1,211 matches
-
și Levitra, la un loc! Roșu, galben și albaaastru! Trei culooori...! Sută-n sută adevărat! Fără miștouri! Pe legea lu' bunică-miu! Ce maica mă-sii? Să pice haremu' pe mine, dac'oi exagera! Nu c-aș face io, nemotivat, apologia căpșunicii. Da' tot e bună și-o guriță de catalizator..., ăă..., de pelin. Țucsuiți și picurați, cu Dumnezeu, fraților și pentru ăi repauzați! Bogdaproste! Să fie primit! glăsuiește Poetul și apleacă paharul, umezind parcimonios asfaltul drumului: Timp pentru toți și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de iubire, de libertate și de înțelegere. Nu concep un creștinism fără libertate și fără primatul spiritualității... Harold, care mă auzise pe mine vorbind numai de construcții și de fizică sau comentând ultimele întîmplări frivole, rămase și mai surprins ascultîndu-mi apologia noului creștinism indian. De fapt, în acele clipe ezitam chiar eu, căci îmi dădeam perfect seama că tot zelul meu se datora dragostii pentru Maitreyi și consecințelor ei religioase și politice. Nu cumva tot ce facem e determinat de asemenea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adică vineri. Dar în acea dimineață, după lamentabila lui izbucnire sentimentală, nu mai putuseră discuta normal. Amândoi erau puțin speriați și foarte doritori să dea îndărăt. El îi spunea întruna: „Îmi pare rău“, iar ea îi răspundea: „E în ordine“. „Apologia“ lui John Robert, „explicațiile“ lui bolborosite se transformaseră într-o lungă trecere în revistă a tuturor întâlnirilor lor și a amintirilor comune, în care se refugiaseră amândoi. Pe parcursul acestor depănări de aduceri aminte, care unui ascultător din afară i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însă, în spațul domestic, parte consistentă a acestuia, înnobilat prin prezența dragostei (Elena deschide fereastra / să treacă veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
SAU ATEISMUL BIOLOGIC. Mai jos, în stilul lui de exprimare a comprimatelor idei, mă înscriu și eu cu opiniile mele: Tăcu face din FACEREA biblică o interpretare personală, idilica, fantastică, ca de altfel cum au făcuto și evreii. Apoi construiește apologia lui Hristos, rabinul evreu, care în momentul când a fost botezat de Ioan în apă Iordanului, unde Adam aruncase pactul semnat cu Diavolul, respectiva piatră a fost sfărâmata sub talpă christică (fantezie tacuciană!); Oricum, despre mitul facerii a curs multă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
numai credința dusă până la capăt reușește să are destul de adânc pământul ca sămânță să rodească în el. Cât privește surâsul înțelepților, el a evitat și oglinda. N-aș vrea să se creadă cumva că apărarea și-a propus să facă apologia eșafodului. Nu, domnilor judecători, am toate motivele să fiu convins că omul nu e născut să se teamă decât de el însuși. Dar apărarea dorește să atragă atenția tribunalului că Robespierre a fost împins să devină Robespierre. Cei care l-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
progres... Când Socrate îl întreabă pe Eutidem: „crezi că libertatea e un bun așa de prețios și de mare pentru fiecare în parte cât și pentru Stat?”, discipolul, cu degetul la tâmplă, răspunde: “E cel mai mare dintre toate.” (Xenofon, Apologia lui Socrate) De aceea, și Platon o numește “esența universală”. Aristot o integrează binelui ideal și iubirii binelui, iar Kant, o localizează în sfera eticului, unde o situează și contemporanul său, poetul francez Andr é Chénier pe platforma eșapodului: Liberté
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ar fi croit sensul înaintării și nu martirii atâtor decenii de schingiuiri, de asasinați, înaintemergători ai tineretului din Decembrie 1989. Ai muri de râs sau ai rămâne curmat de îndoială dacă i-ai auzi și vedea, făcând în orice răspântii, apologia demosului și a travaliului. Cum cu demosul am văzut cum stau, cu kratosul prea știm..., să vedem cu truda unde se află, adică să știm în ce relație se află cu munca. Pentru aceasta, ne ducem tot la înțelepciunea populară
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în formulările lor textuale, ducea cu mintea la politeism. Acesta este contextul care a dus la nașterea unor tratate teoretico-filozofice dedicate muzicii în cadrul creștinismului. Teoreticienii creștini au devenit propagandiștii enciclopediilor păgâne, dar revizuite, cu scopul de a fi auxiliare ale apologiei și răspândirii adevărurilor creștine. Această nouă perioadă, în ceea ce privește Occidentul Latin, a fost inaugurată de Augustin de Hipona, Severino Boezio, Isidor din Sevilla și Cassiodor, cărora le-a revenit dificila misiune de a armoniza două concepții muzicale diferite, provenite din experiențe
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
DUMNEZEU și FREUD). Dar eroul, Lanark, dobîndește o dimensiune politică nejungiană, fiind înghițit de Leviatanul lui Hobbes. îVezi Hobbes) KAFKA FRANZ Cap. 39, Silueta din fereastră este din ultimul paragraf al Procesului. KELMAN, JIM Cap. 47. Comportamentul lui Dumnezeu și apologia lui este un Plagdif al povestirii Acid: în această fabrică din nordul Angliei, acidul era esențial. Era ținut în căzi imense. Deasupra erau pasarele. înainte de a fi securizate, un tînăr a căzut, cu piciorul mai întîi, într-o asemenea cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Război Mondial și care se concentrează asupra a ceea ce eu numesc dialogul sub amenințare: întuneric la amiază de Arthur Koestler, 1984 de George Orwell și Țărmul barbariei de Norman Mailer. Spunînd asta, ești forțat să te întrebi de ce „iluzionistul“ introduce apologia operei lui laolaltă cu o istorie plicticoasă și sumară a istoriei literaturii, de parcă rezumarea marii tradiții ar culmina cu opera lui! Dintre cele unsprezece mari narațiuni menționate, doar una a influențat cartea Lanark. Discursul lui Monboddo din ultima parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
impunea clar, iar un creștin care nu se recăsătorea nu se afla în contrapoziție cu legile Imperiului. Faptul că creștinii s-au supus formelor legale ale căsătoriei romane, sau chiar și repudiului, așa cum este femeia despre care vorbește A doua Apologie a lui Iustin, este evident, dar puțin interesează, pentru că nu despre acest fel de legi vorbesc Părinții atunci când se referă la căsătorie. Ei se aflau în aceeași situație a catolicilor de astăzi, atunci când se încheie căsătoria civilă înaintea celei religioase
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
opuse celor ale lui Cereti. Pe de altă parte, scriitori diferiți pot utiliza același termen cu semnificații diferite, și același autor poate acționa în același fel în diferite pasaje ale operei sale. . Cu siguranță, CCCCCCCCdespre care vorbește Iustin în Prima apologie cuprinde a doua căsătorie după divorț, și chiar se limitează la aceasta, dacă se ține cont de context. Este dificil să se precizeze sensul celei de-a „doua căsătorii” despre care vorbește Atenagora, pentru că acest pasaj este foarte confuz. Dar
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 2007, p. 83 footnote>, pe când beția apolinică suprasolicită simțul vederii în așa măsură încât acesta dobândește precizia viziunii<footnote Ibidem footnote>. Într-un mod concis și elocvent Nietzsche face în câteva rânduri o apologie a extazului creator fără de care, în aserțiunea sa arta nu poate exista: Ca să existe art, ca să existe o îndeltnicire și o contemplare estetică oarecare, e indispensabilă o condiție preliminară fiziologică: beția. Trebuie ca mai întâi beția să fi mărit surescitabilitatea
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Demetrius sau Dem Theodorescu, de Gorki sau Panait Istrati, exprimă latura angajată, antiburgheză a gazetarului social. Accentul cade însă, și aici, asupra originalității moderne: descoperirea de teritorii literare noi, pictura de medii sociale neexplorate. În 1913, tînărul Vinea face o apologie vibrantă a lui Maxim Gorki („Alexei Maximovici Peșkov“, în Facla, an V, nr. 87, 3 ianuarie 1914), cu trimiteri în linia vitalismului nietzschean, vestind apariția unei „noi credințe”: „astăzi e scriitorul celebrat, primit solemn în țara care îl gonise; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o adeziune fără rest, foarte în spiritul manifestului din Revista celor l’alți. Tot în Viitorul (numărul din 22 iulie-4 august 1909) va fi publicată și o listă a poeților italieni - de la Enrico Cavacchioli la G.P. Lucinni (cu aluzii la apologia futuristă a verslibrismului) și Paolo Buzzi, însoțită de o reproducere prescutată a manifestului și de o semnalare a spectacolului de teatru futurist Le roi Bombace, abia montat, cu mare zgomot, pe scena Teatrului de Operă din Verona. Oficiosul liberal revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vitalist și estet al lui D’Annunzio. În Universul literar din 25 ianuarie 1910, Benedetto de Luca se referă la principiile manifestului, citînd un text în proză al lui Marinetti („Moartea la volan“, după revista Poesia), în care acesta face apologia vitezei moderne. Democrația craioveană continuă să semnaleze, în decursul anului 1909, noi „ecouri futuriste”: în numărul din 30 iunie este menționată apariția volumului Carme di angoscia e di speranza de Pietro Lucini și este, de asemenea, confirmată primirea numărului cvadruplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității tradiționaliste și apologia „valorilor negative” dau tonul acestui număr. Pentru tinerii semnatari aflați în răspăr cu „massele” manipulate, războiul apare drept revelator al tarelor unei lumi condamnate la autodistrugere: „Fără îndoială, era nevoie de un eveniment, războiul, pentru ca dorința lui Rimbaud de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și industrială, arhitectura lui Le Corbusier, muzica atonală, filozofiile nesubstanțiale, costumele simple ale muncitorilor și „uniforma” politică a țărilor dictatoriale, deplînge paseismul și reacționarismul naționalismului românesc, pledînd exaltat pentru un naționalism „revoluționar”, viitorist, și făcînd, oarecum în spiritul lui Marinetti, apologia „dictaturii populare”, singura în măsură să genereze măreția „imperială” a unei națiuni. Spre deosebire însă de liderul futurist, Cioran pledează cauza unei culturi mici: „Orice naționalism care, de dragul constanțelor unui popor, renunță la căile moderne de lansare în lume ratează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un articol entuziast (v. „Salut lui Marinetti“, în Facla, anul IX, nr. 356, 5 mai 1930). Conferințele ținute de liderul futurist vor fi amplu consemnate în presa românească a momentului. Mitologia tinereții războinice se asociază, în articolul lui Riegler-Dinu, cu apologia vitalistă a valorilor „păgîne”, „barbare” și „virile”. Pe această linie vitalist-agresivă și „bărbătească” - fervent cultivată, deja, de militanții „tinerei generații” - etnicismul rimează cu idealul modern al sportsmanului: „Tineri vînjoși, pămînteni, etnici, sportsmeni vor fi socotiți păgîni. (...) E de preferat elanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un reflector (...) Fotogenia, la rîndu-i, a înțeles pantomima. A creat dintr-însa basm abstract și dur (vezi creațiile Charlie Chaplin, frații Fratellini)”. Ideea filmului ca artă nouă producătoare de mituri moderne și de emoții colective se asociază cu o apologie a vitalității artelor „comice”, a carnavalului popular, și cu considerații bizare de genul: „Proletariatul a susținut entuziast cinematograful” (corespunzînd ideii din manifestul revistei: „Proletarii creează forme noui”). Nota bene, Ion Călugăru va publica, în 1933, prima monografie românească despre Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tristan Tzara. Citatele ilustrative lasă să se întrevadă o esențială înrudire lirică între poetul nostru și dublul său parizian”. Dialectica „fluxurilor” și „refluxurilor” lirice de amplă respirație cosmică, îmbinarea fericită dintre fluxul panteist, miraculosul spectacular și o „rară melancolie” justifică apologia (consolatoare) din finalul articolului: „Vers magistral în semnul căruia înaintează nu numai experiența de viață a poetului Ilarie Voronca, dar însăși lirica lui întreagă, cu toate artificiile și marile ei canoane de artă. Și atunci să recunoaștem: în contemplarea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de o rigoare muzicală”, proprie unui „mallarméan al absurdului”: „n-avem dreptul să vedem în acest inefabil intenția adîncă, esențială, obiectivă a operei lui Urmuz? Cred că nu mă înșel văzînd în scrierile acestui mare precursor al antiliteraturii o mascată apologie a poeziei, înțeleasă în structura ei muzicală”. În traducere engleză, absurdul apare ca un principiu „producător” al operei, nu doar ca simplu „efect”, iar caracterul kafkian și cel suprarealist, oniric, sînt mai bine puse în evidență, deși altminteri Urmuz rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lucra Însă la Milano, director de marketing al unei firme internaționale. Studentul Aris privea fără prea mult interes cartela lui electronică. Profesorul Îi mai puse trei Întrebări - ușor răutăcioase, din moment ce făceau referință la articolele 270 (asocieri subversive), 272 (propagandă și apologie subversivă și antinațională). Ascultă binevoitor răspunsurile lui și Îi acordă douăzeci și șase de puncte, un compromis echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute pe prietenul Elio - accentuând cuvântul cu un ton ușor insinuant - Zero dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
colegii ei, mai mult decât orice cuvânt. — Te rog, citește, o invită - sau poate că o rugă. Saba, atâția ani petrecuți printre poeziile lui, cât de drag Îi era pentru viața lui caldă, pentru disperarea lui senină, pentru detașarea și apologiile lui sclipitoare, pentru secretele lui. Era singurul scriitor italian pe care Sasha era bucuros că trebuie să-l predea elevilor săi. Valentina stătea În picioare lângă catedră, cu antologia În mână. O fată ca atâtea alte mii, cu părul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]