă coexistă și ca atare este nevoie de noi forme de imagine pentru a atrage atenția unui consumator obosit și cinic. Dacă postmodernitatea ar însemna o cultură unitară, așa cum susțin unii dintre apologeții ei, ne-am putea imagina că producătorii de imagini cei mai bine plătiți și mai sofisticați vor copleși pe cetățeni cu imagini postmoderne. Dar nu, reclamele și cultura media contemporană sugerează că, dimpotrivă, cultura contemporană este extrem de fragmentată în culturi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pentru el. Aceasta este o chestiune de sentiment, și, cine nu reușește să se convingă de aceasta, este inutil să mai caute motivațiile altuia“. Adăugați Bibliei incalculabilul patrimoniu doctrinal, teologic, filozofic, polemic, apologetic, literar, al sfinților Părinți, Învățători ai Bisericii, Apologeți ai Bisericii Catolice, al maeștrilor gândirii din toate veacurile, al poeților care s-au inspirat din credința sa; adăugați splendidele Enciclice ale Suveranilor Pontifi și vedeți dacă mai există vreo instituție care se poate compara cu ea. Și, în ciuda a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Auschwitz și în toate celelalte lagăre ale morții? De ce gulagurile, pogromurile, canalul Dunărea-Marea Neagră, Periprava, închisorile comuniste și deportările în Bărăgan?? De ce, Doamne? Ai zis: Milă voiesc, iar nu jertfă.(Matei 9:13) Eu am crezut în Tine, am fost apologetul Tău, fă-mă să înțeleg, Doamne, acesta este modul Tău divin prin care îți manifești mila față de oameni? E adevărat că ai fost răstignit pe cruce, e adevărat că ai suferit, dar ne-ai lăsat să înțelegem că, odată cu moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru celelalte grupuri, religia este o „suprastructură” față de ideologia de clasă, respectiv un infim de mic sector în câmpul de muncă al sociologiei. Deci, pornind de la premise diferitese ajunge la aceeași discreditare a științei religiei ca știință de sine stătătoare. Apologeții cei mai zeloși au descoperit un nou punct de vedere, care ar putea motiva suprimarea disciplinei științifice a istoriei religiilor. Emanciparea rapidă a națiunilor asiatice și africane nu ne pune numai înaintea unei complicate probleme politice. Mircea Eliade a subliniat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să devină din ce în ce mai rar. Dialogurile te pot pune în fața dificultăților până și în plan practic. Suntem pregătiți să întâlnim, cu înțelegere deplină, aceste culturi atât de diferite și condițiile lor religioase? Așadar aici își văd șansa un anumit tip de apologeți. Dacă asiaticii, în fapt complet necunoscători ai problemelor cercetării religioase, aceasta fiind o invenție occidentală, se cramponează de propria lor religie cu îndărătnicie și fără nuanțe, de ce să nu înlesnim contactele prin concesii diplomatice? Rețeta ne-a dat-o de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
urce la Cer așa cum se prorocise, ca miel jertfit, dar mai ales asigurându-i-se o ancorare aici pe pământ. "Roman, catolic și francez", cam acesta-i genul lui Iuda. Episodul celor treizeci de arginți poți oare acorda credit unor apologeți prea mulțumiți că au un țap ispășitor? a pecetluit damnatio memoriae. Lui Iuda îi revenea gestionarea casieriei grupului; de un trezorier este întotdeauna nevoie. După cum orice grup a avut, are și va avea pe cineva pe care să se poată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
papei Leone X"16. Cum se poate vedea, textul subliniază părtinirea pe care Ricci o are față de Machiavelli, care era cu siguranta autentică; dar care, nu fără motiv, i-a făcut pe criticii moderni să suspecteze rolul lui Ricci că apologet al bunicului. Mai trebuie să notam și că textul a fost scris la începutul anilor '70 ai secolului al XVI-lea, insă textul final a fost realizat abia în anii '90. Este posibil ca Ricci să fi considerat că s-
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
omului din țara noastră s-au apucat să prezinte denaturat realitățile, nedându-se în lături nici de la falsuri grosolane. Prin urmare, de asta este vorba: nu de un interes mistuitor pentru problemele umanismului, ci de ura de clasă a unor apologeți ai capitalismului față de caracterul politic al orânduirii noastre - orânduire care și-a dovedit deplina vigoare, izbutind în ceasuri de cumpănă să mobilizeze toate energiile naționale -, de o ură inumană la adresa maselor largi ale poporului care și-au manifestat în chipul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și tandru. Nu simte plăcere decît În miezul fierbinte al Întîmplărilor. Îndată ce se relaxează, freamătă În el un nou neastîmpăr, făcîndu-l să uite și să fie ingrat. Sfîrșitul fiecărei aventuri Îl lasă singur. Ce mai rămîne de invidiat aici? Acest apologet al plecărilor nu vrea să jure credință nici unei clipe. El pare convins că libertatea Înseamnă tocmai acest drept de a pleca nestingherit spre alte aventuri. Fiecare eveniment, odată trăit, se ofilește pentru Tezeu și capătă un gust fad. De-abia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ai umbrelor, dintr-o manifestație monarhista într-una comunistă. Condusă, bineînțeles, de viitorul geniu carpatin, alături de viitoarea soție și savanta de renume mondial. Ambii inserați, printr-un truc fotografic, într-o mare mulțime și redescoperiți, câteva decenii mai tarziu, de apologeții cultului personalității lui Ceaușescu, ocupați cu scrierea biografiei liderului. Într-o Românie în care rescrierea permanentă a trecutului și cosmetizarea propriei biografii, în raport de vremuri și necesitățile momentului, au fost, decenii la rând, un reflex firesc al liderilor comuniști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
o săptămână În suplimentul revistei The New Commonwealth nr. 15 (lipită frumos În albumul mamei). În primăvara aceluiași an, am Învățat-o aproape integral pe dinafară când mă pregăteam să vorbesc Împotriva bolșevismului la o dezbatere sindicală de la Cambridge; (victoriosul) apologet a fost un ziarist de la The Manchester Guardian; i-am uitat numele, dar Îmi amintesc că mi se uscase complet gâtul după ce am recitat ceea ce memorasem și că acela a fost primul și ultimul meu discurs politic. Cu două luni
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aceasta era văzută cu prudență, a fost aspirația arzătoare a inimii sale. A întreținut legături frățești cu protestanții și cu ortodocșii, a scris, vorbit, iubit, niciodată nu a pus în discuție. A cucerit cu iubirea». Nefiind un teolog și nici un apologet, nu a urmat linia acelora care înfruntă tema în termeni doctrinali. Datorită înclinației sale naturale, nici măcar nu se simțea purtat și pregătit pentru aceasta. Acțiunea ecumenică a lui don Calabria se situa în domeniul spiritual: a ruga, a dialoga, a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
etc.). Grija instituțiilor puterii pentru păstrarea caracterului universalist al creștinismului a impus, după cum atestă istoria practicilor religioase, modificarea vechilor credințe evreiești (deci particulare), dar și primordialitatea spiritualului în raport cu ritualul − susținută de activitatea apostolului Pavel, considerat a fi, după Christos, marele apologet și întemeietor al gândirii creștine. Scrierile lui constituie un prim efort de sinteză, având ca punct de plecare teologia iudaismului, dar respectând și anumite moduri de organizare și de gândire ale "păgânismului" (Dubois 31). Cultura occidentală s-a dezvoltat ulterior
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
înseamnă tocmai a face să se întâlnească ideea lui Platon despre divin cu accepțiunile din Vechiul Testament acordate înțelepciunii (Ieremia VIII: 9, II Regi XIV: 20, Proverbe V: 21, XI: 3, XXIV: 12, cf. Tristan 486) și cu reformularea sa de către apologeți. Din acest ansamblu de texte reiese ideea generală că transmiterea în cele două Legăminte este considerată drept vehiculul înțelepciunii, fără de care, potrivit lui Pavel și lui Platon, nu ne putem apropia de asemănarea cu Dumnezeu. Iisus a încredințat această transmitere apostolilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
revigorare a șamanismului în cadrul noilor mișcări religioase. O cauză specială a creșterii interesului pentru șamanismul contemporan o constituie - cel puțin în mediile sociale educate - succesul scrierilor unor antropologi occidentali. De exemplu, în anii ’80, antropologul carlos castaneda s-a făcut apologetul șamanismului. Oamenii de știință l-au acuzat (pe bună dreptate) de simplificări și falsuri ale fenomenului. Șamanismul apare la el ca „model alternativ de percepție a unei realități necunoscute”. A fost ucenicul șaman al unui Indian Yagui (Don Juan), specialist
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Versuri și proză”) și Carol Steinberg (M. Almory, prezent în aceeași revistă). „Programul” preconizat de aceștia transpare din cele două texte ale rubricii „Prin ganguri de idei” din primul număr: Arhitectura mentis și Qualis artifex pereo! „Sacerdoții somnolentului echilibru mental”, „apologeți ai liniei drepte”, sunt acuzați că n-au perceput „uraganarea dorului de primenire” și au trecut cu vederea „realitatea abisurilor, aureola melodiindă a fulgerelor”, mulțumindu-se să „architectonizeze” sărăcia, „în forma banalului același”. În ce privește „eternul scâncet pentru ceea ce a fost
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
ortodoxist, ca ramură a tradiționalismului profesat de gruparea de la „Gândirea”. Încă din 1919, în articolul Dogmatismul național („Luceafărul”), se pronunța în favoarea unui tradiționalism identificat cu ortodoxia, „element pivot al etnicității în artă” și unică sursă de specificitate. În concepția înfocatului apologet al ortodoxismului, viața neamului românesc poate fi împărțită în „ere creatoare”: epoca primilor voievozi, urmată de „vârsta ortodoxiei dogmatizate” (secolele XVII-XVIII). Bunăoară, Mărturisirea ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă ar constitui un act reformator ortodox de valoare egală cu doctrinele lui
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
În efigie, al repetiției decalate: al simulării genurilor, al simulării diferitelor discursuri literare, al simulării tuturor elementelor literare susceptibile de a cădea vreodată pradă vreunui nihilism literar, cum a fost cazul În anii 1950. În mod curios, Barthes a fost apologetul unei literaturi căreia nu i-a Înțeles miza; un ideolog genial, pînă În anii 1970, care a reușit să aducă pe scenă o scriitură criogenică În măsura În care abdicase de la estetică - În sens etimologic - , În care refuza așadar să se adreseze simțurilor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Stărilor sufletești profunde le urmează scene teatrale, de un retorism accentuat. La fel, reminiscențe mitologice și comparații dezvoltate de tip clasic stau alături de pitorescul folcloric. Eteronomia aceasta dă naștere unui stil foarte personal, în care neologismul, apariție surprinzătoare la un apologet al tradiției, pigmentează fraza, dându-i vibrație. Aspirațiile călătorului pot fi aflate din propria-i mărturisire, făcută pe tonul unui Creangă mai patetic: „Nu știu cum vor fi alții, cât despre mine, știu atâta, că pierd măsura timpului de îndată ce rămân pe voia
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
și trei ale Capitalului - se împlinesc 140 de ani de la apariția primului volum -, dar și autorul monografiei Situația clasei muncitoare din Anglia (1845), un model de analiză a condiției mizere a muncitorilor în capitalismul timpuriu. Departe de a fi un apologet al marxismului, arătând limitele gândirii marxiste și criticând modul de aplicare a lui în ex-URSS și - adaug eu - implicit în țările foste comuniste, profesorul Allan G. Johnson argumentează foarte convingător că nu se poate face abstracție de influența concepției lui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]