1,211 matches
-
mulți secretari de redacție: Ion Negură, G. Drumur, Mircea Străinul, care de la nr.7/1937 devine director - a publicat versuri și proză, cronică literară și teatrală, de teologie, știință, muzicală, plastice, eseuri, însemnări, revista revistelor. Parte din articolele publicate făceau apologia doctrinei fasciste, iar unele expresii din texte spuneau tocmai aceasta când întâlneai cuvântul ”camarad”, de exemplu. Încercând să surprindă atmosfera încărcată de miasme și sfâșiată de contradicții, Lucian Blaga nota: „După frământarea individualistă urmează integrarea unei noi spiritualități colective. Personalitatea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Mare, Ion-vodă, Mihai Viteazul; ce-i drept, cu prețul menținerii actorilor necesari luptei de clasă, inclusiv a celor "11.000 de țărani care au fost uciși în 1907". Comuniștii intrau într-un compartiment istoric distinct, al "vremurilor mai noi", iar apologia Partidului și a conducătorului său se concentra în capitolul "mărețelor înfăptuiri de astăzi"327. În 1964, manualul de clasa a IV-a mărea spațiul dedicat unirii, punctând în mod special "Desăvârșirea unității statului român" sintagmă care va face carieră în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reiese din faptul că ele Își lasă amprenta inclusiv asupra viitorilor lor adversari, formați tot În ambianța Blajului. George Bariț XE "Bariț" , viitor tată a nouă copii, care prin scrisul și prin conduita sa, va face toată lunga sa viață apologia căsniciei și a vieții de familie, dorise și el să se călugărească În tinerețe, prin 1828, sub impresia exemplului ascetic al Înaintașilor. În mod semnificativ pentru ideile vremii, el nu legitima celibatul printr-o motivație propriu-zis religioasă, ci prin argumentul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
străine, față de care mentalitatea țărănească se delimita și Își preciza rezervele și ostilitatea. Astfel, discursul oficial adresat lumii rurale nu face decât să prelungească și să stimuleze vechile clișee populare. El nu speculează ideile abstracte de factură conservatoare (condamnarea revoluției, apologia restaurării ordinii de drept) prezente În textele destinate unui public cultivat, ci pune accentul pe ceea ce putea fi Înțeles, În primul rând, cu mare ușurință, de către țărani: sentimentele de adversitate față de nenorocirile aduse de războaie, față de soldatul străin, crud și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
treizeci de ani, tocmai În intenția de a-l disculpa, În Transilvania, de atacuri În genul celui al lui Ürmösy. Cantor de Avis și Comers, 1840, pp. 254-255, Îi publicase o cuvântare adresată domnitorului cu ocazia Paștilor, În care face apologia Reformei. Fiul său se va afla În relații bune cu August Treboniu Laurian XE "Treboniu Laurian" , care i-l recomandă călduros lui Pavel Vasici, În 1846 („un tânăr foarte amabil și de bună speranță”), deoarece junele maghiar contribuia la o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
doar la scriitorii secolului al XX-lea, până la 1944: Rebreanu, Iorga - memorialistul, Vasile Pârvan, Ibrăileanu - romancier și memorialist, Marcel Blecher și realitatea mediată a creației, Gib I. Mihăescu, Pavel Dan. Într-un capitol, Introducere în proza transilvană, B. vorbește despre apologia vieții rurale la scriitorii ardeleni și despre critica orașului (a civilizației urbane), socotit „locul înstrăinării”, cetatea în care domină străinul, decadența și corupția. Această atitudine ar fi specific ardelenească (deși nu lipsește nici la scriitori din alte regiuni românești): „Ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
dar din anii '80, glisând dinspre propaganda comunistă înspre cultul personalității, divertismentul ilustrat tezist lasă locul "citării maniacale a modelului unic"; cuplul prezidențial apare peste tot, pe toate coperțile 890, pe șantierele proiectelor ciclopice, eroii benzilor desenate urmându-le în "apologia excavatorului și teoria basculantei".891 Dacă atribuitele pionierului sunt inocența și sinceritatea, utecistul trebuie să fie dominat de entuziasmul eroic. În acest sens, producțiile omologate ale cenaclurilor literare pentru copii și tineret sunt un exemplu de interiorizare a mitologiei eroizante
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și a fost reîncepută odată cu Machiavelli, continuată de raționaliștii secolului al XVII-lea și apoi de iluminiști (Cassirer blamându-i pe romantici pentru revitalizarea mitului, în istorie prin Carlyle și cultul eroului, care împreună cu teoria raselor a lui Gobineau și apologia statului întreprinsă de către Hegel ar constitui, chiar dacă denaturate, sursele ideologiilor totalitariste). Mitul statului, pp. 341-455, passim. După ce a fost ostracizat pe treapta cea mai de jos a gândirii umane, mitul a fost reevaluat într-o primă fază de către Schelling, care
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe respectivii teroriști ca pe niște indivizi supradotați, fanatici cu armament sofisticat și performant. Proiecția asupra lor este apocaliptică, după cum reiese din amplele pasaje citate mai jos din lucrarea Însemnări din zilele revoluției. Decembrie 1989 (1990), care procedează la o apologie a Armatei și, în consecință, la o demonizare a Securității și a „teroriștilor”, la modul grotesc și absurd. Îmi îngădui să citez atât de amplu tocmai pentru a reda isteria colectivă și psihoza inculcată nu doar populației, ci și comentatorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Iustin, la rândul său, convins de iminența celei de‑a doua veniri a Mântuitorului, se îmbarcă pentru a merge la Roma, sperând că aici va primi martiriul - două atitudini reflectând două concepții radical opuse! Tema martiriului, omniprezentă în cele două Apologii, se regăsește de asemenea în DT. În capitolul 110, 11 ea apare alături de tema parusiei triumfale. Adversarul eshatologic este numit aici „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării”, o nouă trimitere la 2Tes. 2,3. Tensiunea fragmentului reflectă o situație de persecuție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
avea în vedere un corespondent extratextual în plan istoric. Dialogul cu Trifon ne pare a fi primul martor din acest proces, deja încheiat, de formalizare, de instituționalizare a figurii Anticristului, chiar dacă numele ca atare rămâne încă neformulat. 2. Cele două Apologii, Dialogul cu Trifon și tratatul (care nu s‑a păstrat) Împotriva ereticilor formează un vast proiect dogmatic, care acoperă mai multe domenii: teologie (diteism); cristologie (cele două parusii); eshatologie (milenarism); demonologie; ereziologie etc. Tema „adversarului eshatologic” nu se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Enoh, filozoful nostru ar fi fost imediat sancționat. Aceeași reținere, din aceleași motive, după cum am văzut, și în privința figurii Anticristului. În fața unui public păgân, această figură ar fi reprezentat, dimpotrivă, un argument de primă importanță. Miza principală a celor două Apologii este deculpabilizarea creștinismului în fața puterii imperiale. În plan secundar se află sensibilizarea păgânilor și eventuala lor convertire. Descoperim în Iustin un creștin înzestrat cu tehnica persuasivă și puterea de seducție proprii filozofiei. A.D. Nock a arătat în ce punct se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Fotie, care mărturisește că a citit tratatul Peri tou pantos, Comentariul la Cartea lui Daniel și monografia De Christo et Antichristo. În secolul al XIII‑lea, Ebed Jesu, mitropolit nestorian al Nisibei (†1318), citează De Providentia, Capitula contra Gaium, precum și Apologia Apocalipsei și a Evangheliei lui Ioan. Singurele elemente biografice se găsesc în fragmentele hagiografice. Este vorba despre Depositio martyrum, un document roman din 336, care menționează, la data de 13 august, numele a doi martiri, Hipolit și Pontianus, și despre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
statuie reprezentând un personaj complet mutilat, așezat pe un tron. Pe cele două laturi ale tronului era gravat un computus pascal - care începe cu anul 222 - precum și o listă cuprinzând următoarele titluri (lipsesc primele două rânduri): Despre Psalmi, Despre pitonisă, Apologia Evangheliei după Ioan și a Apocalipsei, Tradiția apostolică privitoare la harisme, Cronici, Împotriva grecilor și împotriva lui Platon sau despre Univers, Exortație pentru Severina, Demonstrație despre Paște, Ode la toate Scripturile, Despre Dumnezeu și despre învierea trupului, Despre bine și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
antiimperială la o eshatologie neutră și o anticristologie din ce în ce mai estompată. Lactanțiu s‑a născut în jurul anului 250, în Africa. L‑a avut ca profesor de retorică pe bătrânul Arnobiu, convertit la creștinism la aproape șaizeci de ani, autor al unei apologii, Contra nationes, care dovedește o cunoaștere destul de confuză și imprecisă a noii sale religii. Dioclețian îl trimite pe Lactanțiu să studieze retorica la Nicomidia. Printre problemele controversate se numără și cele legate de data și locul convertirii sale la creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
afirmăm că Lactanțiu, în contextul apologeticii creștine, reprezintă o culme, iar lectura întregii sale opere, o veritabilă delectare intelectuală. Instituțiile, prin caracterul lor sistematic, prin stilul lor, prin anvergura culturală și prin rigurozitatea demonstrației, nu sunt cu nimic inferioare altor apologii creștine de prim rang (cele care aparțin lui Tertulian, lui Iustin, lui Origen sau lui Theodoret). Lucrarea cuprinde șapte cărți. În primele trei, apologetul prezintă și respinge principalele doctrine filozofice și religioase păgâne. Sunt tratate următoarele teme: 1) Existența Providenței
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
săptămâni înainte de întoarcerea poporului și șaizeci și două după întoarcere, până la nașterea lui Cristos” (ibidem). El rezervă ultima săptămână sfârșitului lumii, împărțind‑o într‑o perioadă dominată de predica lui Ilie și o alta dominată de Anticrist. Apolinarie al Laodiceii (probabil în Apologia împotriva lui Porfiriu, astăzi pierdută), „detașându‑se complet de problema timpului trecut, se orientează spre viitor și avansează o idee primejdioasă” (ibidem). În opinia sa, primele șapte săptămâni încep cu Întruparea și se încheie cu cel de‑al optulea an
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Magul până la Nestorie. Sporacius, prieten al lui Theodoret, dorea să cunoască cele două păreri implicate în controversa cristologică, cele două poziții care opuneau de ani de zile Antiohia și Alexandria. Potrivit lui Cope, Theodoret ar fi redactat însă un fel de apologie pro domo, încercând să scape o dată pentru totdeauna de eticheta de „eretic” sau cel puțin de „ortodox suspect” care i se aplica. Tratatul, o veritabilă summa de ereziologie și de dogmatică, cuprinde cinci părți, din care primele patru prezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Expositiunculae in Euangelium : Expositiunculae in Iohannem, cap. 5 ; Expositiunculae in Matthaeum, cap. 26 : SL 25A, éd. K.-D. Daur, 1992. Arnobiu cel Tânăr,Conflictus cum Serapione, liber 1, 18 ; liber 2, 10 : SL 25A, éd. K.-D. Daur, 1992. Atanasie, Apologia contra Arianos sive Apologia secunda, cap. 90, 3 : éd. H.G. Opitz, Athanasius Werke, vol. 2.1. Berlin, 1940, pp. 87-168. Atanasie, De decretis Nicaenae synodi, cap. 35, 4.16 : éd. H.G. Opitz, Athanasius Werke, vol. 2.1. Berlin, 1940, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
in Iohannem, cap. 5 ; Expositiunculae in Matthaeum, cap. 26 : SL 25A, éd. K.-D. Daur, 1992. Arnobiu cel Tânăr,Conflictus cum Serapione, liber 1, 18 ; liber 2, 10 : SL 25A, éd. K.-D. Daur, 1992. Atanasie, Apologia contra Arianos sive Apologia secunda, cap. 90, 3 : éd. H.G. Opitz, Athanasius Werke, vol. 2.1. Berlin, 1940, pp. 87-168. Atanasie, De decretis Nicaenae synodi, cap. 35, 4.16 : éd. H.G. Opitz, Athanasius Werke, vol. 2.1. Berlin, 1940, pp. 1-45. Atanasie, De synodis
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Giovanni”, Augustinianum, 18, 1978, p. 41. Raportul dintre milenarism și mitul Anticristului a fost studiat de Stefan Heid, în lucrarea sa din 1993 (cf. „Introducere”) Vom reveni asupra acestui subiect în capitolul dedicat lui Hipolit. * Pentru citatele din Dialog... și Apologii am folosit ediția Apologeți de limbă greacă, trad. de pr. prof. Olimp Căciulă, col. PSB, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R (n.t.). . Referitor la concepțiile eshatologice din primele secole creștine, vezi J.L. Roiz de la Peña, La
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cit., p. 107. Hill presupune o sursă comună lui Eusebiu și Irineu: Dialogul dintre Iason și Papiscus al lui Ariston de Pella (4, 6, 3). . Ibidem, pp. 106‑107. . Iustin vorbește de condamnarea diavolului la focul veșnic în cele două Apologii (1 Apol. 28, 1‑2; 2 Apol. 8, 3‑5). . Teología..., pp. 95‑96. . HE, IV, 18, 9. . Comm. Ad 1 Pt. 5, 8, citat de Andrei al Cezareii, In Apoc. 34, serm. 12; c. 60 serm. 21; apud Orbe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că nu etanolul în sine are un efect în concepție, ci un factor intermediar ce scapă pentru moment cercetătorilor. Dacă relația dintre consumul moderat de vin și fecunditate este un fapt cert, cercetătorii sunt totuși departe de ideea de a face apologia alcoolului. De altfel, autorii studiului trag următoarea concluzie: „Nu suntem de părere că alcoolul are un impact pozitiv asupra fertilității feminine și în sens general asupra sănătății”. Acest efect nu a fost regăsit la femeile care nu au avut copii
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Ghica Vodă nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 Aluzie la personajul lui Mark Twain din Aventurile lui Tom Sawyer și Hucklbarry Finn în care ultimul făcea o apologie șanselor pe care obiceiurile din Oklahoma le ofereau vieții de vagabond. 2 Hai să-l lăudăm pe acest om celebru (lb. engl. orig.) - n. tr. 3 Ziariștii profesioniști. 4 Black Hawk Down: A Story of Modern War (Căderea șoimului negru
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
paradox. Este concluzia spre care ne conduce și volumul Omul recent, comentat dintr-un unghi critic și, deopotrivă, simpatetic în eseul despre „căutarea firului pierdut”. După câteva însemnări despre transparența liturgică și nostalgia paradisiacă a jocului (e.g., fotbalul), urmează o apologie a neînțelegerii ca spațiu epistemic intermediar. Neînțelegerea este locul simbolic al minții în care o mai profundă cunoaștere de sine poate anticipa recunoașterea tainei lui Dumnezeu. Acest exercițiu de recunoaștere și recunoștință poate fi comutat de la un nivel individual într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]